Episodul de la Stăuceni, decupat parcă din anii 90, ar trebui să ne dea de gîndit tuturor, stimaţi ascultători. Cînd în magazinul unui om intră o duzină de indivizi atletici care încep a-i căra pumni paznicului, te întrebi în ce ţară trăieşti? Nu ştiu cîte asemenea episoade mai trebuie să aibă loc ca să ne fie clar o dată pentru totdeauna că aici e tărîmul haosului, al decăderii morale şi al dezmăţului. Aici nimeni nu te salvează, dacă nu te salvezi tu însuţi!
Mare noroc a avut proprietarul magazinului! Norocul lui a fost arma. Dacă n-o avea, indivzii atletici distrugeau uşa încăperii şi pesemne îl desfiinţau. Poate rămînea viu, dar poate era omorît. Arma l-a salvat. În Moldova, dacă eşti om de afaceri şi nu ai „proptele”, îţi trebuie un kalaşnikov. Presupun că proprietarul magazinului din Stăuceni nu avea „krîşă” de vreme ce l-au vizitat bandiţii proiectaţi parcă din anii 90.
Dacă cineva mai avea iluzii că în Moldova poţi să-ţi trăieşti viaţa liniştit, e cazul să renunţe la ele. Şi nu doar omul de afaceri poate fi ţinta bandiţilor. Într-un sat din nordul Moldovei, un bătrîn a fost bătut zdravăn, ulterior murind, doar pentru cîteva mii de lei păstrate pentru înmormîntare. Iar asemenea cazuri există cu duiumul.
Sîntem într-un soi de junglă. Banditul te poate acosta în orice clipă, chiar dacă îţi suflă vîntul prin buzunare. Poliţia nu are cum să te ajute. Ea vine post-factum, cînd poţi să nu mai fii în viaţă. Cred că în atare situaţie gîndul de a avea o armă nu mai pare deloc năstruşnic. Să ai o armă în RM devine o modalitate de a supravieţui.
