Ștefan și Dinu - două fețe ale unui portret de român

Există prejudecata că în Piața Victoriei la protestul antiguvernamental s-ar afla doar studenți și tineri corporatiști, iar în fața Palatului Cotroceni, la manifestația antiprezidențială, doar pensionari. În realitate, chiar dacă în fața guvernului predomină tinerii, sunt și veterani din vremea Pieței Universității (1990). La fel și la Cotroceni, sunt și tineri.

Între cele două tabere există, însă, o mare diferență. La Piața Victoriei, pe pancarte scrie „Trump help us” sau „UE nu ne lăsa”, în vreme ce la manifestația împotriva președintelui Klaus Iohannis au apărut cartoane cu mesaje antioccidentale: „Până când vreți să fim sclavii Europei”, „Iohannis nu ai demnitate, nu te mai plânge la UE”.

Iata cum explică prezența lor la proteste un tânăr care strigă la Cotroceni împotriva președintelui și un domn mai puțin tânar care cere demisia guvernului în Piața Victoriei.

Europa Liberă: De câte zile veniţi aici?

Ştefan: „Este prima zi când vin. Şi am venit să protestez alături de oamenii care consider eu că au de ce să protesteze. Ce să vă spun? Am venit să protestez pentru că am credinţă vis-a-vis de incidentul de la Colectiv şi cred că a fost, să zicem aşa, nu cred că a fost un accident. Am venit să protestez pentru că, cred, de asemenea, că protestul din Calea Victoriei este organizat şi este plătit de cineva care, de asemenea, am impresia că îi ţine și spate domnului Iohannis.”

Europa Liberă: Sunteţi singur aici sau sunteţi cu prieteni, sunteţi de la partid?

Ştefan: „Cu prieteni, cu părinţi. Nu, nu sunt de la partid. Am fost, la un moment dat, înscris, dar nu mai sunt. De când a luat UNPR-ul Traian Băsescu, am renunţat şi la partid.”

Europa Liberă: Aţi fost în UNPR?

Ştefan: „Da. E taică-meu aici, sunt prieteni, sunt colegi, vecini de ai mei. Suntem vreo zece inşi veniţi într-un grup, e socru-meu.”

Europa Liberă: Locuiţi în Bucureşti?

Ştefan: „Nu locuiesc în Bucureşti. Locuiesc în Ilfov. Doar socru-meu locuieşte în Bucureşti.”

Europa Liberă: Câţi ani aveţi?

Ştefan: „26.”

Europa Liberă: Şi cu ce vă ocupaţi?

Ştefan: „Sunt electrician la firma tatălui meu.”

Europa Liberă: Sunteţi, într-un fel, antreprenor?

Ştefan: „Sunt electrician, nu sunt patron.”

Europa Liberă: Tatăl dumneavoastră e patron?

Ştefan: „Da, e administrator, el e.”

Europa Liberă: Şi veţi veni şi zilele următoare în faţa Palatului Cotroceni?

Ştefan: „Da, da.”

Europa Liberă: Ce îi reproşaţi preşedintelui?

Ştefan: „Că nu lasă oameni serioşi să-şi facă treaba. Și că nu lasă ţara să meargă într-o direcţie patriotică, nicidecum înspre Europa şi să vindem tot ce e aici.”

Europa Liberă: Nu e bună direcţia aceasta pro-europeană?

Ştefan: „Nu, în niciun caz.”

Europa Liberă: De ce?

Ştefan: „Pentru că Europa nu va ţine niciodată cu noi, cu românii. Ei ţin cu ei. Consider că nu vor acorda atenţie nevoilor noastre niciodată. Noi suntem pe post de tampon între diverse conflicte. În niciun caz nu vor acorda atenţie intereselor noastre.”

Europa Liberă: Totuşi, Europa a dat nişte bani României, a ajutat-o să meargă înainte.

Ştefan: „A dat nişte bani cu împrumut, vreţi să spuneţi?”

Europa Liberă: Nu numai.

Ştefan: „Da, fonduri europene. Ce să zic? Să încerce orice tânăr să acceseze fonduri europene să văd dacă poate fără şpagă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi încercat?

Ştefan: „Am încercat şi nu am reuşit să mă lipesc, fără a încerca să fac un demers bănesc înainte. Aşa că nu ne avantajează Europa absolut deloc. Ba chiar sunt fericit că şi-au găsit unii colegi de ai noştri europeni tăria şi au găsit puterea să iasă din Europa. Şi felicit Marea Britanie pentru chestia aceasta.”

Europa Liberă: Care e numele dumneavoastră?

Ştefan: „Ştefan.”

Europa Liberă: Mulţumesc frumos, Ştefan.

Ştefan: „Mulţumesc şi eu.”

Europa Liberă: Ștefan, pot să-ţi fac o poză?

Ştefan: „Vreţi să-mi faceţi o poză?”

Europa Liberă: Dacă eşti de acord, bineînţeles.

***

În Piața Victoriei am stat de vorbă cu un tip diferit de protestatar, Dinu Timofoaia:

Europa Liberă: Veniţi în fiecare seară?

Dinu Timofoaia: „Da, vin în fiecare seară. Europa Liberă e o iubire a mea din copilărie. Fratele meu lucra în comerţ şi îi adusese un neamţ un Grundig, un radio performant. Și sunt născut în Moldova, în partea aceea către Ucraina, de unde intră Prutul în ţară, şi tata mereu asculta Europa Liberă şi noi în casă. Într-o noapte a auzit că vrea să-l aresteze şi într-o noapte el mai comenta la cârciumă. Şi voiau să-l aresteze, şi a fugit în Bucureşti, şi s-a angajat aici, la Romet. Gospodăria ne-au luat-o toată comuniştii, tot ne-au luat.”

Europa Liberă: Şi aşa aţi devenit bucureştean?

Dinu Timofoaia: „Da. Mai aveam fraţi de ai lui maică-mea aici. Eu am venit de la 14 ani definitiv. Casa părintească încă o avem acolo. Ce să zicem? Greu cu comuniştii aceştia. Sunt înrădăcinaţi bine de tot peste tot, în toate ramurile. Foarte greu e. Foarte greu. Ce să facem? Sper să scăpăm şi de rămăşiţele acestea.”

Europa Liberă: Ce speraţi, venind aici în fiecare seară?

Dinu Timofoaia: „În special, tinerii aceştia mă bucură. Mulţi nu au ieşit la vot. Ei nu au ieşit la vot, nu prea au dat importanţă. Poate de acum se vor trezi ca să vină la vot, că e foarte important votul. Adică, nu poți să sacrifici jumătate de oră la patru ani să vii la vot, aceasta e pentru libertatea noastră şi pentru democraţie. Mă bucur că ei acum s-au trezit. Se trezesc în continuare tinerii.”

Europa Liberă: Vă temeţi că e posibilă o schimbare de direcţie, o decuplare de Europa, aşa cum par să ceară unii din protestatarii de la Cotroceni?

Dinu Timofoaia: „Nici nu vreau să mă gândesc. Noi trebuie să mergem cu NATO şi cu Europa. Nu, nici nu vreau să mă gândesc. Nu cred. Îi dăm jos pe aceştia şi aceasta e, ce să facem? Trebuie să-i dăm jos. Nu se poate să facă o mână de oameni ce vor ei. Îşi fac legi pentru ei, ei ca să fure. Nu le ajunge cât mai fură, nu se gândesc că oamenii o duc cum o duc, ei să fure în continuare. Nu-i mai satură Dumnezeu. Probabil, când va veni cineva cu credinţă şi cu frică de Dumnezeu la conducere, poate, se mai schimbă timpurile, dar deocamdată văd că nu prea sunt oameni din aceştia.”

Europa Liberă: Cu ce vă ocupaţi?

Dinu Timofoaia: „Am lucrat în comerţ. Acum vreau să mă pensionez.”

Europa Liberă: Câţi ani aveţi?

Dinu Timofoaia: „59.”

Europa Liberă: Mulţi înainte. Şi rămâneţi în continuare aici?

Dinu Timofoaia: „Da, rămânem. Rămânem în continuare, până ce se rezolvă toate problemele, că trebuie să-i păzim. Nu vedeţi, ordonanţa 14, au mai băgat două amendamente. Amendamentele, dacă nu, sunt neconstituţionale, pe urmă Curtea Constituţională zice că sunt neconstituţionale, chiar dacă ei le trec în Parlament şi automat vine ordonanţa 13 în locul ei.”

Europa Liberă: Sunteţi mulţumit, dacă ar fi abrogată definitiv această ordonanţă sau vreţi mai mult?

Dinu Timofoaia: „Trebuie demisia guvernului. Păi, ce încredere să mai avem?! Să-i păzim aşa încontinuu? Noi să stăm în stradă şi să-i păzim pe ei?! Că ei pe timp de noapte şi numai furăciuni. Ne-am săturat. Trebuie dintre tinerii aceştia de făcut un partid de dreapta ca lumea, sănătos, că nu e. Liberalii sunt vai de mama lor. Ce a apărut? Nicușor Dan cu partidul lui, dar e firav, e la început. Nu avem lideri, nu avem pe cine să votăm, nu avem un partid ca lumea. Pe cine? Noi dintre doi răi am ales unul mai puţin rău. Mi-am dat două palme şi m-am dus şi l-am votat pe Iliescu, să nu iască Vadim Tudor. Aceasta e, aşa suntem noi.”

Europa Liberă: Aveţi copii?

Dinu Timofoaia: „Da. Am doi băieţi, unul de 22 şi unul de 24.”

Europa Liberă: Şi ei au votat?

Dinu Timofoaia: „Au votat, da. Au votat. Au fost plecaţi prin America, prin Anglia, au mai lucrat.”

Europa Liberă: Sunt şi ei în piaţă?

Dinu Timofoaia: „Vin de la serviciu. Cel mic îşi dă licenţa şi cel mare e la serviciu. Trebuie să vină şi el, şi nevastă-mea.”

Europa Liberă: Cum vă numiţi, dacă puteţi să-mi spuneţi?

Dinu Timofoaia: „Timofoaia Dinu mă numesc.”

Europa Liberă: Mulţumim frumos.

Dinu Timofoaia: „Sănătate multă şi sper cu Dumnezeu să reuşim toate, că suntem un popor credincios şi cu credinţa lui Dumnezeu. Şi vă felicit pe toţi cei de la Europa Liberă, aţi fost gura noastră de oxigen. Foarte mult ne-am hrănit cu Europa Liberă, în special de vârsta mea, pe timpul lui Ceauşescu.”

Europa Liberă: Mulţumim.