După amplele manifestații anti-guvernamentale, spontane și de o cuceritoare inventivitate, spectacolul oferit marți de parlamentarii coaliției aflate la putere în România numai spontan n-a fost. Simplul fapt că erau absolut toți prezenți în sală când urma să vorbească președintele Iohannis trezea bănuieli. S-a văzut apoi foarte clar, după câteva minute, cum liderii de grup dădeau semnalul și cum parlamentarii PSD – ALDE părăseau sala de ședință, unii dintre ei vociferând și apostrofându-l pe președinte. A fost, în mod deliberat, o demonstrație de forță, menită a discredita demersul dlui Iohannis. Că gestul parlamentarilor a fost flagrant nepoliticos nu încape vorbă: el și-a atins însă scopul, deturnând atenția de la mesajul pe care voia să-l transmită șeful statului.
Un mesaj, în definitiv, simplu: guvernul a greșit în ce privește ordonanța de urgență emisă noaptea pe furiș, nimeni nu și-a asumat răspunderea, nici ministrul de justiție, nici primul ministru. În locul unei asumări oneste a greșelii am avut o contraofensivă de o agresivitate extremă, cu reactivarea unui arsenal de dezinformări binecunoscut nouă din perioada comunistă.
Aceeași strategie a fost aplicată miercuri în ședința parlamentului care a dezbătur moțiunea de cenzură introdusă de opoziție. Până și premierul Grindeanu, de regulă mai rezervat, a găsit cu cale să-l atace pe președintele Iohannis. Despre liderii partidelor guvernamentale, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, nici nu e cazul să vorbim: ei au fost pe linia ultimelor prestații. Îngrijorător este că se intesifică trimiterile la o pretinsă „justiție abuzivă”, la așa-zisele „instituții de forță” care îi persecută pe nevinovați etc.
Suntem, așadar, în punctul de plecare. Exceptând retragerea ordonanței de urgență, puterea nu arată că ar da înapoi și nici măcar că și-ar asuma erorile. Tentația de a guverna cu o mână de fier este, în chip evident, precumpănitoare.
