Linkuri accesibilitate

Promisiunile PSD și gaura bugetară (22)

Secțiunile de știri ale mai multor publicații din România au preluat informația că președintele Republicii Moldova a cerut guvernului de la Chișinău să-l recheme pe ambasadorul moldovean la București, Mihai Gribincea. România liberă reproduce poziția lui Dodon. Practic diplomatul acreditat la București s-ar face face vinovat de „Comentarii impertinente și incompatibile cu statutul său de Ambasador”, prin declarația pe care a făcut-o că „ decretul semnat de preşedintele Igor Dodon ar putea fi declarat neconstituţional”.

Într-o tablou mai larg al premiselor de resetare a relației dintre Statele Unite și Rusia după ce Donald Trump își va prelua oficial funcția de președinte la Washington, Iulian Chifu analizează în Adevărul poziția de „caz test” a Republicii Moldova. În ultima săptămână, scrie Chifu, două lucruri au fost semnificative la Chișinău: „hiper-activismul, asertivitatea, voluntarismul şi dorinţa de a se afla în prim plan al noului preşedinte Igor Dodon” şi mesajul transmis de preşedintele Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc noului Preşedinte american Donald Trump, „un mesaj plătit”, spune Iulian Chifu. Analistul inventariază ceea ce consideră că sunt greșeli ale lui Igor Dodon: o ieşire extrem de dubioasă de contestare a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, reacţiile în relaţia cu regiunea separatistă şi contestarea legilor şi documentelor existente, a strategiei şi abordării regiunii separatiste. Dar „cea mai proastă variantă” pare să fie „abordarea nevoii de garantare a neutralităţii”. „Neutralitatea internaţională recunoscută şi garantată presupune resurse şi costuri sau interese internaţionale pre-existente, pe care Republica Moldova nu le are şi nu le poate atrage, cu atât mai mult din poziţia geografică de la marginea Europei, pe linie de falie, între frontiera NATO şi UE de pe Prut şi Ucraina, care aspiră la drumul Occidental şi se află în război cu Rusia în Crimeea şi Donbas. O utopie (așadar), o necunoaştere a realităţilor”. În plus, arată Iulian Chifu din care am citat, nici nu e treaba președintelui, ci a Guvernului, cu care Dodon nici nu s-a consultat.

Mai mulți comentatori se opresc însă azi la indiciile tot mai multe că Partidul Social-Democrat, aflat la guvernare într-o alianță cu micul ALDE, nu are de fapt bani în buget cu care să susțină promisiunile copioase făcute în campanie alegătorilor români. „Nu-l suspectez pe Liviu Dragnea (...) că nu are in­ten­ția să-și țină promisiunile electorale esențiale – măriri de salarii, de pensii, de burse, în com­plementar cu tăierea și diminuarea impozitelor și a taxelor. Chiar vrea să facă asta, obținând astfel, cel puțin o vreme, o popularitate su­fi­ci­en­tă pentru a astupa sau a reduce la in­sig­ni­fi­an­ță vocile critice (...) Când se revarsă beneficii materiale, câți vor mai fi cei cărora le va mai păsa de statul de drept?”, scrie Andrei Cornea în revista 22. Teama lui este că președintele PSD merge pe „un pariu riscant, inacceptabil pentru o conducere rezonabilă, dar (și cităm deja) se pare că perspectiva închisorii pentru el și acoliți a devenit prea sumbră și apropiată, pentru a mai fi rezonabil. Joacă la ruletă țara”.

XS
SM
MD
LG