Linkuri accesibilitate

Frecatul mentei și mișto: mituri urbane iritante


Dan Alexe
Dan Alexe

Intre iritantele mituri urbane se înscriu, sus de tot pe lista urii, cele pompoase, care se pretind docte…

Printre cele mai iritante mituri urbane se înscriu, sus de tot pe lista urii, cele pompoase, care se pretind docte… Așa e cel care ne anunță că expresia românească „a freca menta” ar veni de la faptul că în Grecia antică mesele pe care se servea mâncarea erau frecate cu mentă, pentru răcoare și miros plăcut!…

Legenda asta e la fel de absurdă ca și cea cu mișto și mit Stock, care spune că mişto ar veni dintr-o neatestată expresie nemţească mit Stock, pentru că, zic ei, pe la începutul secolului XX s-ar fi zis prin Bucureşti despre domnii eleganţi că sunt „cu baston“ = mit Stock!... Legenda e nu doar absurdă, dar la fel de neglorioasă ca și originea autentică, adică cea ţigănească. Ca şi cum ar fi mai nobil ca un cuvânt să fie împrumutat din nemțește, nu din ţigăneşte.

Apoi, dacă într-adevăr venea din germană și era o chintesenţă a eleganței să umbli cu baston, cei care susțin asta nu se gândesc că ar trebui să găsim mişto prin toţi clasicii literaturii. Da, ar trebui să întâlnim mișto la Caragiale cu cel puțin aceeași frecvență cu care întâlnim monșer. Urechea pentru vorbe și ironia lui Caragiale sau ale lui Arghezi n-ar fi putut să nu înregistreze o asemenea fandoseală. La fel, ar trebui să-l întâlnim pe mișto la fiul lui Caragiale, Mateiu, cu atât mai mult cu cât toți acei dandies din Craii de Curtea Veche chiar umblau cu baston ‒ pentru bătut servitorii sau decapitat bălăriile din mers.

Măcar de-ar fi o autentică expresie germană, însă o simplă căutare pe Internet sau în dicționare a ipoteticei expresii mit Stock arată că ea nu există, nu e nemţească, nu sună natural în germană, n-a existat niciodată și nici nu putea exista, pentru că mişto e pur și simplu un împrumut postbelic din graiurile țiganilor; derivă din sanscrită şi are veri şi echivalenţi identici în toate limbile din Pakistan.

E folosit de gitans în Franța, nu doar de cei ajunși acolo după 1989, sau după intrarea României în UE, ci și de cei francezi, dintre cei care vorbesc dialectul kalderash. Georges Calvet, în al său Dictionnaire tsigane–français (1993), oferă multe exemple cu mișto folosit atât ca adjectiv, cât și ca adverb (cf. nai mánghe mištó = nu mi-e bine). Ba chiar vedem în exemplele culese de Calvet în Franța și expresii idiomatice cu mištó trecute identic în română din graiurile romilor de la noi. Așa se folosește, de pildă, mištó ke (heureusement = din fericire, tra- duce Calvet) în expresii precum: mištó ke areslí = ce bine c-a venit / mișto că a venit.

Etimologia lui mișto e foarte limpede, cuvântul are corespondenți preciși în multe limbi indiene de astăzi. El a intrat mai întâi în vocabularul urban, împrumutat din mahalalele țigănești, motiv pentru care până recent „mișto” era inexistent în vocabularul țăranilor. Mişto e, așadar, un ţigănism autentic, regăsit în limbile din Pakistan, cum poate vedea nu doar etnologul care merge pe teren, dar chiar şi cine îşi dă osteneala să verifice pe internet lexicul de bază al unei limbi din Pakistan – Tadjikistan, de pildă limba shina. Mishto (= bine, frumos) tronează acolo în orice lexic elementar.

Dar să revenim la frecatul mentei. Niște glumeți români au răspândit expresia pe Internet, făcând chiar și o pagină web pentru the Romanian Mint Rubbing Association

Toate referințele de pe Internet referitoare la mesele frecate cu mentă sunt circulare și trimit una la alta. Nu există nici o singură referință la un text antic, grecii si romanii NU frecau mesele cu mentă, la fel cum nici greaca clasică, nici greaca modernă nu au vreo expresie cu frecatul mentei, μέντα. Circularitatea Internetului a făcut ca absurda legendă să fie preluată și de unele site-uri în engleză, mai ales datorită acelei Romanian Mint Rubbing Association…

Ar trebui oferită o recompensă și o catedră de lingvistică sau antropologie celui sau celei care ne va aduce o referință bibliografică la frecatul mentei. Vorbesc de referință bibliografică veche, serioasă, nu cutare pagină web sau carte de bucate din ultimele două decenii, unde se citează una pe alta.

In continuare, repet: expresia nu există în greacă. Frecătorii de mentă din Ferentari nu-l citeau în mod sigur pe Platon, iar pe deasupra mesele de banchet, la greci și romani, erau acoperite cu pânzeturi, mai numite și fețe de masă, iar nu frecate cu mentă, cum în mod iritant ne asigură acest mit circular, fără nici cea mai mică urmă în literatură.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

XS
SM
MD
LG