Linkuri accesibilitate

Irina Sterpu: „După trei ani locuiți în Cehia, pot spune că oamenii sunt peste tot aceiași, toți își doresc pace în suflet”


Jurnalul săptămânal la Europa Liberă.

Născută în 10 ianuarie 1996 la Chișinău, Moldova. Studentă în ultimul an la Facultatea de jurnalism a Universitatii Anglo-Americane din Praga, Cehia. A participat la numeroase proiecte, între altele și cel numit „Studenții europeni pentru libertate” din capitala Cehiei, a absolvit programul „Jurnaliști pentru provocările viitorului” organizat la Riga de Institutul Suedez. Activează ca voluntar activă mai multe organizații din Moldova și de peste hotare.

LUNI

„Întâi munca, apoi plăcerea”

Început de săptămână, am revenit acasă după o lungă perioadă de absență. Mă revăd cu un coleg de liceu care a ales să-și continue studiile în Moldova. Mereu am apreciat curajul și încrederea sa, pentru că Mihai chiar are capacități ce depășesc cu mult așteptările universităților de aici. E specializat în drept, iar la întrebarea dacă își dorește să activeze în justiție, primesc de la el răspunsul categoric: „Unde nu se fac adevărate reforme și sistemul e putred teoria din universitate nu ajută. Mai bine devin profesor.” Mă gândeam, totuși cât nu s-ar munci în țărișoara asta, plăcerea și roadele sunt ale politicienilor. Doar guvernarea crede că Moldova merge înainte.

Mai târziu, îl însoțesc pe fratele meu la o investigație la Centrul de Diagnostic German. Deservire, calitate, competență. Aici cred că și angajații își fac munca cu plăcere, pentru că sunt plătiți după merit. Tatăl meu care de 30 de ani e doctor are o leafă despre care îmi este rușine să scriu. Deosebirea între ce înseamnă la privat și la de stat e destul de sesizabilă, când ai un salariu de 2000 de lei, iar cheltuielile sunt duble lunar, nici lucru nu mai e lucru, iar viața devine o luptă pentru supraviețuire.

MARȚI

„Apa care mișcă moara o și distruge”

Locuiesc în afara Chișinăului la o distanță de aproape 2 km, și doar maxi-taxi 135 poate să mă aducă în oraș. Nu pot să înțeleg de ce primăria nu deschide mai multe rute în suburbii pentru a-i ajuta pe calatori sa simtă civilizația. După ce aștept 20 de minute, rutiera vine plină, iar șoferul nervos îl sună pe altul plangându-se că ar mai fi rămas oameni și nu încăpuseră toți. Transportul în Chișinău pe langă faptul că nu este organizat, mai e și murdar, uzat, iar jalea te apucă uitându-te cum toți luptă să își facă un ban. Prin urmare, adresez un apel direct primarului Dorin Chirtoacă care în nouă ani de gospodărit a făcut prea puțin pentru a scăpa de drumurile cu gropi, ambuteiaje infernale și transport care nu are un orar stabil. Se mai zice că, e destul să faci rău de mai multe ori că acoperă tot binele făcut, dom primar!

Seara o petrec în compania unor prieteni ce locuiesc pentru o perioadă la Kiev. Zic ei, cu toate că e situație instabilă în țara vecină, lumea trăiește mai europenește, totul funcționează, iar viața e cu mult mai interesantă. Merg cu ei până la Orhei să comparăm atmosfera din capitală și cea din orașul condus de controversatul om de afaceri Ilan Shor. Mai multe asemănări decât diferențe.

MIERCURI

„Curajul nu are nevoie de trompetă”

Se spune că dacă dorești să cunoști un oraș și oamenii acestuia mergi la piață. Și da am recunoscut metropola cu oameni ce-și vând totul din casă, prețuri la haine mult prea mari acolo unde se presupune că ar trebui să fie mai mici și înjurături la tot pasul. În fiecare zi încerc să văd bunătatea din ochii multora și mulțumesc mereu șoferilor, vânzătorilor, ridic gunoiul de pe stradă ca la urmă, în fața Filarmonicii să-mi zică o doamnă răspicat în timp ce duceam o hârtie la tomberon : „Ia nu fă murdărie că te ia naiba.” Păcat de așa persoane. Tot dăm vina pe politicieni pentru situația din țară, pentru incultură și viață de ghetou, dar cum se face că elementar traversez la zebră și mașina nu cedează, trecând la un centimetru de mine. Auzisem că se schimbaseră personalul la Instituția unde se eliberează permisurile, mă gandesc totuși că toți participanții la trafic ar trebui supuși din nou unui examen. În loc să se trâmbițeze reforme, mai bine s-ar face totul în liniște sau noaptea, deja nu mai contează, dar să se vadă schimbări nu doar mimări.

JOI

„Orice eşti, oriunde eşti, şi oricum eşti, adu-ţi aminte că eşti om”

O zi în care prefer să nu mă grăbesc nicăieri, savurez plăcerea de a sta acasă. Am grijă de verișoara mai mică Adelina care a revenit cu familia după o ședere de mai mulți ani în Portugalia. O tachinez întrebând-o unde-i place mai tare. Îmi răspunde mereu ca in Moldova, pentru că aici ninge, pentru că aici e bunica și bunelul. Totuși, mă gândesc câtă dreptate are la cei tre anișori ai ei, nicăieri nu e ca acasă măcar pentru simplul fapt că toți din jur sunt oamenii tăi. Niciodată nu a contat peste hotare atât de mult cetățenia pe care o ai precum calitatea de a fi om și de a fi integru. După trei ani locuiți în Cehia, pot spune că oamenii sunt peste tot aceiași, toți își doresc pace în suflet, familie, țară și pe pământ. Poate acum înainte de Anul Nou e necesar să devenim mai buni, să încetăm războiul cu aproapele și ura în lume, iar setea după bani să nu ne dicteze destinele. După cum spune un proverb arab, „Nici atunci când la poarta fiecăruia va curge o fântână de argint, oamenii nu vor înceta să aibă nevoie unii de alții.”

VINERI

„Vreme trece, vreme vine”

Dimineața merg la frizerie. Se spune că cine își taie părul e pe cale să facă o schimbare majoră. Da, sper din tot sufletul să fiu acceptată la master în țara pe care mi-o doresc. Studiile de calitate fac parte din cartea de vizită a oricărei persoane. Astăzi mai fac și bilanțul lui 2016 care trece făcandu-i loc lui 2017 să vină. A fost un an bun din toate punctele de vedere, experiențe de neuitat, oameni frumoși pe care i-am cunoscut, lecții de jurnalism de investigație, evenimente internaționale, stagieri, și ultimul an de licență. De departe aceste 365 de zile au fost pline de realizări și momente de cumpănă, dar tind să cred că a fost și un an decisiv în ce voi face pe viitor.

Pentru mine a fost un an bun, dar nu și pentru țara mea, Moldova. Uneori la universitate profesori americani sau englezi spun că Moldova e în topul statelor afectate de crima organizată și corupție. Cănd aud asta parcă vreau să intru în pământ de rușine. Iar la noi cu ce se ocupă statul? Sper să revenim din hibernare în 2017, mereu trebuie să închei anul pe o notă optimistă, în pofida oricărui rău pe care îl vezi sau trăiești. Trebuie să aducem vremuri mai bune... La mulți ani, Moldova!

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG