Linkuri accesibilitate

Romanul lui Eginald Schlattner, „Mănuşile roşii”, analizat într-un amplu volum semnat de Michaela Nowotnick

Biografia de care nu poţi scăpa”. Cam aşa ar suna – într-o traducere aproximativă - titlul studiului semnat de Michaela Nowotnick, „Die Unentrinnbarkeit der Biographie”, apărut la editura Böhlau din Köln. La ce şi la cine anume se referă autoarea se desprinde din subtitlul lucrării, care are la bază teza ei de doctorat, susţinută la Universitatea Humboldt din Berlin: „Romanul Mănuşile roşii de Eginald Schlattner ca studiu de caz privind literatura germană din România”.
Coperta cărții „Biografia de care nu poţi scăpa”

Coperta cărții „Biografia de care nu poţi scăpa”

În jurul romanului amintit al lui Schlattner, apărut la Viena în anul 2000 (după „Cocoşul decapitat” – „Der geköpfte Hahn”, în 1998, şi înaintea romanului „Pianul în ceaţă” – „Das Klavier im Nebel”, 2005) s-a declanşat o polemică stridentă, întreţinută mai ales de către scriitorul Hans Bergel, unul dintre cei cinci autori condamnaţi, în 1959, la Braşov, într-un proces politic înscenat de către autorităţile comuniste. În 1968, Bergel a emigrat în Germania, a fost amnistiat în acelaşi an şi trăieşte astăzi în Bavaria. În articole, interviuri şi conferinţe, Bergel susţine că Schlattner ar fi fost pionul principal al autorităţilor în procesul din 1959, acceptînd să se pună la dispoziţia acestora ca martor al acuzării.

Eginald Schlattner, deținut (Foto: ACNSAS)

Eginald Schlattner, deținut (Foto: ACNSAS)

În controversele întreţinute în jurul lui Schlattner s-a trecut, deseori, cu vederea faptul că el însuşi fusese o victimă a justiţiei staliniste, fiind condamnat la doi ani de închisoare pentru nedenunţarea unor acţiuni contra regimului.

Într-un interviu, acordat Europei Libere, Michaela Nowotnick povesteşte că a descoperit tema Schlattner, în timpul unui stagiu făcut în arhiva bisericii evanghelice de la Sibiu. În acea perioadă, Schlattner a predat arhiva sa personală arhivei bisericii (el fiind astăzi preot luteran în comuna Roşia), iar Michaela Nowotnick s-a decis să se ocupe de ea:
„În timpul muncii de arhivare, am schiţat un concept pentru teza mea de doctorat. Tot atunci mi-am dat seama de importanţa lui Eginald Schlattner şi de faptul că, pe nedrept, nu i se acordă atenţia cuvenită. Atunci m-am hotărît să scriu despre conflictele izbucnite în jurul său.”
Eginald Schlattner, citind acasă, la Roşia (Foto: arhiva autorului)

Eginald Schlattner, citind acasă, la Roşia (Foto: arhiva autorului)

Într-adevăr, Michaela Nowotnick urmăreşte cu acribie fazele atacurilor contra lui Schlattner şi constată o intensificare a lor, după apariţia „Mănuşilor roşii”. În acelaşi timp, ea analizează romanul şi din punct de vedere literar, propunînd răspunsuri la întrebarea dacă volumul „Mănuşile roşii” este un roman cu cheie, o simplă scriere autobiografică sau o autoficţiune. Fără a ignora faptul, că romanul se bazează pe biografia autorului, în care acesta relatează despre întîmplările de la sfîrşitul anilor 1950, Nowotnick pledează pentru o receptare literară, neafectată de manipulări hermeneutice. Pe de altă parte, autoarea, devenită şi ea ţinta unor critici din partea celor care-l atacă pe Schlattner, a demonstrat că în jurul scriitorului s-a ţesut o plasă de legende false, folosindu-se chiar documente contrafăcute cu scopul de a-l demoniza şi a-i bagateliza valoarea literară.

***
Michaela Nowotnick: Die Unentrinnbarkeit der Biographie. Der Roman „Rote Handschuhe” von Eginald Schlattner als Fallstudie zur rumäniendeutschen Literatur, Böhlau Verlag, Köln 2016.
XS
SM
MD
LG