Linkuri accesibilitate

Unu la unu cu gîndurile mele: Atât de mult îmi doresc ca în Moldova să putem îmbătrâni frumos!


Roman Țabur
Roman Țabur

Jurnalul săptămînal al lui Roman Țabur.

Roman Ţabur, născut pe 10 noiembrie 1985, in satul Sărata Galbenă r. Hînceşti, a urmat studii la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Istorie şi Filozofie. Profesor de istorie la IPLT „Spiru Haret" din oraşul Chisinău din anul 2008.

LUNI

Se aude o melodie, un cîntec al formaţiei U2 şi în aceeaşi clipă îmi dau seama că este deja dimineaţă. Este luni dimineaţa, iar melodia vine de la deşteptătorul din telefonul meu. Urmează cele 30 de minute de pregătire pentru o nouă zi. În grabă încercăm să le reuşim pe toate, iar în scurt timp îmi dau seama că toţi membrii familiei noastre sunt deja gata pentru o nouă zi, o nouă săptămână şi noi provocări, de ce nu.

Ajung la serviciu mai devreme, ca de obicei. Înainte de ore încerc să-mi aduc în ordine toate materialele necesare pentru ore, ca nu cumva să am vreo surpriză în timpul lecţiilor.

Mai sunt cinci minute, iar elevii încep să apară unul câte unul de după uşă, unii încă puţin somnoroşi. Începe ora, scot de sub masă o cutie grea, cred că are cam 3 kg, din cutie scot un tanc, da un tanc! O replică în miniatură a unui tanc din cel de-al II-lea război mondial. Un Panzerkampfwagen V Panther, o adevărată capodoperă tehnică a acelor timpuri, cu un motor Maybach de 12 cilindri, un volum de 23 litri şi 700 cai-putere, un adevărat monstru. Dar când te gândeşti că această „capodoperă” a curmat sute de mii de vieţi, sau chiar milioane...

Astăzi la oră împreună cu elevii clasei a XII-a discutăm despre cel de-al II-lea război mondial, lecţia este una foarte activă, cu discuţii şi dezbateri despre cauze sau începutul războiului, o oră consistentă şi, zic eu, interesantă. Cred că tancul şi-a atins scopul.

Sună la pauză, urmează alte trei lecţii:

  • Clasa a VI-a, discutăm despre cultura evului mediu.
  • Clasa a V-a, discutăm despre miturile greceşti.
  • Clasa a XI-a, discutăm despre revoluţiile din sec. XIX.

Totuşi e bine să fii profesor de istorie, asta de fapt este adevărata maşină a timpului.

Astăzi mă eliberez mai devreme, cam pe la două, iar împreună cu Dragoş, fiul meu cel mai mare, după ore mergem la Filarmonica Naţională, acolo unde el primeşte o diplomă de gradul II, la un concurs naţional de interpretare instrumentală.

Plini de emoţii pozitive ne întoarcem acasă, unde ne asteaptă pregătirea pentru ore atât pe mine, cât şi pe Dragoş.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:21 0:00
Link direct

Marţi

O nouă zi, aceeaşi melodie.

Este ora 6:40, mă trezesc şi mă îmbrac în grabă ca să reuşesc să pornesc motorul maşinii pentru a-l încălzi, totuşi e iarnă.

Ies afară şi-mi dau seama ca nu este atât de frig, chiar dacă e senin. Sunt cam somnoros, motivul este un film pe care l-am privit până târziu, un film care este în cheia temelor pe care le trec acum cu elevii din clasa XII-a, o ecranizare a jurnalului Anei Frank în care sunt descrise chinurile prin care au fost nevoiţi să treacă evreii în timpul celui de-al II-lea război mondial.

Ajung la serviciu, aici mă întâlnesc cu mai mulţi colegi pe care îi salut şi chiar reuşesc să schimb câteva vorbe cu unii.

Urmează cinci ore de istorie, astăzi în special cu clasele mari, cea mai interesantă mi se pare cu cei de a XI-a. Cu ei discutăm despre naţiune şi naţionalism, despre revoluţiile cauzate de acest fenomen şi consecinţele lor.

Astăzi finalizez orele mai devreme, cei din a XII-a au plecat la cinematograful ODEON unde sunt proiectate mai multe filme care promovează drepturile omului.

În câteva mnute ajung la şcoala lui Dragoş, de aici mai departe la cursurile de engleză, după cursuri la repetiţie, unde fiul împreună cu un grup de copii se pregăteşte pentru un spectacol de caritate.

Miercuri

După ce îi repartizez pe toţi ai mei la muncă, grădiniţă, şcoală, ajung şi la serviciu, astăzi am şase ore, continuăm discuţiile cu cei de clasa XII-a despre al II-lea război mondial, cu cei din clasa zecea decoperim cum s-au format popoarele europene în epoca medievală, iar cu cei din clasa a VI-a studiem modul în care s-au format Ţările Române.

După ore are loc şedinţa catedrei disciplinelor socio-umane. Cel mai important şi de fapt unicul punct din agendă este „discutarea tezelor semestriale”.

În cadrul şedinţei prezint trei teze pentru clasele de liceu, toate cu profil umanist. După discuţii constat că trebuie să fac nişte schimbări, nu foarte multe, în special de ordin tehnic, cred că pentru asta am nevoie de 20 de minute, de aceea după şedinţă mă întorc în sala mea de clasă, unde fac schimbările necesare.

După ce termin cu tezele, îmi aduc aminte că le-am promis celor din clasa XII-a că le voi spune rezultatele testelor de săptămâna trecută, de aceea verific ultimul test care mi-a mai rămas.

În unul din teste cineva din elevi scrie despre faptul că un om corect trebuie să aibă un comportament şi atitudine obiectivă, imediat în minte îmi vin cuvintele lui Neagu Djuvara, că omul este un subiect şi atunci cum poate fi obiectiv, interesantă idee.

Este trecut de şapte seara, astăzi am rămas peste program, pentru că altfel nu aş reuşi nimic din ce mi-am propus să fac de dimineaţa.

Ajung acasă epuizat, dar cu o bună dispoziţie, urmăresc Champions League.

Joi

De dimineaţă este un frig de „crapă pietrele”, iar pe cer mai poate fi văzută luna care se grăbeşte să apună. Urcăm repede în maşină ca să nu îngheţăm. În scurt timp ajung la serviciu.

Încep ziua prin a mai citi din ştiri şi brusc mă opresc la o ştire care spune că guvernul României a decis să aloce resursele dobândite din vânzarea bunurilor confiscate ca urmare a unor activităţi penale, la educaţie şi sănătate cîte 20%, interesantă ştire, ar fi bine să fie citită de postacii pro-est.

Timpul trece repede, iar la lecţia a III-a am ora de dirigenţie. Aici discutăm cu elevii clasei a XI-a despre nişte proiecte pe care aceştia le au de facut la educaţia civică, nişte proiecte care au scopul să promoveze valorile familiei.

Mă pornesc spre casă, includ radioul, la o emisiune moderatorul şi doi invitaţi discută despre cei 25 de ani pe care i-a împlinit CSI. Unul dintre ei cu ardoare şi plin de convingere încearcă să argumenteze că destrămarea URSS a fost, mai că cea mai mare greşeală a omenirii, de asta suntem cea mai săracă ţară din Europa, pentru că privim în spate şi nu înainte.

Cireaşa de pe tort este pusă de echipa mea de suflet, Steaua Bucureşti, care ratează calificarea în primăvara europeană fiind înfrântă de echipa spaniolă Villarreal. Dar cine ştie, poate anul viitor...

Vineri

După încheierea orelor, un grup de elevi mă intreabă dacă am timp să merg cu ei să joc un meci de fotbal, adevărul este că aş vrea să mai zburd împreună cu ei, dar i-am promis soţiei că voi reuşi să fac cumpărăturile pentru weekend. De aceea după ce termin orele mă grăbesc spre supermarket.

După ce fac cumpărături, urc în maşină şi rămân singur, unu la unu cu gândurile mele. Îmi dau seama că o săptămână s-a scurs atât de repede încât îmi aduc aminte numai ce am făcut luni. Deputații de la Chișinău dezbat legea măririi vârstei de pensionare. Atât de mult îmi doresc ca în Moldova sa putem îmbătrânim frumos. Încerc să estimez valoric această săptămână şi constat că unele chestiuni mi-au scăpat din vedere, dar, vorba ceea, timpul şi refluxul nu aşteaptă pe nimeni, cine ştie poate săptămîna viitoare...

XS
SM
MD
LG