Linkuri accesibilitate

Andrei Deviatkov: Atît Dodon cît și Moscova înțeleg că puterea reală se află în mâinile majorității parlamentare


Declaraţiile lui Igor Dodon de după 13 noiembrie când a ieşit învingător în scrutinul prezidenţiial sunt extrem de contradictorii cel puţin în două chestiuni: cea vizând Acordul de asociere cu UE, pe care socialistul îl crede înrobitor pentru economie, precum şi la soluţionarea conflictului transnitrean, pe care el o vede prin federalizarea după modelul rusesc. Într-un interviu pentru radio la Europa Liberă, expertul rus Andrey Deviatkov, docent al Institutului de Economie (RAS) al Universităţii Lomonosov de la Moscova, spune că ambele declaraţii sunt privite cu neîncredere de Moscova oficială. La fel, expertul este sceptic că Igor Dodon va reuşi să convingă Moscova să renunţe la embargourile la produsele moldoveneşti sau la restricţiile faţă de migranţi.

Europa Liberă: Vom discuta în perspectiva că Igor Dodon, cel mai probabil, va deveni președinte. Până la alegeri și după acestea, el a făcut destul de multe declarații amicale în raport cu Rusia. Trebuie oare să concluzionăm că relațiile dintre Republica Moldova și Rusia se vor ameliora odată cu venirea lui Igor Dodon în fruntea țării?

Andrei Deviatkov: „Cred că și Dodon, și Moscova înțeleg foarte bine care sunt atribuițiile lui. Ei înțeleg și faptul că puterea reală se află în mâinile majorității parlamentare, că până în 2018 nu va fi nicio schimbare semnificativă și că, timp de încă doi ani vom mai trăi în actualul format de relații. Însă este clar că Dodon creează un fundal mai pozitiv spre deosebire de Timofti, față de care a existat o anumită atitudine. Îmi amintesc întâlnirea șefilor statelor CSI, la care Timofti s-a certat cu Putin în cadrul unei ședințe deschise, discutând despre restricțiile comerciale. Deci, ei nu au construit o relație. În curând, va avea loc ședința Comisiei Interguvernamentale pe Relații Economice și Comerciale la nivelul Calmâc – Rogozin și aceasta creează un fundal pozitiv pentru unele negocieri comercial-economice. După lucrările acestei Comisii, Dodon va pleca la Moscova unde va discuta, din câte înțeleg, nu atât probleme comercial-economice, care se află în competența Guvernului, cât probleme legate de migranți. În legătură cu toate țările-membre CSI, inclusiv Moldova, au apărut anumite „liste negre” ale migranților, care în mod ilegal se află pe teritoriul Federației Ruse. Chiar și în privința statelor-membre ale Uniunii Euroasiatice există aşa-numitele „liste negre”, care în mod real împiedică oamenii să lucreze, să revină în Rusia sau să iasă din țară. Cred că în fața lui Dodon Moscova ar putea să cedeze ceva în acest sens, să atenueze cumva acest lucru. Plus la toate, există și un fundal pozitiv pentru unele negocieri comercial-economice. Însă Moscova, cel mai probabil, va încerca să formuleze un anumit mesaj și să-i ofere lui Dodon un rezultat pe care acesta l-ar putea prezenta societății moldave: că, iată, în cadrul unui parteneriat pragmatic cu Rusia puteți obține una sau alta.”

Europa Liberă: La aceste două chestiuni – migranții și relațiilele comerciale – vom reveni mai târziu. Până atunci aș vrea să înțeleg logica următoarei situaţii: mai mulți experți își pun întrebarea de ce de data aceasta, în acest scrutin, Rusia nu a fost foarte activă? Am văzut, de exemplu, în 2015, când Zinaida Greceanâi a fost înaintată la post de primar al capitalei, apăreau fotografiile ei cu Putin, deci au existat indicii ale unei implicări vădite ale Rusiei. De data aceasta, se pare că ea nu a fost atât de activă. Poate, aceasta este legat de faptul că Rusia nu acordă o importanță prea mare alegerilor prezidențiale și totul va urma în 2018?

Andrei Deviatkov: „Cred că da, există o conştientizare a faptului că președintele are atribuții destul de limitate. De fapt, mai mult este vorba de cele reprezentative în cadrul politicii externe. Și în acest sens alegerile nu sunt un pretext pentru luptă. În al doilea rând, mi se pare că o implicare excesivă în alegeri poate să aibă efecte și mai negative, deoarece noi am observat scindarea electoratului și a elitelor politice în cele două tabere. Și foarte puternic în acest sens s-au manifestat forțele de dreapta. Este clar că implicarea din partea uneia din cele două forțe putea doar să afecteze lucrurile. O implicare excesivă la Chișinău sau la Tiraspol nu ar da acele rezultate care ar fi proiectate inițial. În plus, la ce bun să ratezi acea linie de relații în cadrul cooperării comercial-economice care există astăzi între Moscova și Chișinău? Pavel Filip și alți membri ai Guvernului anunţă un dialog politic foarte bun cu Rusia.”

Europa Liberă: Credeţi că dacă Rusia în mod evident l-ar fi susținut pe Dodon, aceasta ar fi compromis negocierile comercial-economice?

Andrei Deviatkov: „Aceasta brusc ar fi sporit tendințele anti-rusești și, indirect, ar fi influențat rezultatele negocierilor. Moscova înțelege foarte bine că frica de tancuri și „mâna Moscovei” este o mare problemă pentru politica externă a Rusiei. Acolo unde Rusia nu se implică, imaginea ei se inventează și se folosește în lupta politică internă. De aceea, mai bine este să te distanțezi și să privești mersul evenimentelor politice dintr-o parte. Mai ales că, aşa cum am mai spus, acest scrutin nu a avut o importanță hotărâtoare.”

Europa Liberă: Însă anul 2018 va avea o importanță hotărâtoare. Ce situație i-ar conveni Rusiei atunci?

Andrei Deviatkov: „Cred că un lucru pozitiv a fost faptul că Maia Sandu, liderul forțelor de dreapta, a evitat discursul anti-rusesc. Desigur, în tabăra ei au fost persoane care foloseau acest tip de discurs și ea, din câte înțeleg, nu a putut face nimic împotriva acestui lucru. Însă, oricum, astăzi există înțelegerea faptului că, dacă vorbim despre forțe de stânga, trebuie să realizăm că există o luptă politică internă, dar există și o realitate politică. De exemplu, unele lozinci despre federalizare. Cred că la Moscova foarte bine se înțelege că acestea sunt doar niște lozinci care o să placă electoratului, dar nu vor fi realizate. Sau denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. În privința acestuia, Partidul Socialiștilor va face niște manevre și nu va lua hotărâri ferme. De aceea, așa cum se vede acum, cred că cel mai important lucru de care are nevoie Moscova, Bruxelles-ul și alți parteneri externi, este o oarecare stabilitate în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Credeți că Moscova și Bruxelles-ul au nevoie de același lucru în Moldova?

Andrei Deviatkov: „Cred că da. Este clar că Uniunea Europeană are nevoie de o Moldovă proeuropeană în proces de reformare. Însă, pe de altă parte, astăzi Uniunea Europeană trece printr-un șir de probleme interne – problema migranților și altele – și atenția față de Parteneriatul Estic scade. De aceea, principala problemă pentru Bruxelles este stabilitate în zona hotarelor externe. Documentele actuale pe care le publică Uniunea Europeană conțin referințe clasice la reforme, însă, așa cum recent a zis domnul Johannes Hahn în timp ce microfoanele mai erau incluse, cel mai important este ca să nu fie alegeri anticipate. Cred că problema nu e atât în geopolitică, cât în stabilitate, deoarece persoanele care beneficiază de această instabilitate nu sunt convenabile nici Bruxelles-ului, nici Moscovei, nimănui. Ele sunt convenabile doar lor înseşi. Însă o țară stabilă care este capabilă să edifice niște relații echilibrate între Est și Vest, fără să lunece nici într-o parte, nici în alta – un astfel de partener, cred că, este necesar acum atât Uniunii Europene, cât și Statelor Unite. Cel puțin, reieșind din afirmațiile persoanelor oficiale, a reprezentanților ambasadelor se vede că ei salută normalizarea relațiilor cu Rusia. Ei înțeleg că Rusia poate să devină un factor al stabilității în Republica Moldova. În primul rând, din punct de vedere al economiei, deoarece partea economică a Acordului de Asociere cu UE va începe să funcționeze într-un viitor îndepărtat. Pentru aceasta sunt necesare investiții și reforme. Însă piața rusă este mare. Piața de muncă este la fel de mare. Și acest factor al stabilizării este destul de important pentru Republica Moldova. Acest lucru este foarte clar Bruxelles-ului, care nu poate să propună ceva mai mult.”

Liliana Barbărășie și Andrei Deviatkov

Liliana Barbărășie și Andrei Deviatkov

Europa Liberă: Încă o întrebare politică: la Chișinău există voci care afirmă că Dodon a devenit președinte pentru că aceasta își dorea Vlad Plahotniuc care acum, prin Dodon, va încerca să deschidă nişte uși la Moscova. Știind atitudinea Kremlinului față de oligarhi, față de această zonă, cum credeți, îi va reuși?

Andrei Deviatkov: „De fapt, întrebarea vine din zona teoriilor conspiraţiei, ale locurilor tăinuite...”

Europa Liberă: Ați vorbit despre parteneri: Moscova, la fel ca Bruxelles-ul ar vrea să aibă aici un partener stabil. Dar cine este el: Igor Dodon sau, să zicem, Partidul Democrat și Vlad Plahotniuc?

Andrei Deviatkov: „Eu cred că astăzi Plahotniuc, de facto, este un fel de „cardinal gri” în Republica Moldova. Acest lucru îl constată absolut toți actorii externi. O vedem și prin faptul că guvernarea moldovenească este acceptată în toate capitalele-cheie ale lumii, inclusiv la Moscova, care, cred, reieșind din conceptul „Realpolitik”, acceptând realitățile locului, la fel, îl acceptă și pe Plahotniuc ca pe un partener în procesul negocierilor. Clar lucru, pentru toți – pentru România, pentru UE, pentru SUA, pentru Moldova, acesta este un partener complicat. De aceea, mi se pare că fundalul pozitiv al alegerii sale este un fundal pozitiv pentru normalizarea relațiilor cu Rusia. Maia Sandu ar fi mult mai acceptabilă pentru UE, pentru că ea ar pedala pe astfel de momente ca reforme și lupta cu corupția. Mi se pare că la Moscova oamenilor le place să spună lucrurilor pe nume și aceasta, desigur, va avea un impact pozitiv. Însă, cred, Moscova știe foarte bine ce înseamnă politica moldovenească, iar creșterea numărului de jucători nu va schimba jocul.”

Europa Liberă: Acum vom trece la problemele economice. Igor Dodon deja a zis că primul lucru pe care îl va discuta la Moscova va fi problema migranților, apoi pe cea a relațiilor comerciale – scoaterea embargoului. Cum credeți, ce se poate întâmpla până în 2018? Poate să se schimbe ceva în acest sens?

Andrei Deviatkov: „Sunt negocieri foarte complicate, deoarece este vorba despre faptul că Rusia încearcă să găsească o oarecare formulă de unire a integrării post-sovietice și celei europene. Această încercare a avut loc în Ucraina în cadrul negocierilor trilaterale din 2015, care au eșuat, de fapt, din motive geopolitice, dar și din cauza evenimentelor din Ucraina. În cazul Moldovei se pun probleme în care este necesară prezența Bruxelles-ului, care trebuie să coordoneze acel compromis posibil de atins în problemele comercial-economice. Este vorba, în primul rând, despre faptul că Moldova trebuie să

Este clar că astăzi guvernarea de la Chișinău se teme să irite cumva partenerii occidentali de care depinde finanțarea Republicii Moldova, relansată acum în mod activ. Cred că Moldova încearcă să balanseze pe muchie de cuțit, să caute niște soluţii, să manevreze în această situație. Însă Rusia, din câte înțeleg, are niște așteptări foarte clare. Și aceste așteptări nu sunt o pârghie pentru a exercita o influență imperială, ci sunt niște așteptări destul de raționale în privința cărora poate fi găsit un compromis.

execute Acordul privind Zona de Comerț Liber din cadrul CSI. Acolo la fel, există un Acquis comunitar, anumite standarde – veterinare etc., care, chiar dacă sunt mai joase decât cele europene, oricum, există. Acum Moldova renunţă foarte activ la GOST-uri și introduce standarde europene. Din câte înțeleg, este nevoie de o asigurare temporară a funcționării corecte ale acestor standarde. Al doilea moment: schimb de date dintre vămile Moldovei și cele ale Federației Ruse pentru a preveni posibilitatea reexportării „negre” sau „gri”. Este cunoscut faptul că reexportul în comerțul extern al Republicii Moldova constituie mai mult de o treime din tot volumul exportului. Problema reexportului mărfurilor europene sau al altor bunuri de o provenienţă obscură din alte țări, inclusiv cele orientale, există în Moldova. Mai mulți reprezentanți oficiali ai Republicii Moldova au afirmat acest lucru în interviurile lor. Desigur, nu este vorba de o problemă de proporții în care sunt antrenate miliarde de dolari. De asemenea, există mai multe soluții tehnocrate privind felul în care poate fi realizat un schimb de date între vămi fără a da la iveală o taină comercială. De fapt, aceste probleme nu sunt deloc ușoare și în rezolvarea lor trebuie să ia parte Bruxelles-ul. Însă, din câte înţeleg, acum are loc un dialog bilateral. Moldova nu riscă să pună această problemă în fața Bruxelles-ului care încă nu are o formulă de o posibilă cooperare cu Rusia. Cred că mai multe state-membre ale Uniunii Europene pot să privească cu un ochi critic acest lucru. Și este clar că astăzi guvernarea de la Chișinău se teme să irite cumva partenerii occidentali de care depinde finanțarea Republicii Moldova, relansată acum în mod activ. Cred că Moldova încearcă să balanseze pe muchie de cuțit, să caute niște soluţii, să manevreze în această situație. Însă Rusia, din câte înțeleg, are niște așteptări foarte clare. Și aceste așteptări nu sunt o pârghie pentru a exercita o influență imperială, ci sunt niște așteptări destul de raționale în privința cărora poate fi găsit un compromis. Însă chiar dacă în cadrul Comisiei Interparlamentare va fi semnat un plan de normalizare cu indicarea anumitor pași, nu este cert dacă ele vor fi îndeplinite de către Republica Moldova. De aceea, deocamdată avem mai multe întrebări, decât răspunsuri.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră nu prea credeți în succesul acestor acțiuni?

Andrei Deviatkov: „Îmi este destul de greu să o fac. Ar fi o soluție mică, dar foarte importantă pentru Rusia, Republica Moldova, chiar și pentu UE. Deoarece găsirea unui compromis între Rusia, țările Parteneriatului Estic, Uniunea Europeană, anume în acest triunghi, este în general importantă pentru dezvoltarea acestor țări, pentru stabilitatea lor social-economică.”

Europa Liberă: Deci, Moscova nu va renunța la embargo doar pentru că Igor Dodon a devenit președinte?

Andrei Deviatkov: „Există cele două nivele de restricții: trecerea la regimul preferențial în cadrul OMC, datorită căruia au crescut taxele vamale de import a produselor alimentare, ceea ce în comerț se numește drept clauza celei mai favorizate națiuni; și importul anumitor mărfuri, de exemplu, vinul moldovenesc. Cred că, de fapt, clauza celei mai favorizate națiuni reprezintă un moment principial care nu va putea fi anulat. Acesta va putea fi anulat doar după ce Moldova în mod deplin, în viziunea Federației Ruse, va realiza Acordul privind Zona de Comerț Liber din cadrul CSI. Însă în ceea ce privește alte restricții, la vinuri și așa mai departe, noi vedem că astăzi Federația Rusă parțial a anulat acestea față de anumiți producători autohtoni din Găgăuzia și Transnistria, dar și față de anumiți producători moldoveni. Din câte înțeleg, în acest sens, Rusia poate să cedeze și să dea dovadă de o anumită bunăvoință. Însă în ceea ce privește clauza celei mai favorizate națiuni, aici totul este mult mai complicat.”

Europa Liberă: Și o ultimă întrebare politică. Am înțeles corect că, în viziunea dumneavoastră, deși Igor Dodon și socialiștii în diverse forme afirmă că vor promova ideea federalizării și că vor denunța Acordul de Asociere cu UE, Moscova oficială, Kremlinul nu crede că vor urma schimbări esențiale în privința acestor lucruri?

Andrei Deviatkov: „Cred că astăzi Rusia nu mai pledează pentru denunțarea acestui Acord care este deja un fapt împlinit. Problema constă în această corelare cu integrarea post-sovietică. Dacă Igor Dodon vrea să accepte anumite cedări, acestea, cred, nu trebuie să țină de denunțarea Acordului, deoarece realitatea între timp s-a schimbat foarte mult. În pofida unei perioade de atitudine negativă din partea Moscovei față de acest Acord de Asociere, astăzi relațiile sunt mai neutre și mai calme, lipsite de emoții. Partidul Socialiștilor înțelege foarte bine că nu va avea o majoritate constituțională în Parlament. Ei vor trebui să manevreze, să caute compromisuri. Dar care partid va mai susține denunțarea sau schimbările radicale? Însă, dacă politica moldovenească este în primul rând o politică de partid, și nu presupune atât confruntarea, cât târguiala, negocierile și compromisurile, cred că în condițiile actuale este absolut ireal să promovezi ideea denunțării Acordului de Asociere cu UE. În ceea ce privește federalizarea, aceasta este tocmai o anumită lozincă care reflectă o viziune filozofică a situației, dar nu presupune niciun plan. Mi se pare că problema transnistreană este atât de complicată, încât Republica Moldova va trebui, mai întâi, să decidă în interiorul ei, dacă ea este pregătită pentru anumite compromisuri. Mi se pare că lozinca federalizării a fost doar un moment electoral care reflecta faptul că societatea moldovenească este profund scindată. Dreapta spune că Tiraspolul trebuie să revină în componenţa Republicii Moldova în baza Constituției actuale. Stânga afirmă că trebuie să aibă loc o federalizare, chiar dacă știe foarte bine că acest cuvânt nu le place multora în Republica Moldova. Cred că este tocmai o expresie a unei scindări sociale, când nu există niciun plan practic, nicio viziune privind integrarea țării. Nu există o percepere centristă a soluționării acestei probleme. De aceea cred că în timpul apropiat nimeni nu va atinge problema transnistreană. Acum la Tiraspol există o mai multă deschidere pentru un compromis – nu atât unul politic, cât acel al pașilor mici. Însă Moldova nici pentru asemenea lucruri nu este pregătiră. Realizarea Tratatului de la Berlin este, de fapt, înghețată, deși acest lucru îl cerea nu doar Germania – care, chipurile, în spatele Chișinăului a vrut să se înțeleagă cu Moscova, – dar și toți parteneri internaționali, inclusiv SUA. De aceea, mi se pare că niciunul din politicienii moldoveni nu au astăzi niciun plan sau nicio soluție pentru federalizare. Toți vorbesc despre acest lucru, însă totodată toți constată cu tristețe că poporul moldav nu demonstrează niciun interes față de această problemă. Ea este importantă doar în planul mobilizării politice a cetățenilor în cadrul scrutinului electoral. Însă în plan practic acest lucru nu interesează cetățenii, în afara acelor care trec Nistru, deoarece au existat multiple probleme pentru ambele maluri până nu au fost recunoscute poliţele de asigurare (OSAGO). Deci, este mai degrabă un moment filozofic, decât unul real politic.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG