Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor: „R.Moldova nu este capabilă, în situaţia ei actuală, să gestioneze o reintegrare cu Transnistria”


Vladimir Socor

Vladimir Socor

Soluționarea conflictului transnistrean se regăsește printre prioritățile președintelui ales Igor Dodon. Analistul occidental Vladimir Socor, care a participat la Chișinău la o conferință internațională pe tema regiunii, sugerează că, dacă va fi învestit, șeful statului va promova ideea Kremlinului de a înlocui noțiunea de „federalizare” cu „statut special” .

Europa Liberă: Ce şanse ar exista pentru identificarea unei soluţii durabile pentru criza transnistreană cu venirea lui Igor Dodon în fruntea ţării?

Vladimir Socor: „Republica Moldova nu este capabilă, în situaţia ei actuală, să gestioneze o reintegrare cu Transnistria. Republica Moldova este un stat profund bolnav. A importa în această situaţie, a importa cancerul care este Transnistria în corpul Republicii Moldova ar completa distrugerea statului Republica Moldova.”

Europa Liberă: De ce ziceţi că Transnistria astăzi ar fi un cancer?

Vladimir Socor: „Deoarece este un teritoriu controlat în mod direct de către Rusia prin diferite mijloace, inclusiv mijloace militare şi prin intermediul aparatului de securitate rusesc, completat cu forţe militare locale transnistrene şi de securitate integrate în sistemele de comandă ale Rusiei. Transnistria este un teritoriu complet necontrolat de către Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar este un format de negocieri „5+2”. În cadrul lui se încearcă să se găsească o soluţie.

Vladimir Socor: „Deocamdată în formatul „5+2” nu se propune o rezolvare. Se propun paşi în direcţia unei rezolvări.”

Europa Liberă: Paşi mici pentru a ajunge la pasul mare, adică la elaborarea unui statut pentru această regiune.

Vladimir Socor: „Da, corect. Statutul special este un instrument de politică externă al Rusiei, aplicat numai în Ucraina şi în Republica Moldova, cu scopul de a înfiinţa pe teritoriul acestor ţări nişte enclave controlate în mod direct de Rusia, dar care ar face parte pe hârtie din sistemul instituţional al Ucrainei şi al Republicii Moldova. Transnistria şi, respectiv, Donbasul ocupat de ruşi în Ucraina ar fi reintegrate în Ucraina şi, respectiv, în Moldova într-o măsură suficientă pentru a participa la elaborarea deciziilor politice şi a le influenţa în interesul Rusiei. Deci, integrarea într-o măsură suficientă în acest scop, dar într-o măsură insuficientă pentru a acorda Ucrainei sau Moldovei posibilitatea de a controla teritoriile respective.”

Europa Liberă: O reglementare în favoarea Moldovei, o reglementare a conflictului transnistrean ar fi posibilă?

Vladimir Socor: „Ar fi posibilă cu multe condiţii care astăzi nu sunt deloc îndeplinite, condiţii pe care nimeni nu ar trebui să le conteste.”

Europa Liberă: Care sunt aceste condiţii?

Vladimir Socor: „În primul rând, retragerea trupelor şi aparatului de securitate rusesc.”

Europa Liberă: Rusia zice că nu le retrage până nu se găseşte soluţionarea politică.

Vladimir Socor: „Corect. Şi, din păcate, unele cancelarii occidentale, în frunte cu cea a Germaniei, într-o măsură oarecare şi Departamentul de Stat american, acceptă această soluţie. Chiar din discuţiile mele cu diplomaţi occidentali, reprezentând Statele Unite, Germania şi OSCE, mie îmi este foarte clar că ei nu au răspunsuri la întrebarea despre retragerea trupelor ruseşti. Ei doresc o rezolvare, fie chiar şi între ghilimele, fie şi numai pe hârtie, dar un document oarecare, în vederea unei rezolvări politice, în timp ce continuă prezenţa trupelor ruseşti, pentru că ei nu au răspuns la întrebarea despre trupele ruseşti. Răspunsurile lor la întrebările mele pot fi rezumate în modul următor: „Întâi încheiem un document politic despre rezolvare. Şi apoi cu trupele vom vedea...”. Este un răspuns inacceptabil din punctul de vedere al intereselor de stat ale Republicii Moldova. Deci, rezolvarea problemei militare, inclusiv retragerea trupelor ruseşti şi, dacă e nevoie, desfăşurarea unei misiuni internaţionale de poliţie nemilitară, dar de poliţie – aceasta ar fi o premisă de căpetenie care nu există. A doua, care ar fi şi mai grea, este însănătoşirea statului Republica Moldova şi, în primul rând, domnia legii. În situaţia actuală în care în Republica Moldova nu există domnia legii, ce ar însemna încheierea un acord, să spunem, de tip constituţional sau un statut politic încheiat între Chişinău şi Tiraspol? Ar însemna un document abstract, pe hârtie, dar în îndărătul acestui document pe hârtie, care ar servi ca paravan, îndărătul lui ar avea loc înţelegeri neformale, neoficiale între grupări de putere şi de interese de pe malul stâng şi de pe malul drept. În situaţia în care nu există domnia legii, orice acord pe hârtie nu poate fi aplicat prin definiţie, ci va fi înlocuit prin aranjamente neformale, netransparente între grupări de pe cele două maluri.”

Europa Liberă: Planul Kozak reactualizat ar putea să revină în discuţia celor care sunt chemaţi să reglementeze criza transnistreană?

Vladimir Socor: „Nu. Eu niciodată nu m-am temut în mod real de planul Kozak, nici măcar în anul 2003. Am fost aproape sigur că era prea radical pentru a putea fi acceptat. Eu m-am temut de cu totul altceva, m-am temut de proiectul americano-rus al federalizării, acela propus de Misiunea OSCE la Chişinău, condusă de diplomaţi americani, cu acordul Departamentului de Stat, pe baza unui document comun, semnat cu Ministerul de Externe al Rusiei. Eu de acest proiect m-am temut, pentru că în el erau implicate Statele Unite ale Americii. Pe vremea aceea cuvântul Statelor Unite ale Americii conta mai mult decât contează astăzi. Şi, într-adevăr, s-au pornit negocieri în această direcţie, mediate de către domnul William Hill, pe un proiect care mie mi se părea, pur şi simplu, o monstruozitate, şi anume, Chişinăul şi Tiraspolul împreună să negocieze o nouă Constituţie a Republicii Moldova. Aceasta mie mi s-a părut o monstruozitate şi am combătut-o, inclusiv de la microfonul dumneavoastră. De o reeditare a unui asemenea proiect mă tem, care nu s-ar mai numi federalizare. Statutul special este noua denumire a aşa-zisei federalizări.”

Europa Liberă: Eforturile lui Igor Dodon de a se implica în soluţionarea crizei transnistrene sunt cu şanse? Pentru că el a vorbit foarte mult despre o eventuală federalizare, iar de la Tiraspol au venit şi reacţii care spuneau că nu mai sunt de acord nici cu o aşa-zisă federalizare, pentru că regiunea, mai degrabă, îşi vede viitorul în componenţa Federaţiei Ruse. Sau ei cer mult, ca să obţină puţin?

Vladimir Socor: „Cred că ei cer mult, ca să obţină puţin. Noi ştim că poziţia profundă, înrădăcinată a Tiraspolului este că nu vor, cu niciun chip, reintegrarea în Republica Moldova. Rusia doreşte o asemenea „reintegrare”, pentru a aduce influenţa Transnistriei în deciziile politice de pe malul drept din Republica Moldova. Acesta este sensul statutului special. Domnul Dodon este un pic înapoia vremurilor, nu a ţinut pas cu vremea. El tot spune federalizare, pentru că aşa a apucat. Domnul Dodon nu e politolog şi nici analist, aşa a apucat el, federalizare.”

Europa Liberă: El spune că în culisele negocierilor ar fi discutat cu anumiţi actori care i-ar fi acceptat ideea federalizării.

Vladimir Socor: „Ministerul de Externe al Rusiei foloseşte cuvântul „statut special”. Şi eu ştiu de ce fac aceasta. Pentru că ei sunt mai profesionişti decât domnul Dodon şi ei ştiu că în Republica Moldova termenul „federalizare” a devenit un termen de ocară, de fapt, atâtea resentimente stârnește. Și aşa şi este. Deci, domnul Dodon se va acomoda, îşi va da seama, va folosi şi dânsul termenul de „statut special”. Şi atunci ce va face domnul Plahotniuc, care deţine puterea reală? Domnul Plahotniuc va profita foarte frumos de situaţia aceasta. El va spune şi Occidentului, şi României că anume dânsul garantează faptul că nu se va face un statut special, că nu se va face federalizare. Sau, dacă se va face, va avea el grijă să o facă în favoarea statului, ceea ce înseamnă în favoarea sa personală, pentru că el este statul. Ca şi regele Franţei, Ludovic al XIV-lea, Plahotniuc poate spune: „Statul sunt eu”. Deci, dânsul va folosi această situaţie ca să spună şi occidentalilor, şi României că el îl va ţine pe Dodon la o parte, îi va restricţiona posibilităţile de manevră. Dar, în acelaşi timp, domnul Plahotniuc, căruia i se datorează alegerea domnului Dodon ca preşedintele, îl va folosi pe Dodon ca să-i deschidă un coridor spre Rusia. Este una dintre ultimele redute care îi lipsesc domnului Plahotniuc şi pe care doreşte să o cucerească cu ajutorul lui Igor Dodon – un coridor spre Moscova.”

Europa Liberă: Revenim la Transnistria şi soluţionarea problemei transnistrene. Din moment ce Kievul şi-a schimbat atitudinea faţă de separatism, de ce nu se găseşte, totuşi, o soluţie mai repede pentru a fi pusă pe masa celor doi parteneri, care ar fi Chişinăul şi Tiraspolul?

Vladimir Socor: „Dacă Chişinăul ar intra în negocieri directe cu Tiraspolul, i-ar legitimiza existenţa.”

Europa Liberă: Oricum e legitimizată, pentru că Tiraspolul participă la negocieri.

Vladimir Socor: „Da. Deocamdată se discută despre chestiuni nepolitice şi neconstituţionale, se discută despre chestiuni de ordin practic, cooperare economică, acces liber al cetăţenilor, lucruri de genul acesta. A început să se discute şi despre elemente de suveranitate, cum ar fi, de exemplu, apostilele pe Universitatea de Stat din Tiraspol sau plăcuţele de automobil cu drapelul Transnistriei. Acestea deja sunt elemente de suveranitate, care încep să acumuleze...”

Europa Liberă: ...suveranitate pentru Transnistria.”

Vladimir Socor: „Exact. Elemente de semisuveranitate recunoscută pentru Transnistria, care deja încep să constituie elementele unui statut special. Înainte de începerea negocierilor pe un statut special, el apare, pic cu pic, prin aceste elemente favorizate în comun de diplomaţia rusă, occidentală şi americană.”

Europa Liberă: Ucraina poate avea un rol mai activ, să joace un rol mult mai important decât l-a jucat până acum?

Vladimir Socor: „Joacă acest rol în negocieri. Înainte de schimbarea de regim de la Kiev, înainte de Maidan, Ucraina niciodată nu a avut o politică hotărâtă într-un fel sau în alt fel faţă de Transnistria, deoarece Ucraina lui Ianukovici şi a lui Kucima, mai înainte, se temeau să intre în contradicţie cu Moscova pe încă un dosar. Aveau deja multe dosare în contradicţie cu Moscova, nu doreau să mai adauge încă un dosar de conflict cu Moscova. Bineînţeles, această atitudine s-a schimbat din 2014 încoace, dar ea nu poate să se schimbe în măsură suficientă pentru a organiza o schimbare de regim la Tiraspol. Nimeni, niciun guvern occidental, nemaivorbind de Rusia, nu ar sprijini un proiect de schimbare de regim la Tiraspol, deoarece toate marile cancelarii doresc linişte şi stabilitate, ele spun în interesul Ucrainei, doresc linişte şi stabilitate la toate frontierele Ucrainei, inclusiv frontiera Ucrainei cu Republica Moldova în Transnistria. Ei nu doresc să răscolească apele.”

Europa Liberă: Pentru Balcani conflictul transnistrean prezintă pericol?

Vladimir Socor: „Ceea ce prezintă pericol pentru Balcani este eventualitatea că în viitor Rusia ar putea să înfiinţeze o bază aeriană în Transnistria. Pentru aceasta ar fi necesare nişte schimbări dramatice în situaţia internaţională şi în Europa de Răsărit. Asemenea schimbări, dacă ele intervin, e o ipoteză, atunci Rusia ar putea să înfiinţeze o bază aeriană în Transnistria, pentru a influenţa situaţia din Balcani. Şi eu am fost întotdeauna convins şi rămân la convingerea că acesta este calculul Rusiei pe termen lung. De aceea, ţine Rusia cu dinţii de Transnistria din 1992 încoace, în ipoteza pe care tocmai am menţionat-o.”

Europa Liberă: Ideea pe care o avansează foarte mulţi actori politici din Occident, că acest conflict transnistrean ar fi cel mai uşor de rezolvat, e una realistă?

Vladimir Socor: „Nu. E complet nerealistă. Nu s-a făcut niciun pas către rezolvare, indiferent cum definim rezolvarea. Nu s-a făcut niciun pas, în ciuda acestui stereotip internaţional, potrivit căruia Transnistria e mai uşor de rezolvat, deoarece nu e un conflict etnic şi nu e un conflict religios. Şi, totuşi, nu s-a rezolvat. De ce nu s-a rezolvat? De ce nu e niciun progres către rezolvare? Deoarece Rusia ţine situaţia în mână. Chiar dacă locuitorii nu sunt în conflict unii cu alţii, şi, într-adevăr, locuitorii nu sunt în conflict unii cu alţii…”

Europa Liberă: Dar s-au înstrăinat foarte mult cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului.

Vladimir Socor: „Nu. Eu nu sunt de acord cu aceasta.”

Europa Liberă: Acolo au crescut alte generaţii, care consideră Republica Moldova un potenţial duşman pentru regiunea transnistreană.

Vladimir Socor: „Aceasta este propagandă. La nivelul locuitorilor nu văd niciun fel de contradicţie, de fricţiuni.”

Europa Liberă: Şi de ce locuitorii îşi aleg aceiaşi lideri separatişti?

Vladimir Socor: „Este o populaţie ostatică, o populaţie dezinformată, o populaţie cu mentalitatea sovietică de supunere necondiţionată faţă de autorităţi. O populaţie pasivă, o populaţie sărăcită, o populaţie fără orizont, fără speranţă, prinsă în această colivie care este Transnistria. Noi cunoaştem asemenea mentalităţi şi pe malul drept al Nistrului, nu numai pe malul stâng. Sunt mentalităţile apatiei şi lipsei de activism civic moştenite din perioada sovietică.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG