Linkuri accesibilitate

Conflictul transnistrean, încotro? O conferință internațională la Chișinău


Bustul lui Lenin la Tiraspol

Bustul lui Lenin la Tiraspol

Reglementarea transnistreană pare a fi o prioritate pentru președintele ales Igor Dodon. Atenția sporită pe care o acordă acesta subiectului în interviurile de după scrutin îi face să creadă pe mai mulți experți reuniți astăzi la Chișinău la o conferință internațională pe tema regiunii că, dacă va fi învestit, Dodon ar putea impulsiona oarecum dialogul pe acest dosar. La fel, şi o eventuală victorie la aşa-zisele alegeri prezidențiale din 11 decembrie din stânga Nistrului a președintelui Sovietului suprem, Vadim Krasnoselski. Dar în ce direcţie ar putea-o lua acest dialog?

Învingătorul cursei prezidențiale, Igor Dodon, a invocat federalizarea ca soluție de reglementare a diferendului transnistrean. Acest plan ar urma să fie convenit cu liderul de la Tiraspol, propus mai apoi spre dezbateri mediatorilor şi observatorilor în formatul 5+2, ca în cele din urmă proiectul noii constituții comune să fie scos la un referendum organizat pe ambele maluri ale Nistrului. Un scenariu similar celui din 2003, când a fost negociat Memorandumul Kozak, care însă a fost respins de preşedintele comunist Vladimir Voronin cu câteva ore înainte de ceremonia de semnare la care urma să ajungă preşedintele rus Vladimir Putin.

Ca mulţi politicieni de la Moscova, Igor Dodon crede că rolurile principale revin decidenților de la Chişinău şi Tiraspol, şi mai puţin actorilor geopolitici sau regionali.

Unii diplomați şi experţi care au participat la dezbatere au făcut referire la episodul Kozak, dându-l drept exemplu cum autoritățile moldovene pot învăța din propriile greşeli. În opinia lui Kalman Mizsei, fost reprezentat al Uniunii Europene la Chişinău între 2007 şi 2011, „o reglementare sănătoasă” poate avea loc doar atunci când malul drept al Nistrului va deveni atrăgător pentru populația de pe malul stâng. Or, Mizsei constată că în ultimii şase ani „Republica Moldova a prezentat o dezamăgire enormă”, cu multe regrese, cazuri de corupţie la nivel înalt, scandal bancar care a dus la reducerea rezervelor valutare şi creşterea sărăciei.

Plus la asta, Kalman Mizsei a atras atenţia reprezentanţilor Chişinăului că nu ar trebui să uite că din 2003 Rusia a devenit mai puternică şi nu ar avea motive să renunţe din condițiile de atunci – dreptul de veto pentru reprezentanții Tiraspolului şi menținerea în regiune a trupelor ruse.

„În 2003 am avut negocieri oficiale şi, în acelaşi timp, am avut un proces de negocieri neoficiale condus de Rusia, unul plus doi: un elefant plus doi șoricei [Transnistria şi Găgăuzia – n.r.], ei au dorit să creeze o primejdie structurală pentru restul lumii. Rusia a creat această neîncredere pe care o invocă acum când face referire la implicarea președinției olandeze a OSCE”.

Cercetătoarea de la Riga Ilvjia Bruge a spus că cu un preşedinte pro-rus la Chişinău federalizarea devine tot mai probabilă şi ar putea face imposibilă integrarea europeană a Republicii Moldova. Există însă mari şanse să fie menținut actual status-quo, de care ar fi interesați oameni de afaceri influenți de pe ambele maluri. Un alt scenariu admis de către participanţii la discuţie poate fi un context favorabil pentru rezolvarea acestui conflict şi o eventuală înțelegere între marile puteri. Şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Pirkka Tapiola, a spus că este prezent de peste zece ani la asemenea dezbateri şi nu crede în astfel de minuni.

Potrivit expertului rus Andrei Deviatkov, la Moscova se consideră că mai mult de jumătate din probleme pot fi soluționate la nivel local. Şi chiar dacă retragerea muniţiilor din stânga Nistrului şi întârzierea reglementării transnistreană au fost cauzate de confruntarea Rusia - ţările NATO, după părerea lui, totuşi trebuie să există o poziţie comună a elitelor politice moldovene în ceea ce privește planul de reglementare.

„Moldova este o societate foarte divizată, ea a fost aşa şi aşa va rămâne, lucru ce s-a observat şi în această campanie prezidențială. Asta nu este problema Moscovei, pentru că Moscova vrea să aibă parteneri de dialog în elita politică de la Chişinău. Chiar şi reprezentanţii majorităţii parlamentare, care se consideră mai de centru, au puţine şansă să găsească o cale de compromis în acest subiect”.

De 24 de ani se caută soluţii pentru problema transnistreană, poate că politicienii de la Chişinău nu s-au dedicat suficient pe acest subiect, s-a întrebat speakerul Andrian Candu care a admis că de vină ar fi elitele politice.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG