Linkuri accesibilitate

Îmi amintesc că sportivii aceştia au încasat nişte sume, ba chiar Cristina Iovu a primit în dar un apartament.

Cu fotbalul moldovenesc lucrurile erau şi sînt foarte clare. Ştiu că în viaţa asta nu voi vedea o calificare a selecţionatei Moldovei la un turneu final. Mă consolam însă cu gîndul că în alte cîteva domenii ale sportului ai noştri tineri mai ciupesc cîte o medalie şi ne fac ţara cunoscută în lume. Bunăoară, mărturisesc că mare mi-a fost bucuria să văd că halterofilii Cristina Iovu şi Anatol Cîrîcu obţin medalii la Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012. Ţin minte că am sărit în sus de bucurie, că am exclamat atunci: „Da, se poate!”

Însă ştirea recentă, cea din care am aflat că sus-pomeniţii halterofili autohtoni au fost obligaţi să returneze medaliile pe motiv că s-au dopat, m-a răvăşit de-a binelea, stimaţi ascultători. Iese că am avut medalii şi… nu le mai avem.

Dar cîtă bucurie provocaseră ele! Cît de frumos şi emfatic s-a vorbit despre aceste realizări! Cît de mîndri erau unii concetăţeni! Şi acum ce să facem? Eu unul nu mă pot împăca cu situaţia asta dezolantă. Nici nu ştiu dacă mai contează cum s-au dopat sportivii cu pricina: cu bună ştiinţă sau fără să-şi dea seama.

Îmi amintesc că sportivii aceştia au încasat nişte sume, ba chiar Cristina Iovu a primit în dar un apartament. Pesemne, cei care au făcut darurile sînt şi ei acum decepţionaţi. Tristă, foarte tristă poveste!

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG