Linkuri accesibilitate

...pentru a-i  transfera şefului statului prerogativa de numire a procurorului general.

Amendamentul respectiv, avizat pozitiv de Curtea Constituţională, a trecut miercuri prin comisiile parlamentare, ceea ce înseamnă că va fi pus pe agenda plenului în una din zilele următoare. Socialiştii, fără al căror vot majoritatea parlamentară nu ar putea adopta vreo modificare la Constituţie, sprijină ideea văzând în ea singura cale de depolitizare şi lansare a unor reforme radicale în Procuratură. Numai că ar putea să fie dezamăgiţi ulterior.

Igor Dodon, a cărui victorie în alegerile prezidenţiale a fost confirmată deja de o instituţie de stat, adică de Comisia Electorală Centrală, a apreciat marți că odată cu acest transfer de competenţe va începe de fapt o reformă reală în sistemul judiciar. Ales de preşedinte, spune Igor Dodon, procurorul general va trebui să fie incoruptibil şi independent de sistemul oligarhic. De asemenea, Igor Dodon afirmă că va numi un procuror care să încheie investigarea a ceea ce el numeşte „crime ale regimului”, printre ele fiind numite „furtul secolului”, concesionarea Aeroportului, votarea în secret a unor decizii de către guvern, delapidări de credite și granturi.

Numai că amendamentul de care Igor Dodon îşi leagă atât de mari speranţe şi pe care, de altfel, s-a angajat cu fermitate în campanie să-l voteze iar astăzi acelaşi lucru l-a făcut şi fracţiunea parlamentară a socialiştilor, nu oferă de fapt preşedintelui decât un rol foarte redus în procedura nouă de numire a procurorului. Speakerul Andrian Candu, de exemplu, numeşte acest rol „simbolic”. Şefului statului i se rezervă astfel doar dreptul de a numi un procuror care deja a fost ales, prin concurs public, de Consiliul Superior al Procurorilor.

Întrebarea principală este ce se întâmplă dacă alegerea procurorilor, instituţionalizată prin Consiliul Suprem al Procurorilor, este o alegere proastă? Sau nesatisfăcătoare pentru preşedinte? O astfel de întrebare a sunat de exemplu astăzi în cadrul unei comisii parlamentare în care a fost dezbătut subiectul. Şi răspunsul vice-ministrului de justiţie, Nicolae Eşanu, a fost:

„Deci, preşedintelui nu i se acordă dreptul de a selecta candidatul şi a se pronunţa asupra faptului dacă corespunde acesta criteriilor stabilite în lege.”

Vlad Gribincea, juristul care a condus procesul de scriere a legilor pentru reformarea Procuraturii, spune şi el că, în esenţă, preşedintele va trebui, după amendarea Constituţiei, să accepte alegerea breslei. Sau să demonstreze că această alegere s-a făcut într-o procedură cu încălcări. Sau că a căzut pe o persoană incompatibilă cu funcţia de şef pe procurori:

„Consiliul poate depăşi veto-ul preşedintelui cu două treimi din voturi. Şi în acest caz, preşedintele, în cinci zile lucrătoare, este obligat să emită decretul. În general, preşedintele nu va putea spune: nu sunt de accord, daţi-mi alt candidat. Acesta nu e un motiv legal. El poate să spună că ori acest om nu merită să fie procuror în genere, dar şi în această situaţie CSP trebuie să accepte aceste argumente şi să concedieze procurorul. Şi a doua situaţie e când Consiliul însuşi a încălcat procedura. Alte argumente nu se accepte. Cel mai important este acum ca procurorul să fie ales după noua procedură.”

Este posibil ca Parlamentul să adopte amendamentul chiar în una din şedinţele următoare. Aceasta este deocamdată singura modificare la Constituţie, din câteva formulate şi trecute prin executiv, care are toate şansele să întrunească numărul necesar de 68 de voturi graţie contribuţiei socialiştilor. Cum va funcţiona un procuror general în numirea căruia, totuşi, să fie implicat şi şeful statului, se va vedea după adoptarea amedamentului. În plus la transferul de competenţe în ceea ce priveşte numirea şefului pe procurori, amendamentul consfinţeşte şi o îngustare de competenţe în cazul Procuraturii, care va fi concentrată urmare a modificării doar pe cauze penale.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG