Linkuri accesibilitate

Despre un instrument politic și sociologic nefiabil

De mai multe luni, majoritatea sondajelor o dădea cîștigătoare pe Hillary Clinton. Chiar și în dimineața alegerilor, sondajele afirmau aproape la unanimitate că ea va învinge.

Nu e prima oară că sondajele se înșeală atât de masiv și grav. E suficient să mergem câteva luni înurmă, până in momentul Brexit. Și atunci, firmele de sondaje, ca și presa mainstream, au fost luate cu totul prin surprindere de un rezultat care fusese anunțat mai de toată lumea ca fiind imposibil.

De ce se pot înșela în felul acesta institutele de sondaje? Un răspuns este tendința experților și sociologilor de a subestima capacitatea de mobilizare a anumitor grupuri de electori (în cazul de față ai lui Trump) și de a supra-estima capacitatea de mobilizare a altora (alegătorii lui Clinton).

Nu s-a ținut seama de muncitori, de industria grea, de albii săraci, așa-numiții white trash, preocupați de șomaj și imigrație. Sociologii și politologii au dat dovadă de naivitate.

Pentru a evalua fiabilitatea sondajelor trebuie avută în vedere și influența grupurilor de presiune asupra firmelor și institutelor care se ocupă cu asta. Sigur, sondajele nu pot fi niciodată fiabile într-o țară ca Rusia, unde Putin e creditat sistematic cu o rată de popularitate de 85%, ceea ce nu l-a împiedicat să inchidă institutul de sondaje Levada inainte de alegerile din septembrie, pentru faptul că era singurul organism care publica date și studii sociologice independente. Dar și în occident există cazuri flagrante de manipulare a sondajelor.

Astfel, în Franța a rămas în toate amintirile, ca o tentativă eșuată de influențare a alegătorilor, faptul că în alegerile prezidențiale din 2007, institutele de sondaje apropiate ideologic de stânga o dădeau câștigătoare, sau cel puțin la egalitate cu Nicolas Sarkozy, pe socialista Ségolène Royal. Rezultatul e cunoscut: Sarkozy a câștigat detașat.

De aceea, unele țări interzic publicarea sondajelor o anumită perioadă inainte de alegeri, pentru a împiedica influențarea alegătorilor de către acele cifre, manipulate sau nu. In Franța, de pildă, perioada era de o săptămână, dar a fost recent redusă la o zi. Altfel zis: e interzisă publicarea sondajelor in sâmbăta de dinaintea duminicii alegerilor.

--------------

Campania prezidențială din Republica Moldova a fost radiografiată de mai multe sondaje de opinie. Câteva dintre cele realizate de case de sondaje cu experienţă, au stat la baza unor decizii cruciale, cum le consideră unii experţi şi anume desemnarea candidatului unic al opoziției pro-europene, dar și retragerea din cursă a candidatului guvernării democrate. Anunţate cu puţin timp înainte de primul tur al scrutinului, aceste decizii nu şi-au găsit însă reflectarea în sondajele de opinie, motiv din care au redus din relevanța cercetărilor publicate în campanie.

Marea majoritate a sondajelor au fost realizate de companii necunoscute sau care se activizează, de regulă, doar în prag de alegeri. Expertii le numesc companii „fantomă”. Care a fost miza acestor cercetări? L-am întrebat pe sociologul Vasile Cantarji, manager de proiecte la Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing „CBS Axa”.

„Îmi place expresia - manipulați de sondajele de opinie se lasă doar două categorii de populație: sponsorii partidelor politice şi activul formațiunilor. Am impresia că foarte des concurenții electorali crezând în faptul că sondajele cumva influenţează opţiunile electorale ale alegătorilor decid să plătească sau să publice sondajele în care le-ar părea lor că arată cumva mai bine. Este complet greşit, pentru că nu există semne care să indice că sondajele ar influența mase largi de alegători.”

Chiar dacă nu sunt foarte convingătoare în mediul politicienilor, majoritatea sondajelor realizate de-a lungul anilor în Republica Moldova au estimat, în general, destul de corect rezultatele alegerilor, constată directorul IMAS Chişinău, Doru Petruţi.

„În general, lucrurile se confirmă. Numai că după ce se confirmă politicienii nu mai revin în a face comentarii la fel de malițioase cu privire la sondaje. exemple vă pot da foarte multe chiar şi legale de turul întâi (n.r. al scrutinului prezidențial). O mulţime de candidați nu au crezut că vor lua sub 2 la sută şi totuşi scorul pe care l-au înregistrat în ziua votului s-a dovedit a fi mai aproape de estimarea făcută de sondaje, decât de ceea ce spun politicienii. În altă ordine de idei, politicienii sunt cumva nevoiţi de profesia pe care o au, poate e prea mult spus să mintă, dar să proiecteze pentru opinia publică altceva decât arată rezultatele evaluărilor sociologice. Sigur, toţi plusează la acest capitol. Aduceți-vă aminte de declarațiile domnului Voronin, de exemplu, că el va lua la alegeri peste 70 la sută. a luat mai puţin, mult mai puţin, decât declara public.” 2

Doru Petruţi spune că singura eroare majoră în istoria sociologică a Republicii Moldova a fost exit-poll-ul realizat la parlamentarele din 2010 de o companie românească, care, potrivit lui, nu avea experienţa necesară pe piaţa din Republica Moldova. Acel sondaj realizat la ieșirea de la urne nu a estimat corect nici măcar clasamentul partidelor, darămite procentajul acumulat de fiecare formațiune.

Erorile din sondaje pot apărea şi din alte motive, decât cel al lipsei de exerienţă, spune Doru Petruţi. Calitatea informaţiei este direct proporţională cu suma investită în realizarea cercetării, dar şi cu infrastructura de care dispune compania sociologică.

În Republica Moldova nu s-au mai făcut exit-poll-uri începând cu anul 2010. Motivele sunt multiple, dar principalul este lipsa de finanţare, spun sociologii cu care am stat de vorba.

Doru Petruţi: „E o cercetare foarte costisitoare. Piaţa media care ar putea discuta astfel de date nu are capacitatea financiară necesară de a acoperi costurile unui astfel de proiect. Şi atunci trebuie căutate fonduri în altă parte. Exit-poll-ul e singura modalitate prin care putem afla, dincolo de matematica seacă a votului, cum au votat femeile, bărbaţii, grupele de vârstă, tinerii, bătrânii, cei care lucrează, cei care nu lucrează, când s-au decis şi multe alte informaţii interesante. Sunt elemente foarte interesante şi foarte utile societăţii în ansamblu, pentru că doar cu ajutorul exit-poll-ului îţi poţi da seama ce structuri demografice au votat cu un partid sau cu un candidat.”

Iată şi explicația lui Vasile Cantarji: „Un exit-poll făcut ca la carte costă cât 8-10 sondaje tipice. În al doilea rând, însăşi condiţiile în Republica Moldova nu sunt prielnice în acest sens. În ţările dezvoltate principalul finanţator al exit-poll-urilor sunt mass-media. În Republica Moldova, în condiţiile în care se află piaţa mediatică din Moldova, la moment, fiind subdezvoltată, monopolizată, foarte săracă comparativ cu mediile din ţările mai mari, pur şi simplu nu dispune de resurse pentru a-şi permite un asemenea lux. Dar exit-poll-urile sunt utile atât în ce priveşte prezicerea şi controlul corectitudinii alegerilor, cât şi prin funcţia lor ştiinţifică. Noi cunoaştem astăzi câţi şi pentru care concurent au votat, dar cunoaştem prea puţin despre profilul celor care au votat. Or asemenea informaţii le pot oferi doar exit-poll-urile.”

Un mare neajuns al sondajelor din Moldova, mai constată sociologii, este că nu reflectă opinia diasporei, votul căreia, de multe ori, răstoarnă orice pronosticuri.

Din Ch Alla Ceapai pn REL

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG