Linkuri accesibilitate

Punct de vedere săptămînal al jurnalistului și analistului Vitalie Ciobanu.

După ce am trecut prin noaptea alegerilor prezidențiale americane, cu rezultatul lor bulversant pentru mulți, să revenim la scrutinul din Republica Moldova. Și la noi, chiar dacă la o altă scară, nimeni nu poate spune cine va câștiga: socialistul pro-rus Igor Dodon sau candidatul antioligarhic și proeuropean Maia Sandu. Un sondaj, realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor între cele două tururi, atesta aceeași diferență de zece puncte între cei doi contracandidați, dar nu era decât o fotografie reluată a primului tur, nicidecum o estimare realistă pentru cel de-al doilea, întrucât nu lua în calcul preferințele moldovenilor din diaspora.

Și în Moldova dispozițiile oamenilor sunt impredictibile. Singurul indiciu asupra căruia au căzut de acord majoritatea observatorilor este că totul va depinde de mobilizarea electoratului în turul al doilea. Cu cât mai mare va fi prezența la vot, cu atât mai mare va fi probabilitatea unei victorii a Maiei Sandu. Se consideră

Își vor învinge acești oameni dezgustul de clasa politică, vor mai găsi resurse de încredere într-un lider nou, care le promite o luptă adevărată, nu mimată, cu sărăcia și corupția, precum și scoaterea statului din captivitate oligarhică?

că Dodon și-a cam epuizat electoratul în primul tur, urmând să primească eventual doar câteva procente din partea lui Usatîi. Pe când marea rezervă de voturi este de căutat în bazinul alegătorilor care se simt trădați de partidele aflate la guvernare în ultimii șapte ani. Aici e dilema: își vor învinge acești oameni dezgustul de clasa politică, vor mai găsi resurse de încredere într-un lider nou, care le promite o luptă adevărată, nu mimată, cu sărăcia și corupția, precum și scoaterea statului din captivitate oligarhică?

Maia Sandu contează pe sprijinul intelectualității basarabene, al oamenilor de creație, al veteranilor de război și al multor altor categorii de cetățeni. Mai sunt și tinerii care, poate, vor ieși într-un număr mai mare să voteze în turul II, conștientizând pericolul indiferenței. Un spor de voturi în favoarea candidatului proeuropean și antioligarhic va aduce, cu siguranță, diaspora moldoveană, care se mobilizează exemplar în ultimele zile. Am auzit istorii emoționante despre basarabenii din diaspora, care au făcut sacrificii pentru a vota în turul I. Și pe 13 noiembrie moldovenii de peste hotare sunt deciși să străbată, dacă va fi nevoie, și mii de kilometri până la cea mai apropiată secție de vot, mulți oferă servicii de transport și spațiu de cazare altor conaționali. Sunt oameni câștigați pentru democrație, care vor să aibă o patrie liberă și prosperă în care să se întoarcă.

Un număr mai mare de alegători este așteptat și în România, acolo unde guvernul român a oferit gratuități de deplasare în interiorul țării studenților basarabeni, în rest va depinde doar de gradul lor de conștiință civică și de organizare. Și în Republica Moldova, Universitatea de Medicină anunță că va achita prețul călătoriei tur-retur a studenților care vor merge să voteze în localitățile lor de baștină. Sperăm ca acest gest să-l urmeze și alte instituții de învățământ. Dacă CEC-ul și Parlamentul au refuzat să modifice legislația pentru a înlesni dreptul la vot al tinerilor în orașele în care aceștia își fac studiile, obstacolele create pot fi depășite prin implicare civică.

Actuala campanie electorală, afirmă mai toți observatorii, a fost cea mai murdară de după dobândirea independenței. Maia Sandu a devenit ținta unor calomnii și insinuări proferate de susținătorii contracandidatului său, dar și de concernul mediatic al lui Plahotniuc, cel care, formal, și-a declarat susținerea pentru candidatul pro-european, dar care a răspândit consecvent averse denigratoare la adresa acestuia, arătând, clar, pe cine și l-ar dori în fotoliul de președinte.

Că puterea nu ar fi încântată de victoria candidatului antioligarhic o demonstrează faptul că nu a făcut nimic pentru a-i identifica și ancheta pe autorii pliantelor defăimătoare la adresa Maiei Sandu, pliante care au invadat țara, deși unul din birourile de unde au pornit – afirmă jurnaliștii de investigație – se află în vecinătatea Ministerului de Interne. Este, dacă vreți, imaginea emblematică a paraliziei și complicității vinovate în care au eșuat instituțiile de stat sub regimul Plahotniuc. Tot această imagine include și diversiunea bancară orchestrară de Ilan Shor care, prin intermediul unei persoane dubioase, a virat pe contul Partidului Acțiune și Solidaritate o sumă mare de bani pentru a macula campania onestă și transparentă de colectare a fondurilor pe care o desfășoară echipa Maiei Sandu. Șocant este că o persoană ca Shor, aflată sub anchetă penală în dosarul miliardului de dolari furat din bănci, își execută nestingherit manevrele suspecte.

Toate aceste diversiuni sunt demontate piesă cu piesă. Ieri, pentru cei care se mai lăsau înșelați de propaganda lui Dodon, a venit și o infirmare oficială din partea CDU – partidul doamnei Angela Merkel – cu privire la cei 30 de mii de refugiați sirieni pe care Maia Sandu s-ar fi angajat, chipurile, să-i aducă în Moldova la sugestia cancelarului german. Este o minciună, o tentativă de dezinformare, a spus Berlinul. La fel de salutară a fost și intervenția părintelui Pavel Borșevschi, parohul Bisericii Sfântul Dumitru din Chișinău, care a dezaprobat implicarea electorală a Mitropoliei Moldovei, subordonate Patriarhiei Ruse. Părintele Borșevschi s-a delimitat ferm de scabrozitățile proferate de episcopul de Bălți Marchel la adresa Maiei Sandu, de ofensele aduse de către acest cleric reacționar femeilor în general și, în particular, femeilor care se implică în viața politică.

Dezbaterile electorale televizate au scos în evidență diferența de mesaj, de atitudine și de program dintre cei doi candidați. Igor Dodon s-a străduit din răsputeri să pună pe umerii Maiei Sandu păcatele celor care au fost la guvernare în ultimii șapte ani (a celor care, nota bene, au respins candidatura Maiei Sandu la funcția de prim-ministru, tocmai pentru că nu făcea parte din gașca lor de interese!), în timp ce candidatul dreptei pro-europene i-a reproșat lui Dodon că este unul dintre oligarhii care au secătuit Moldova, făcându-și averi pe care nu le poate justifica din salariul de funcționar public, și amintind că în momentele-cheie, el, „opozantul” Dodon, nu a votat niciodată împotriva intereselor lui Vladimir Plahotniuc.

În replică, socialistul s-a mutat pe teren geopolitic, unde se simte cel mai în voie, acuzându-și oponenta de „unionism ascuns”, de obediență pro-americană, de atitudine favorabilă față de NATO. Răspunzând atacurilor populiste și demagogice ale lui Dodon, Maia Sandu a trebuit să-și mențină atitudinea fermă pro-occidentală și, în același timp, să atenueze efectul acestor sperietori bolșevice asupra minții multor moldoveni de al căror sprijin are nevoie în turul doi. Și nu e deloc ușor să oblojești sensibilitatea publică, rănită de guvernările duplicitare și tranzacționiste din Moldova, care au întreținut cu cinism, din 1991 încoace, fobii antioccidentale, amplificate azi de propaganda lui Putin…

Cuvântul de ordine în zilele ce-au mai rămas până la 13 noiembrie este mobilizarea. Splendoarea democrației constă tocmai în faptul că tot acest sistem corupt, că această mașinărie infernală ce pare omnipotentă, poate fi dată peste cap de un simplu buletin de vot în mâna celui mai umil dintre alegători. Schimbarea este deopotrivă un act de credință și de voință. Dincolo de angoasele pe care le-a provocat, scrutinul prezidențial din Statele Unite ne servește o lecție prețioasă, și anume: campaniile de manipulare și intoxicare, sondajele măsluite, strategiile imunde pot fi învinse de majoritatea tăcută a cetățenilor, de oamenii pe care politicienii îi ignoră și îi disprețuiesc. Buletinul de vot este o armă magică. Votați, moldoveni, luați-vă soarta în mâini!

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG