Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămână cu Valetina Ursu și invitații ei.

Republica Moldova va organiza pe 13 noiembrie al doilea tur de scrutin prezidențial. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani cetățenii vor oferi mandat de patru ani șefului statului. Pe parcursul a două decenii președinții au fost aleși de către deputați în Parlament, însă, în urma unor proteste ample împotriva guvernării, cei de la putere au convenit să permită alegeri directe. Despre nevoia unui lider de țară integru și neșantajabil vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Viitorul președinte al Republicii Moldova, indiferent cine ar fi acesta, ar putea să se confrunte cu reacții negative considerabile din partea adversarilor politici. Adică, din partea guvernanților, pentru că atât l iderul socialiștilor Igor Dodon, cât și lidera PAS Maia Sandu reprezintă opoziția, unul pe cea parlamentară, altul pe cea extraparlamentară. Deocamdată sistemul politic al țării este împărțit între Est și Vest. Despre nevoia unui președinte unificator am discutat cu juristul și antreprenorul Gheorghe Caraseni care s-a stabilit de ceva timp în România.

Gheorghe Caraseni: „Gestul meu este mai mult ca un semn de protest faţă de dispreţul cu care sunt trataţi oamenii. Şi nu vreau să fiu unul dintre cei care au acceptat situaţia aceasta. Dar, deşi am plecat fizic din Moldova, sufleteşte mai sunt în Basarabia şi continuu să fac naveta, să ajut la consolidarea capacităţii instituţiilor publice, la dezvoltarea sectorului asociativ. Aşa că fizic am plecat, dar sufleteşte am rămas şi cred că voi rămâne pentru totdeauna în Basarabia.”

Europa Liberă: De ce e atât de vulnerabil acest stat, că nu-şi poate ţine cetăţenii acasă, să le ofere locuri de muncă, salarii bine plătite, să poată lumea să înţeleagă că se duce o luptă aprigă împotriva ilegalităţilor de cei care sunt chemaţi să facă lucrul acesta?

Gheorghe Caraseni: „Problema nu este ca să ţină cetăţenii, fiindcă am fost ţinuţi 70 de ani şi ţinuţi destul de bine. Dar în ce măsură statul şi sistemul în genere nu pot să responsabilizeze clas politică, care tratează omenii cu atâta dispreţ. Şi, în afară de interesele înguste de partid şi de jocurile politice, nu fac altceva. Eu privesc lucrurile din punctul acesta de vedere. Dar faptul că oamenii pleacă din ţară, acesta este rezultatul.”

Europa Liberă: Unde au greşit guvernanţii că a crescut această nemulţumire din partea cetăţenilor? Şi chiar se accentuează această deznădejde a lor în instituţiile statului.

Gheorghe Caraseni: „Problema nu este că ei au greşit, ei greşesc în continuare, fiindcă este un proces care nu văd cum poate fi rupt. Este o problemă complexă care este legată atât de integritatea clasei politice şi de cultura populaţiei care într-o societate cu o maturitate atât politică, cât şi cu o cultură participativă a cetăţenilor, este inacceptabil ca să poţi să „procuri” pe cineva. Şi pe de altă parte, este inacceptabil să tratezi oamenii cu dispreţ, fiindcă noi la fiecare alegere tot auzim sintagma că suntem la răscruce, suntem la răscruce, trebuie să ne alegem viitorul. Și vedem că de fiecare dată parcă ne amăgim cu ideea că alegem cea mai bună soluţie şi ne trezim peste câţiva ani că nici pe departe nu e cea mai bună. Şi iarăşi de le zero. Şi ultimele rezultate şi neparticiparea cetăţenilor la alegeri sunt un indicator al deznădejdii şi a tot ce se întâmplă. Dar cu toate acestea, eu voi face iarăşi vreo 300 de kilometri ca să-mi exercit votul. Şi îi îndemn pe toţi cetăţenii Republicii Moldova să se ridice încă o dată şi să meargă. Fiindcă aceasta e unica posibilitate când noi putem să luptăm cu dispreţul şi cu toate lucrurile anormale, le-aş numi eu, pe care le face clasa politică şi toate jocurile acestea oligarhice care se întâmplă în Moldova. Îmi doresc din tot sufletul ca să rupem lanţul acesta, odată şi să fim europenizaţi nu doar geografic, dar şi cultural, şi mintal, şi cetăţeneşte.”

Europa Liberă: De 25 de ani tot se aud constatări de felul că Moldova se află la intersecţia tuturor relelor, că Moldova este la răscruce şi, dacă nu decide acum, ţara ar putea şi mai adânc să cadă în prăpastie. Aceasta demoralizează, într-un fel. Dar ce ar trebui să motiveze şi să încurajeze cetăţeanul să-şi schimbe atitudinea, să schimbe abordarea, să schimbe mentalitatea, să înţeleagă cât de responsabil este un vot, atunci când este chemat la urnă? Multe se adună în ghemul acesta al schimbărilor. Şi, în general, ce înseamnă o schimbare?

Gheorghe Caraseni: „Schimbarea începe de la ţară, acolo unde viitorii politicieni care acum, probabil, nici nu au dreptul la vot, fiindcă sunt mici, în câţiva ani vor ajunge pe listele anumitor partide şi ce văd ei acum unii consideră că este normal. Este un lucru complex, care presupune şi educaţia civică a cetăţenilor. Şi mă refer aici şi la cei tineri. Pe de altă parte, statul trebuie să creeze condiţii şi să asigure că organele statale nu sunt manipulate şi că este un sistem de justiţie independent, că este transparenţă în tot ceea ce fac partidele politice. Fiindcă majoritatea partidelor politice şi liderii politici sunt capul tuturor relelor. Ei au puterea, pe ei îi votează oamenii. Or, de fiecare dată, noi facem îndemnuri de acestea heirupiste, să ieşim la alegeri şi să rezolvăm soarta ş.a.m.d. Dar oamenii s-au convins de atâtea ori că patru ani de zile ei nu mai sunt necesari nimănui. Şi tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, ceea ce îi afectează pe ei, îi doare mult mai mult şi îi dezamăgeşte mult mai mult decât îndemnurile gen că trebuie să ieşim la vot, trebuie să rezolvăm viitorul. Unicul lucru care le-a mai rămas oamenilor este speranţa într-un viitor, deşi este un fir subţire. Dar, totuşi, eu de asta mă leg când pe data de 13 mă voi urca în maşină şi voi conduce vreo 300 de kilometri tur-retur ca să-mi exercit votul împreună cu soţia, cu familia. Şi dacă mai găsesc pe cineva prin Sibiu, îi iau în maşină să-i duc încolo, la alegeri.”

Europa Liberă: Reformele trenează. Dar cea mai mare parte a populaţiei nu acceptă terapia de şoc. Şi chiar uneori se supără când încep să fie implementate aceste reforme, care peste ani vor da rezultatele cele mai bune, mai frumoase. Moldova e coruptă, iar o bună parte dintre cetăţeni acceptă chiar ei să fie cei implicaţi în procesul de dare sau de luare a mitei.

Gheorghe Caraseni: „Corect.”

Europa Liberă: De aici continuă să se înrădăcineze toate relele.

Gheorghe Caraseni: „Eu nu ştiu vreun stat care a întâmpinat cu braţele deschise terapia de şoc. Nimănui nu-i place tratamentul acesta, dar deja s-a demonstrat eficienţa în mai multe state. Şi eu cred cu tărie că ar fi o soluţie şi pentru Republica Moldova. Ideea este că, pentru a face terapie de şoc, ai nevoie de o clasă politică integră, dedicată, coerentă, care nu joacă la două capete. Fiindcă dezbinarea între ai noştri şi ai voştri, între Est şi Vest e ceea ce avem actualmente în Moldova. Şi toate lucrurile acestea, care se întâmplă cu clasa politică coruptă de sus până jos, cu unele excepţii, poate, a apărut cineva în prim-plan în clasa politică în Moldova care mă face să conduc sute de kilometri şi să-mi dau votul pentru persoana respectivă. Iarăşi mă leg de speranţe.

Dar două lucruri sunt necesare – o clasă politică integră, o viziune clară referitoare la terapia de şoc şi, bineînţeles, coerenţă în implementarea ei. Eu nu ştiu dacă există o viziune clară în Moldova referitoare la terapia de şoc. Am semne mari de întrebare referitoare la integritatea clasei politice, iar reacţia populaţiei este ca să nu-i placă chestia aceasta. Şi sunt totalmente de acord cu dumneavoastră, faptul că, pe de o parte, spunem că sunt corupţi funcţionarii şi persoanele cu funcţii de răspundere, pe de altă parte, tot noi dăm mită. E un cerc vicios. Dar trebuie să începem cu terapia de şoc de sus şi cu foarte multă insistenţă de lucru la coarnele plugului, trebuie să începem să lucrăm acolo. Fiindcă, dacă ne uităm un pic peste lista partidelor politice şi peste guvernanţi, toţi dintre ei au venit din regiuni, de la sat. Satul i-a produs pe toţi.”

Europa Liberă: Câtă implicare poate avea următorul şef de stat în a rezolva, cel puţin o parte din problemele societăţii moldave?

Gheorghe Caraseni: „În condiţiile noastre, preşedintele are mai mult atribuţii simbolice. Iar atâta timp cât Parlamentul este controlat de grupările oligarhice, mai bine zis de un oligarh, dacă va fi ales preşedintele care nu convine clasei oligarhice, eu mă aştept şi la un impeachment peste un timp oarecare. Deja nu mă mai miră nimic. Noi nu trebuie să ne facem iluzii cu alegerea unui preşedinte, chiar dacă va fi un preşedinte democrat, deschis, cooperant, care nu acceptă minciuna şi o deconspiră. Atribuţiile preşedintelui sunt foarte limitate. Şi noi avem un Parlament care este, de fapt, captiv. Suntem o ţară parlamentară şi actualmente eu nu văd prea multe ce ar putea să facă preşedintele, dar, cel puţin, măcar o creştere a popularităţii persoanei respective. Va fi un exerciţiu de imagine pentru Republica Moldova. Eu bănuiesc că sprijinul poporului îl va avea. Şi mă bucur foarte mult că în Moldova s-a decis alegerea preşedintelui direct de către popor, fiindcă e o posibilitate în care poţi să eviți captivitatea Parlamentului. Dar, repet, mă tem că preşedintele viitor, dacă nu va fi cel agreat de „proprietarul” Moldovei, atunci cred că s-ar putea să aibă probleme mari.”

Europa Liberă: Dumneavoastră v-aţi născut la sudul Moldovei?

Gheorghe Caraseni: „Da. Sunt găgăuz get-beget şi am învăţat româna la şcoală, aşa cum dumneavoastră aţi învăţat engleza ori franceza.”

Europa Liberă: O regiune unde locuitorii au viziuni diferite decât majoritatea populaţiei Republicii Moldova.

Gheorghe Caraseni: „Diametral opuse. Deşi, dacă ne uităm cum majoritatea a votat...”

Europa Liberă: Aveţi o explicaţie de ce după 25 de ani rămân aceste viziuni diametral opuse? Cei din autonomia Gagauz-Yeri, mai degrabă, se uită spre Federaţia Rusă, decât tot ceea ce este pro-UE.

Gheorghe Caraseni: „Corect. Numai dacă ne uităm la nordul Moldovei, acolo cam tot acelaşi vot este. Nordul şi sudul parcă au viaţa lor aparte, au priorităţile lor. Oamenii sunt induşi în eroare.”

Europa Liberă: Îl întreb pe etnicul găgăuz Gheorghe Caraseni ce vor găgăuzii şi, în general, ce vrea regiunea găgăuză?

Gheorghe Caraseni: „Eu nu pot să răspund pentru toţi găgăuzii. Reieşind din aceea că am crescut între ei, părinţii mei sunt găgăuzi, buneii, străbuneii pe ambele părţi, nu am niciun moldovean în arborele genealogic, ca oricare naţiune, ei vor siguranţa în ziua de mâine. Ei se tem de faptul că vor fi supuşi unor presiuni de a se conforma anumitor lucruri ce ţin de limbă, că vor plăti mai multe impozite. Bineînţeles că, nevorbind alte limbi decât rusa şi găgăuza, ei se orientează la legături strânse mai mult cu Turcia şi cu Rusia, fiindcă Rusia i-a adus pe găgăuzi în Basarabia. Aceasta a fost teza mea de licenţă, „Etnogeneza găgăuzilor şi colonizarea în Basarabia”. Datorită Rusiei, noi, găgăuzii, am fost aduşi la sudul Moldovei. Şi, bineînţeles, tradiţional au rămas legăturile acestea. Şi găgăuzii nu lucrează mai mult în Europa, cum lucrează moldovenii, cei care vorbesc limba română, ei lucrează mai mult în Turcia şi în Rusia.”

Europa Liberă: Cât timp îi va trebui statului să vorbească despre o Moldovă unită şi nu despre o Moldovă dezbinată? Şi ce rol poate juca aici şeful statului?

Gheorghe Caraseni: „Avem nevoie de o persoană care să fie integră, care nu acceptă neadevărul, care nu poate fi şantajată politic. O persoană care, într-adevăr, să fie imaginea ţării acestea şi care să fie preocupată de a aduna etniile şi de a construi un popor unitar pe interesele comune. Toţi oamenii îşi doresc nişte lucruri simple, îşi doresc să fie pace, să fie înţelegere, să fie siguranţă şi să aibă un loc unde să se poată simţi realizați. Or, în jurul nostru sunt deja state care ne demonstrează că aşa ceva este posibil. Eu aş vrea să cred că în următorii ani, poate cinci, poate zece – fiindcă avem nevoie de timp, aceasta nu se întâmplă peste noapte şi nici viitorul preşedinte nu va reuşi în primii patru ani să facă foarte multe, sunt atât de multe jocuri geopolitice în interior, dar cea mai mare problemă este dezbinarea clasei politice care s-a vândut, . Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne? – aș vrea să cred că poate în 10-15 ani vom excela. Mai degrabă nu cred, deşi sunt optimist.”

*

În campania dintre cele două tururi, apar diferențele de viziune dintre cei doi candidați la alegerile prezidențiale. Acest lucru poate să facă diferența în mobilizarea societății și trezirea la realitate a celor ce-și doresc reforme și acces egal la oportunități, justiție egală și corectă și combaterea corupției, este părerea sociologului Ion Jigău, director CBS-AXA, cel care face portretul alegătorului din Republica Moldova.

Europa Liberă: Pentru început vă solicit să faceţi profilul alegătorului din Republica Moldova.

Ion Jigău: „Are două feţe: una spre Est, alta spre Vest; crede în toate minciunile; este foarte emotiv.”

Europa Liberă: Şi ce fel de preşedinte îşi doreşte el?

Ion Jigău: „Un preşedinte care să fie tătuc, un fel de batia Lukaşenko, care să aibă grijă de alegător şi zi, şi noapte, să-i dea de lucru, să-l culce, să-l scoale, să-l trezească, să-l bage la închisoare, să-l bată, să-l mângâie pe cap.”

Europa Liberă: Dar, de fapt, ce va face următorul preşedinte, din moment ce mulţi alegători susţin că alegerea directă a şefului statului trebuie să contribuie la soluţionarea problemelor deosebit de importante şi grave ale societăţii moldave?

Ion Jigău: „Viitorul preşedinte va face ceea ce va trebui să facă. Deoarece noi, totuşi, suntem o republică parlamentară şi competenţele preşedintelui nu sunt tocmai mari. Dar oponenţii opoziţiei de astăzi, adică guvernarea de astăzi, a uitat, de fapt, un lucru, că preşedintele s-ar putea adresa direct poporului, deoarece este ales direct de către popor şi atunci le va mai strica planurile. Adică aceasta vreau să spun, că preşedintele va face ceea ce intră în competenţele lui. Va intra, bineînţeles, în anumite conflicte, dacă va fi un preşedinte obiectiv, cu Parlamentul şi guvernarea.”

Europa Liberă: Ca sociolog, ce aţi înţeles despre angajamentul celor doi candidaţi pentru reforme, în primul rând?

Ion Jigău: „Ambii folosesc acest termen, dar nu ştiu dacă ambii sunt conştienţi de faptul că reformele sunt şi trebuie să fie foarte dureroase. Şi vor stârni o rezistenţă mare din partea legislatorilor, a administraţiei şi, de fapt, și a alegătorului. Şi nu ştiu cum va face față preşedintele ales acestei rezistenţe. Ţine de caracterul şi voinţa lui în a susţine aceste reforme. Fiindcă noi până acum am mimat reformele în toate domeniile. Din ’90 încoace noi tot reformăm, dar nimic nu s-a mişcat înainte. Chiar şi cu realizările noastre: libertatea de opinie, dreptul la vot ş.a., noi mai dăm din când în când înapoi.”

Europa Liberă: Mulţi analişti vorbesc despre miza acestor alegeri prezidenţiale, spunând că, în primul rând, ea rămâne a fi una geopolitică. Poţi să câştigi o luptă electorală doar mizând pe factorul geopolitic?

Ion Jigău: „Din păcate, se speculează mult la noi pe factorul geopolitic şi se sustrage atenţia de la problemele pe care le avem în ţară. Unii analişti politici l-au făcut de acum pe Mihai Ghimpu preşedinte cu factorul geopolitic, dar vedeţi cât a luat domnul Ghimpu. Deci nu factorul geopolitic este determinant, dar istoria acestui preşedinte, adică backgroundul, faptul că a făcut ceva, că poate face ceva, că are voinţă, că are un nume. Şi afară de aceasta, problemele cu care se confruntă cetăţenii noştri sunt în cea mai mică parte legate de geopolitică. Da, geopoliticul influenţează în multe procese de la noi din ţară, dat fiind faptul că noi am umplut lumea în căutare de lucru, dar nu acesta este factorul principal. Acestea nu sunt decât speculaţii care îi mobilizează pe unii mai radicali.”

Europa Liberă: Polarizarea destul de bine a electoratului ar putea să aducă o prezenţă mai mare la vot?

Ion Jigău: „Sunt dispus să cred că va fi o mai mare prezenţă la vot în turul doi, în deosebi, din partea susţinătorilor Maiei Sandu, adică a alegătorilor de dreapta, cum spunem noi aici. Deşi dreapta, stânga la noi sunt cam încurcate. Dar va fi o prezenţă mai mare, că ea a fost numai de 50%. Eu mă aşteptam şi cercetările arătau că trebuiau să fie aproximativ 60%. Dar nu a fost să fie aşa, din cauză că alegătorul de dreapta a fost cumva descurajat prin intervenţia bisericii, a mitropolitului, în primul rând. Preoţii prin biserici au făcut agitaţie, ceea ce e un lucru inadmisibil. O parte din primari, chiar majoritatea primarilor unui partid, au stat în preajma secţiilor de votare ori i-au intimidat pe unii alegători şi i-au trimis acasă, iar pe alţii i-au încurajat să facă anumite lucruri. Lucruri neînregistrate de niciun observator şi nu a fost niciun protest sau o notă a observatorilor nu am văzut.”

Europa Liberă: Va fi crâncenă această luptă politică în data de 13 noiembrie?

Ion Jigău: „Da, va fi foarte crâncenă. Loviturile se dau sub centură, se atacă persoanele şi nu problemele. Nu este o luptă de idei, ce ar trebui să facem în ţară, dar tot felul de scorniri care nu au nimic cu realitatea.”

Europa Liberă: Alegătorii sunt dezamăgiţi de clasa politică. Partidele din Republica Moldova sunt capabile să genereze o elită conducătoare cu adevărat morală şi loială statului?

Ion Jigău: „Cel puţin, în timpul apropiat mă îndoiesc. Tot ce ţine de mentalitatea noastră se schimbă foarte-foarte încet, ne mai trebuie trei-patru cicluri electorale. Şi chiar presiunile din partea organizaţiilor internaţionale, ale Fondului Monetar Internaţional, ale Băncii Mondiale nu se prea soldează cu succes, din cauza că la noi până acum numai s-au mimat anumite reforme. Procuratura la noi încă este sovietică.”

Europa Liberă: Indiferenţa tinerilor, despre aceasta s-a discutat foarte mult după primul tur de scrutin, despre neparticiparea lor la vot. Cum se explică, din punct de vedere sociologic, acest absenteism în rândul generaţiei tinere?

Ion Jigău: „Tineretul este dezamăgit de politicieni, din cauza că la noi pentru ei nu sunt locuri de muncă, migrează. Este o simplă axiomă: ori vine capitalul la om, ori omul pleacă în căutarea capitalului. Încotro pleacă tinerii din Moldova? Acolo unde este capital, unde sunt locuri de muncă, unde este economie. Ei, în primul rând, nu sunt prezenţi în ţară, în mare măsură. În plus, ei nu sunt activi politic.”

Europa Liberă: Şi dacă doar o jumătate din electorat participă la vot, cât de îndreptăţit este ca cealaltă jumătate să-i ceară viitorului preşedinte să facă mai mult, dacă ei nu şi-au dat votul pentru acest şef de stat?

Ion Jigău: „Aici e şi paradoxul. Dânşii nu participă, dar de cerut vor cere. Fiindcă, oricum, au participat sau nu au participat, dar ei au un preşedinte ales. Paradoxul rămâne paradox.”

Europa Liberă: Cât de uşor îi va fi următorului preşedinte al Republicii Moldova să aducă unitate în societate? Pentru că vorbeam ceva mai devreme despre această dezbinare, unii vor ca votul să fie pentru ca Moldova să se apropie de Uniunea Europeană, alţii, din contra, vor ca statul să fie şi mai aproape de Federaţia Rusă. Cât de uşor îi va fi următorului şef de stat să unească cetăţenii în jurul unui proiect, unei idei?

Ion Jigău: „Sigur, îi va fi foarte greu. Ţine şi de dorinţa preşedintelui să facă acest lucru. Pe de asupra, noi suntem într-un câmp informaţional extern foarte puternic. Un soft power foarte puternic, care deturnează cursul natural al ţării. Noi avem două comunităţi care duc o viaţă în paralel, vorbesc de cea rusofonă şi cea românofonă, care la nunţi şi cumătrii se intersectează, fac petreceri împreună, dar politic sunt cu totul diferiţi.”

Europa Liberă: Şi întrebarea ce va face dânsul sau dânsa cu ţara rămâne actuală?

Ion Jigău: „Rămâne actuală şi deschisă. Dar ţine de caracterul preşedintelui viitor, de voinţa lui politică şi pur umană de a-şi realiza cele propuse şi de a găsi acel mijloc de aur care ne poate mişca înainte. Adică, să fie cu adevărat preşedintele tuturor cetăţenilor. Să găsească acel echilibru între interesul nostru ca ţară între Est şi Vest, nu uniţi contra cuiva din Est, nu uniţi contra cuiva din Vest.”

Europa Liberă: Credeţi că Moldova condusă de Igor Dodon va arăta altfel decât Moldova condusă de Maia Sandu?

Ion Jigău: „Cu siguranţă.”

*

Istoricul dr. Vladimir Solonari este profesor asociat la Universitatea Floridei Centrale din Orlando. El a fost deputat în legislativul de la Chișinău în anii 1994 - 1998 din partea Mișcării Unitatea-Edinstvo. Aflat peste ocean, Vladimir Solonari spune că ar fi gata să parcurgă 1000 de km, pentru a-și da votul la 13 noiembrie. Și sugerează că, fără epurarea elitelor și moralizarea lor, niciun progres nu este posibil, iar drumul spre un viitor mai bun pentru Moldova rămâne lung și dificil, chiar și dacă la cârma țării va veni un nou președinte. Vladimir Solonari explică și de ce moldovenii pierd interesul de a se prezenta la vot.

Europa Liberă: Cum aţi explica faptul că cetăţenii Republicii Moldova pierd interesul de a mai merge să voteze?

Vladimir Solonari: „Problema aceasta există în mai multe ţări. Nu trebuie să disperăm din cauza aceasta. Şi, în special, la oamenii tineri, care de mai multe ori nu sunt interesaţi de politică. Eu sper, totuşi, că în turul doi va veni mai multă lume. Aşa a fost în România la alegerile trecute ale preşedintelui şi, probabil, tot aşa va fi în Moldova. Când lumea va avea de ales între doi candidaţi cu programe în unele aspecte principiale diametral opuse, cred că va avea mai mare motivaţie să iasă la votare.”

Europa Liberă: Atunci când ies doar 50% din electorat la vot şi după aceasta cresc nemulţumirile, se pierde încrederea în clasa politică, cât de mare e responsabilitatea cetăţeanului cu drept de vot că, totuşi, el decide soarta măcar o dată la patru ani sau, în cazul Republicii Moldova, la 20 de ani, după ce i-a fost redat acest drept de a-şi alege şeful statului?

Vladimir Solonari: „De ieşit la alegeri este, în orice circumstanţe, o idee foarte bună. Pentru că aceasta este o armă prin care noi putem influenţa situaţia din ţară și cea mai sigură pe care noi o avem în mod legal. Eu sper că, totuşi, lumea va veni la alegeri. Regret că eu nu am putut să-mi exercit acest drept al cetăţeanului Republicii Moldova, locuind în America. Pentru că aici condiţiile sunt cam grele pentru exercitarea acestui drept – o singură secție de votare se află la 1.000 de kilometri de la mine. Cum să plec încolo şi încoace într-o zi? Eu nu pot vota prin poştă, aşa cum am votat, fiind cetăţean american. Am votat prin poștă. Este foarte simplu. Posibilitate de aşa fel nu se prevede pentru cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc în străinătate. S-ar putea chiar să călătoresc la Atlanta. Închipuiţi-vă, 1.000 de kilometri, 17 ore cu maşina, duminică, şi a doua zi la lucru. S-ar putea să o fac. Trebuie să mă gândesc, dar nu e uşor.”

Europa Liberă: Câtă implicare ar putea să aibă şeful statului în a rezolva multitudinea de probleme pe care le enunţă cetăţenii? Ei vor ca Moldova să scape de corupţie, ca să ajungă bunăstare în casa fiecărui om, ca să aibă încredere în instituţiile statului. Nu e pusă prea mare povară pe umerii unei persoane?

Vladimir Solonari: „Aveţi perfectă dreptate. A fost şi rămâne o problemă mare în condiţiile Republicii Moldova, că aşteptările sunt prea înalte, exagerate. Lumea aşteaptă prea mult şi, când vine ziua alegerilor, se aşteaptă un fel de miracol de la preşedinte, un fel de salvatorul lumii. Dar pe urmă se descoperă că împuternicirile sunt limitate. Însă, chiar în condiţiile unui sistem democratic, preşedintele poate influenţa prin mai multe pârghii, cea mai importantă fiind cea morală. El sau ea poate veni cu propuneri legislative, poate să se adreseze naţiunii, poate influenţa alegerile importante ale persoanelor din sistemul judecătoresc. Şi, bineînţeles, dacă el are susţinere şi în Parlament, prin alegeri parlamentare, atunci situaţia lui devine şi mai puternică. Acum vom vedea cum acest sistem nou şi vechi sau nou care a fost vechi şi a devenit iar nou cum va funcţiona în practică.”

Europa Liberă: Dar această idee că schimbarea poate să vină de la instituţia prezidenţială şi chiar următorul şef de stat ar putea să redea această încredere oamenilor că schimbări se pot face, reforme?

Vladimir Solonari: „Trebuie să înţelegem că miracol nu vom avea. Dar putem avea un progres adevărat. Şi îmi place programul Maiei Sandu, care pune accentul pe reforma sistemului judecătoresc, a Procuraturii, pe numirea în funcţie a oamenilor care nu au făcut parte din structurile acestea corupte. Să urmărim exemplul României unde, totuşi, lupta cu corupţia a dat unele rezultate bune. Şi acum, dacă privim situaţia economică din România, este destul de bună în comparaţie cu alte ţări din jur. În mare parte, este rezultatul politicii fiscale corecte şi al luptei cu corupţia. Dacă noi urmărim acest exemplu, putem şi noi obţine rezultate pozitive. Pentru că la noi e aşa: s-a ales preşedintele, de ce nu s-au mărit pensiile şi salariile îndată? Pentru că nu este posibilitate. Azi faci reformele, peste doi-trei ani vei avea rezultatul. Dacă nu faci azi reforme, rezultatul nu va fi nici mâine, nici poimâine, nici peste doi, trei, cinci ani.”

Valentina Ursu

Valentina Ursu

Europa Liberă: Cum ar trebui să fie această punte de legătură între preşedinte şi naţiune, astfel încât cetăţenii să fie siguri că, totuşi, în fruntea ţării a venit persoana care apără interesele acestui popor?

Vladimir Solonari: „Apără – cuvântul acesta presupune că avem duşmani de care trebuie să ne apărăm. Încrederea trebuie să fie în instituţiile statului, care trebuie să meargă prin perioada aceasta de autoepurare sau de epurare de la vârful puterii, să devină mai competente, mai orientate spre îndeplinirea dorinţelor populaţiei. Pentru că la noi problema nu e numai cu cei de la vârf, la noi problema e peste tot. Intri într-un oficiu – lucru organizat prost, nu se atrage atenţie la cetăţeni, cozi mari, un fel de tratament brutal. Toate lucrurile acestea trebuie schimbate. Dar nu putem să le schimbăm într-o zi, acesta e un proces lung. Însă dacă lumea va vedea că se schimbă la vârful puterii, cred că se va produce un fel de creştere de încredere în instituţiile statului, se vor produce schimbări spre bine la nivelul mijlociu şi de jos. Deşi eu nu urmăresc evenimentele din România îndeaproape, totuşi, cred că România poate la momentul actual să ne servească drept un exemplu pozitiv. Chiar şi în Ucraina, cu toate problemele ei, şi acolo se înregistrează unele progrese lente privind reformarea instituţiilor statului. Iată la ce exemple trebuie să ne orientăm, dar nu la Rusia lui Putin, unde e corupţie nemaipomenită, cinismul şi patriotismul acesta fals e în toate domeniile şi schimonoseşte mentalităţile oamenilor şi cultura politică. Iată care e situaţia în Rusia. Şi noi trebuie să avem aceasta în vedere. Eu sunt rusofil de fire, am fost educat în cultura Rusiei, dar ceea ce face Putin este un fel de ruşine pentru naţiunea rusă, pentru Rusia şi pentru toată lumea, prezintă o primejdie pentru toată lumea. Dar eu, când urmăresc cum diaspora rusă din Republica Moldova îl iubeşte pe Putin, îl slăveşte, îl prezintă ca un fel de model pentru Republica Moldova, mie mi-e greaţă.”

Europa Liberă: A propos, în Republica Moldova votul etnic înclină balanţa?

Vladimir Solonari: „Votul etnic există întotdeauna. Problema e că, totuşi, diaspora rusă la momentul actual este prea mult influenţată de propaganda rusă. Iată ce pe mine mă doare destul de puternic, că lumea crede că Putin e bun. Deşi Putin, ca atare, a adus Rusia la autoizolare internaţională, a distrus şi distruge economia rusă şi a permis răspândirea corupţiei, introduce cenzura pas cu pas, impune un fel de obscurantism medieval în sfera publică din Rusia. Dar lumea, ascultând, probabil, televiziunea rusească, citind nu ştiu ce, acceptă ideile acestea prosteşti, că toată lumea este împotriva Rusiei, dar Putin este salvatorul şi protectorul ţării lor. Ce fel de prostie? La ce am ajuns noi? Un fel de disonanţă între întreaga lume şi percepţia întregii lumi şi din interiorul Rusiei. Aceasta e o tragedie mare. Dat fiind că în Republica Moldova multă lume, totuşi, priveşte televiziunea rusească şi ia toate mesajele de la televiziunea aceasta, iată de unde avem această pondere mare a cetăţenilor care înclină mai mult spre valorile autoritare, decât spre valorile democratice şi europene. Aceasta e o problemă mare. Aceasta mă doare în fiecare zi. Sunt două probleme care mă dor la momentul actual. Una se numeşte Trump şi alta se numeşte Putin.”

Europa Liberă: Dar în politica moldovenească este loc pentru interesul naţional, pentru că lumea vorbeşte mai mult despre interes de partid, interes de grup, interes personal?

Vladimir Solonari: „Cum definiţi interesul naţional? Interesul întregii comunităţi, al cetăţenilor Republicii Moldova? Eu cred că da. Şi la momentul actual prioritatea este foarte şi foarte, şi foarte clară. Se numeşte lupta cu corupţia şi purificarea instituţiilor statului, restabilind încrederea populaţiei în ele. Nu mai există altă prioritate. Şi toate ideologiile acestea de geopolitică, de una, de alta, sunt nişte născociri. Trebuie să ne gândim la viitorul acestei ţări, la copii, la cei care trăiesc acolo. Nu trebuie să ne gândim iaca „Departamentul de Stat decide rezultatul alegerilor din Republica Moldova”. Când eu citesc asemenea prostii, mi se ridică părul în cap. Ce fel de calitate a discursului politic este și acesta? Se crede că decide Rusia, se crede că decide Washingtonul, Bruxellesul, dar, de fapt, cetăţenii decid – au ieşit, au votat. Ei trebuie să se gândească nu la Moscova şi la Bruxelles, dar la ceea ce este mai important pentru dumnealor şi pentru ţară. Şi, din punctul acesta de vedere, cine poate nega că problemele prioritare în Republica Moldova sunt lupta cu corupţia, epurarea instituțiilor publice şi restabilirea încrederii populaţiei în instituţiile statului? Nimeni! Dar atunci votaţi şi decideţi, aşa cum reiese din asemenea evaluare a situaţiei.”

XS
SM
MD
LG