Linkuri accesibilitate

Executivul a aprobat, miercuri, acordarea unei sume de 10 milioane de lei în calitate de compensaţii pentru 110 victime ale represiunilor politice. Aşa cum a aflat stagiarul Europei Libere, Ştefan Grigoriţă, este vorba de fapt despre persoane, care au obţinut anterior dreptul la aceste recompense prin hotărâri judiciare irevocabile, dar care fie nu au primit în anii trecuţi tranşele ordinare din aceste recompense, fie abia în acest an urmează să le primească.

Cele 10 milioane urmează să ajungă în bugetele raionale şi abia de acolo la persoanele care şi-au făcut cunoscută situaţia în faţa autorităţilor.

În Republica Moldova, victimele represiunilor sovietice îşi primesc în general despăgubirile urmare a unor procese judiciare dificile şi îndelungate, iar suma pe care pot conta nu reprezintă, de obicei, decât o mică parte din valoarea bunurilor confiscate de către sovietici. Cel puţin aşa afirmă preşedinta Asociaţiei Victimelor Represiunilor Staliniste, Valentina Sturza, care spune că ea, bunăoară, a reuşit să-şi întoarcă doar a zecea parte din averea pierdută, după un proces care a durat mai mult de zece ani.

„Dacă averea buneilor sau părinților mei constituia aproape 2 milioane 800 de mii de lei, am primit 270 de mii de lei, după 10 ani umblați pe drumuri. Nici 10% din ceea ce a trebuit. Aşa și alte persoane. Umblă zeci de ani prin judecată”.

Avocatul Alexandru Postică, care a apărat în instanţe mai multe victime ale represiunilor politice din perioada sovietică, are următoarea explicaţie:

„Există o altă discrepanță în legislaţie. Pe de o parte, este articolul 12, care prevede achitarea costului de piaţă al imobilelor care au fost confiscate, şi un regulament al Agenţiei Cadastru, care stabileşte o modalitate de apreciere a costurilor, care aplică anumiţi coeficienţi, astfel, diminuând considerabil preţul de piaţă, comparativ cu preţul care se propune a fi achitat”.

Cât despre procesul de obținere a dreptului la compensație, acesta urmează o cale birocratică greu de parcurs, iar Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Victimelor Represiunilor Staliniste, ne-a descris-o în felul următor:

„Cei interesați, pot depune inițial o cerere în cadrul comisiilor create de autoritățile raionale, unde cei reabilitați își aveau locul de trai în momentul confiscării averii. La cerere se anexează și o serie de acte privind confiscarea sau naționalizarea bunurilor, dar și certificatul de moștenitor, documente destul de greu de obținut. Ei se bazează pe Codul Civil, unde scrie că după 6 luni de deces, urmașul intră în posesie. Persoanele noastre care au decedat, sau au fost împușcate în Gulagurile Siberiene, ce certificat de moștenitor poate să prezinte o persoană?”

Potrivit Valentinei Sturza, în unele situații, solicitanții, dacă sunt refuzați de autoritățile raionale, pot contesta acest lucru la judecătoria locală, iar ulterior, cazul poate ajunge și la Curtea Supremă, care, de obicei, trimite dosarul înapoi în judecătoriile raionale. Procedura poate dura ani de zile, confirmă juristul Promo-Lex, Alexandru Postică:

„În medie, o procedură judiciară privind recuperarea compensației cu privire la averea confiscată durează cel puțin 3 ani de zile, dar în unele cazuri și până la 10 ani. Eu am clienți care se judecă de 12 ani”.

Iată care sunt actele, practic, imposibil de obținut, aşa cum afirmă Alexandru Postică:

„Este deosebit de complicat de a prezenta documente care demonstrează proprietățile. De foarte multe ori aceste proprietăți erau confiscate, iar cu privire la ele nu se întocmeau anumite acte”.

În bugetul pentru anul 2016, pentru recompensarea victimelor represiunilor din perioada sovietică sunt prevăzute 17 milioane de lei. O parte din cele 10 milioane de lei alocate miercuri va acoperi restanţele pentru anii precedenţi şi o altă parte va merge spre noii beneficiari.

XS
SM
MD
LG