În buletinele de ştiri ale televiziunilor unui Media Holding autohton există de la o vreme un laitmotiv. Sînt invocaţi mai mereu doi oameni de afaceri care au părăsit Moldova şi care sînt numiţi „interlopi sau mafioţi fugari”. La început, sintagma asta – „interlopi fugari” – rostită cu nonşalanţă sau cu convingere deplină de către prezentatorii Holdingului poate să ţi se pară OK sau chiar să te amuze. Dar cînd o auzi în fiecare zi, eşti cuprins de nedumerire şi chiar de supărare.
Să admitem că nişte mafioţi au dat bir cu fugiţii. Le spui asta o dată telespectatorilor, le spui de zece ori, de o sută de ori. Dar de ce trebuie să le spui o veşnicie? Pentru că aceşti indivizi sînt pericolul nr. 1 pentru Moldova? Dar parcă mai sînt aici o sumedenie de escroci şi interlopi. Aceştia de ce nu sînt transformaţi într-un laitmotiv?
Cîteva amănunte ar trebuie clarificate aici. Să admitem că presupuşii interlopi au fost şmecheri, că au păcălit statul moldovenesc vigilent şi au şters putina. Dacă însă sînt plini de păcate, dacă au comis atîtea fraude şi mişmaşuri, de ce statul moldovenesc nu cere extrădarea lor, prezentînd ţării în care aceştia s-au aciuat dovezi indubitabile ale vinovăţiei? Iar dacă extrădarea a fost cerută, iar statul străin nu reacţionează şi nu-i trimite pe presupuşii interlopi în Moldova, ce ar trebui să înţeleg?
Mai departe iată ce întrebare apare. O ţară din care marii mafioţi fug de le sfîrîie călcîile, ar trebui să fie o ţară a supremaţiei legii, una în care corupţia şi mişmaşul sînt combătute cu acribie, nu? Dar dacă te uiţi în jur cu atenţie, poţi oare să afirmi că Moldova e o ţară în care escrocii sînt pedepsiţi? Eu unul am mari îndoieli.
În calitatea mea de simplu telespectator, recunosc că sintagma ritualică a Holdingului - „interlopii fugari” – mă nedumereşte la fel de mult ca şi sintagma ritualică a unei televiziunii adverse, aceea că proprietarul Holdingului sus-pomenit nu răspunde niciodată la telefon pentru a comenta ştirile care-l vizează.
