Linkuri accesibilitate

O săptămână din viața unei profesoare de istorie


Jurnalul săptămânal cu Lucia Caciuc-Roşioru.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:30 0:00
Link direct

Născută la 5 iulie 1971 în orăşelul Durleşti. Absolventă a Universităţii de Stat din Moldova, facultate de istorie şi a Academiei de Administrare Publică. Masterandă la Universitatea Pedagogică Ion Creangă. Profesoară de istorie, consilier al primarului general al municipiului Chişinău. Căsătorită, o fiică....

Luni

Suntem in preajma Hramului Chișinăului și fiecare dintre noi încearcă să-și ajusteze activitatea în așa fel încât să reușească să vină ,, cu temele făcute” pentru aceasta sărbătoare.

Apoi, grăbită, mi-am îndreptat pașii spre DGETS, unde urma să se desfășoare prima etapă a concursului pentru funcția de manageri ai instituțiilor preșcolare și preuniversitare din municipiu. Chiar dacă avem ani mulți de experiență, fiecare testare este o încercare pe care o luăm in serios. Concursul s-a desfășurat intr-o atmosfera agreabilă, armonioasă, concurenții demonstrând că își cunosc bine meseria.

Ziua a continuat tot printre colegii de la DGETS, care au mai inclus în agendă și trecerea in revistă a centrelor sportive din municipiu. Am constatat că lucrurile frumoase și cu adevărat valoroase sunt făcute de adevărați entuziaști, oameni care își iubesc profesia.

Spre sfârșitul zilei revin la primărie cu satisfacția lucrului făcut bine, dublată de bucuria că mai putem face lucruri frumoase. Cu această stare de spirit am revenit acasă, dorind să împărtășesc cu familia bucuria realizărilor acestei zile.

Marți

Dimineața sufletul meu cânta, merg spre liceul Hyperion, unde cândva mi-am făcut studiile, unde au muncit părinții mei și unde mi-am început cariera pedagogică fiind în anul doi de facultate. Este locul de care nu mă pot despărți… Chiar dacă vin doar pentru câteva ore, reușesc să-mi „încarc bateriile” pentru activitățile următoare. Mă surprind mereu elevii mei cu felul lor de a percepe lucrurile, sunt maturi, profunzi în gândire și în acțiuni. Chiar sunt mândră de ei.

Pentru partea a doua a zilei am programate mai multe întâlniri cu cetățenii, care vin la primărie pentru a-i ajuta în soluționarea diferitor probleme cotidiene. Discuții, apeluri telefonie, studierea documentelor… Cum să observi că demult e trecut de ora 18.00 și ziua de muncă demult încheiată ?

Miercuri

Mă trezește mesajul uneia dintre elevele mele din clasa a XII-a, care mă felicită cu ocazia zilei profesorului. Căldura acestui mesaj îmi creează o buna dispoziție pentru întreaga zi, cea în care am sărbătorit ziua internațional a cadrului didactic. Si pentru că este zi de sărbătoare, pagina de facebook s-a umplut de urări din partea colegilor de breaslă, a discipolilor de ieri și de azi. Oricum, până la lacrimi m-a emoționat mesajul fiicei Anișoara-Florentina, masterandă la Universitatea din Toulouse. Nu aș putea reda în cuvinte emoțiile trăite.

Onorez invitația în sectorul Ciocana, unde pretorul Galina Bostan și șefa DGETS din sector Lilia Babuc au organizat o adevărată sărbătoare pentru managerii instituțiilor preșcolare și preuniversitare, gazdă fiind grădinița Nr. 225. Șefa DGETS, Tatiana Nagnibeda –Tverdohleb și președintele Sindicatului Municipal, Margareta Sârbu, au apreciat înalt această festivitate, marcată de sinceritatea aprecierilor pentru cadrele didactice.

Deoarece funcția mea presupune întâlniri pe diverse dimensiuni, includ în agendă și o întrevedere cu ambasadorul Luc J.G. von François, delegat al Uniunii Francofone pentru România și Republica Moldova . A venit cu mai multe propuneri privind realizarea proiectelor sociale în parteneriat cu diverși agenți economici, ONG si subdiviziuni ale primăriei municipiului Chișinău. Discuția a fost una constructivă despre proiecte care sper să se materializez cât mai curând posibil. Spre sfârșitul zilei merg in vizită la profesorii veterani, care au contribuit și la formarea mea. Le duc florile recunoștinței, mulțumindu-le pentru munca depusă pe altarul pedagogiei. Respect tradiția și, așa cum am planificat, trec pe la cimitirul din localitate unde își au locul de veci mulți dinte profesorii mei. Printre aceștia și mămica mea, Valentina Roșioru.

Joi

Ziua începe la Liceul Hyperion. Cele trei ore parcă zboară. Probabil, așa se întâmplă când faci lucrurile din plăcere. În pauza mare am surpriza să-i revăd pe doi dintre foștii mei discipoli, plecați în lumea mare în căutarea unui viitor prosper. Mă uimește cât de mult s-au maturizat și puțin mă întristez - nu mai sunt copiii pe care i-am format în liceu, viața i-a făcut mai pragmatici. Dar alung gândurile triste și pornesc la drum cu noi idei și provocări. La primărie se lucrează intens la o nouă monografie despre Chișinău și fiecare încearcă să vină cu propuneri cât mai inedite.

După prânz îmi reiau activitatea în cadrul concursului pentru funcția de manager al instituțiilor preșcolare și preuniversitare. Mă bucur că în fruntea instituțiilor vine o pleiadă de tineri specialiști, entuziaști, cu o viziune modernă asupra proceselor educaționale. Hramul orașului rămâne pe agendă. Împreună cu Natalia Străjesco, șef secție la Direcția Generală Educație, Tineret și Sport discut planul de întâlnire a oaspeților care în acest an vor veni din mai multe țări și dorim să le facem oaspeților noștri un sejur cât mai interesant. Închei ziua în sânul familiei, la sora mea, Rodica Roșioru, care îsi sărbătorește ziua de naștere. Un bun prilej pentru a-i spune cât de mult o iubesc.

Vineri

Ziua începe cu amintiri despre mămica mea, Valentina Roşioru, care ar fi împlinit 66 de ani... Cît de trist îmi este pe suflet că trebuie să spun acest condiţional ,,ar fi”... Acest arc peste timp, revenirea la cele mai frumoase clipe trăite de mămica, îmi dă puteri şi încredere, poate şi certitudinea că ceea ce fac, fac bine.

Agenda zilei este încărcată, ca deobicei. Continuu vizitele de documentare la instituţiile cu profil sportiv. De astă dată în municipiu şi suburbii, cărora administraţia le acordă o atenţie sporită. Mă bucur să constatat că acestui domeniu i se atrage o atenţie sporită.

Discuţiile cu primarul general, tradiţionale la sfârşit de săptămână, şi de astă dată sunt axate pe problemele depistate în urma vizitelor, dar şi enunţate de cetăţeni. Deşi deloc urşor de a fi soluţionate, acestea sunt în vizorul autorităţilor şi mă gândesc că doar conjugîndu-ne eforturile am putea să le soluţionăm.

Merg şi la orele de masterat la Universitatea Pedagogică. Argumentul e că „omul cât trăieşte învaţă..”

XS
SM
MD
LG