Linkuri accesibilitate

România. De ce nu intră Cioloș în politică


Credibilitatea sa ar putea ajuta în campania electorală, cu toate că experiența autohtonă arată că imaginea bună a tehnocraților se diluează în general după ce intră în politică.

După 11 luni în fruntea guvernului, premierul Dacian Cioloș are o imagine bună, chiar dacă reformele făcute sunt limitate. Știe cum să se poziționeze la Bruxelles, este apreciat de investitorii străini și reușește să atragă de partea lui o parte semnificativă a electoratului urban și educat. Felul în care știe să vorbească despre lucrurile cele mai concrete, cum ar fi cele legate de agricultură sau despre cele oarecum abstracte, cum ar fi patriotismul îl face simpatic și altor categorii: “pentru mine, ca om care sunt crescut la țară –spunea recent premierul Cioloș în fața Parlamentului, după ce a fost acuzat că e vândut străinătății –patriotisul înseamnă în primul rând bun simț, înseamnă a nu minți, înseamnă a-ți ține cuvântul și înseamnă să îți asumi ceea ce știi să faci și nu mai mult”.

Dacian Cioloș și-a ținut până acum cuvântul și nu a promis nimic din ceea ce nu putea face. Atunci când unul dintre miniștri săi, Cristian Ghinea, responsabil cu fondurile europene s-a arătat dornic să intre în Uniunea Salvați România, un partid tânăr care a obținut rezultate bune la alegerile locale din București, premierul a repetat unul dintre principiile enunțate la venirea sa la putere: cei care vor să fie membri de partid, trebuie să plece din guvern.

După ce președintele Klaus Iohannis l-a invitat în două rânduri să reflecteze asupra posibilității de a adera la un partid, ca modalitate de a-și continua proiectele începute la guvern, Cioloș a răspuns simplu că nu va candida la alegerile parlamentare programate în România pe 11 decembrie. Liberalii au spus în mai multe rânduri că după alegeri e nevoie de un guvern politic, iar președintele Iohannis a dat asigurări că nu va nominaliza persoane independente pentru funcția de premier. De altfel aceasta este o cerință legitimă, fiindcă un guvern tehnocrat, cum este cel condus de Dacian Cioloș și-a dovedit limitele, inclusiv în jonglarea cu parametrii macroeconomici. Este evident că fără o susținere serioasă în parlament și fără autoritatea unei funcții importante într-un partid care poate negocia majorități favorabile executivului, opțiunile unui premier, oricât de bun ar fi, sunt puține.

Pe de altă parte turbulențele din politica internă sunt în creștere, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu îl acuză pe șeful statului că ”este parte a unui plan ocult împotriva poporului român”, iar liderul social-democraților, Liviu Dragnea îl somează pe Klaus Iohannis să nu se mai amestece în campania electorală. Celor doi le e teamă că președintele își va face propria majoritate parlamentară, neglijându-i pe social-democrați, care potrivit sondajelor ar putea obține cele mai multe voturi la parlamentare. O astfel de posibilitate nu e nici exclusă, nici neconstituțională, iar Traian Băsescu a folsoit-o încă din primul său mandat. Teama social-democraților pornește de la faptul că partidul nu poate obține o majoritate clară, ceea ce înseamnă că o alianță a celorlalte formațiuni admise în legislativ ar putea legitima guvernul care se va instala înainte de Anul Nou.

Dacian Cioloș a fost invitat să intre atât în rândurile Partidului Național Liberal, cât și în cele ale Uniunii Salvați România, dar cel puțin până acum s-a arătat dezinteresat.

Nu e clar dacă rezerva sa ține de cuvântul dat sau dacă pur și simplu nu este atras de politică.

Teoretic, credibilitatea sa ar putea ajuta în campania electorală, cu toate că experiența autohtonă de până acum arată că imaginea bună a tehnocraților se diluează în general după ce intră în politică.

XS
SM
MD
LG