Linkuri accesibilitate

O muzică pentru cei interesați nu atît ringul de dans, cît mai degrabă de sofisticarea și tehnicile din spatele ringului de dans.

Sascha Ring, pe numele lui de scenă Apparat, a fost unul tinerii „furioși” ai acelor tărîmuri subpămîntene speciale despre care se spune că sînt scena muzicii eletronice a capitalei germane Berlin.

„Tărîmuri subpământene”, adică cluburile berlineze unde se dansa acum vreo 10-15-20 ani pe muzică techno, și care au fost - și probabil încă mai sînt - un loc de experiment, de inovație și multă vreme de pionierat pentru sunetele, multă vreme rare, ale muzicii electronice de azi.

Am spus că Sascha Ring „a fost” unul din acei tineri „furioși” de la Berlin, pentru că acum nu mai e tînăr (au trecut totuși ceva ani de atunci) și probabil nu mai e nici așa de „furios” - de la experimentele electronice pline de ritm, a trecut spre un sunet mai fluid, ambiental și meditativ, pe care unii cronicari muzicali îl numesc dream pop.

O descriere poate mai lămuritoare a muzicii lui Sascha Ring îi aparține lui Nitsuh Abebe, care spune că Ring a fost favoritul unei nișe muzicale specializate: ca producător are reputația unui maestru în procesarea digitală a sunetelor, un maestru care poate să „mestece” tobele în mașini de pe altă lume (alien machines), să întindă corzile în perne cețoase (hazy pillows) și să coasă una de alta părțile ce rezultă într-un spațiu ca un vis, toate astea făcînd din el un erou pentru cei interesați nu atît ringul de dans, cît mai degrabă de sofisticarea și tehnicile din spatele ringului de dans.

Nitsuh Abebe a scris sta într-o recenzie pentru revista muzicală online Pitchfork la al treilea album semnat Apparat, „Walls” din 2007, de pe care noi ascultăm acum prima piesă, „Not A Number”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „Holdon”.

Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la Europalibera.org.

XS
SM
MD
LG