Linkuri accesibilitate

Președintele ales de popor și agenda națională


„Punct și de la capăt” cu Vasile Botnaru și invitații săi, Igor Munteanu și Dumitru Albuleasa

Cred că veți fi de acord că una dintre misiunile cele mai dificile ale viitorului șef de stat va fi recuperarea imaginii extrem de… și aici am să vă las să alegeți adjectivul ce vi se pare mai potrivit... a instituțiilor statale, instituții pe care plătitorul de impozite le adună într-un substantiv generic și îi zice guvernare... Și va avea succes pe acest făgaș viitorul șef de stat doar dacă va ști să convingă pe alegătorii săi, dar mai ales pe cetățenii care vor vota împotriva sa, că le cunoaște dificultățile și doleanțele, că știe cum să le așeze într-o listă de priorități și are soluții, pe termen scurt și pe termen lung. Soluții pe care să le și impună, cu sprijinul celor mai active grupuri profesionale și comunități, colegilor deputați și miniștri, colegi de guvernare, cum ar veni.

Oricât de utopic ar părea acest silogism, experiența la care încearcă să se alinieze Republica Moldova arată că altfel nu se poate. Despre aceasta discutăm noi astăzi.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află Igor Munteanu, directorul executiv al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale Viitorul, și Dumitru Albulesa, directorul executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor, care este o asociație patronală, adică a angajatorilor.

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: În încercarea de a trata un organism bolnav, este foarte important să stabileşti diagnosticul. Aceasta învaţă doctorii la facultate. Dar exact aceasta nu învaţă societatea, bolnavă, mereu în tranziţie, care tratează de multe ori consecinţele şi nu cauzele. Şi acum, când se face agenda unor dezbateri, se face agenda viitorului preşedinte, care se zice că ar avea puţine împuterniciri, dar, de fapt, are foarte multe, destule, ca să găsească şi să trateze cauzele, acum ar fi foarte important să încercăm şi noi să identificăm aceste cauze. Nu zic că nu este important să căutăm cine a furat miliardul. Nu zic că nu este important să căutăm pe cei care sunt şi vor fi în continuare corupţi. Dar foarte important este să vedem unde sunt cauzele migraţiei masive, depopulării, sărăciei care se constituie, după aceasta, ca într-un puzzle, în încrâncenarea totală, înveninarea care ne încurcă să ne bucurăm de viaţa pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu. În încercarea de a identifica aceste cauze, diagnosticul, i-am invitat pe doi experţi, Igor Munteanu, director executiv la IDIS Viitorul şi domnul Dumitru Albulesa, dânsul este dintr-un domeniu care, de fapt, constituie într-o economie vasele comunicante şi, dacă vreţi, vasele sangvine ale economiei. Şi, mai întâi, vreau să-l întreb pe domnul Munteanu, sugestia vine de la IDIS Viitorul, de a încerca, cu ocazia dezbaterilor, să scoatem în faţă, nu neapărat se dezlocuim agenda politică, dar să scoatem în faţă cauzele acestei nepropăşiri, acestei crize interminabile. Adică, în fond, să încercăm să-i punem în faţă viitorului preşedinte problema securităţii economice a Republicii Moldova şi, de fapt, şansa de supravieţuire, până la urmă. E corect accentul sau exagerez?

Igor Munteanu

Igor Munteanu

Igor Munteanu: „Domnule Botnaru, dumneavoastră puneţi corect accentele, pentru că simţiţi viaţa care freamătă în jurul acestui post de radio. Şi oarecum introducerea pe care aţi făcut-o mă face umil, pentru că fac parte din cei care caută răspunsuri la întrebarea pe care dumneavoastră exact aţi formulat-o. Iar pentru ca să dai răspuns la această întrebare, trebuie să înţelegi dincolo de spaţiul profesional pe care îl reprezinţi. Încercarea de a căuta un răspuns adecvat şi definitiv la ce ar trebui să facă un preşedinte de ţară ales direct de popor, cu competenţele constituţionale pe care le cunoaştem foarte bine, ar trebui, într-un fel, să vină dintr-o răstălmăcire a sensului politicului în ţara noastră. Ultimii şase ani de zile au fost ani în care spaţiul politic a fost plin de conflicte, plin de contradicţii şi fricţiuni şi plin de ambiguităţi. Au fost grupuri politice care şi-au asumat anumiţi vectori geopolitici, care la un moment dat s-au poticnit. Au fost partide politice care s-au erijat în funcţia de salvatorii neamului, ca, până la urmă, să se observe că au urmărit interese de grup meschine. Există o mare deziluzie la mijlocul societăţii. Și fiecare cetăţean trebuie să înţeleagă de ce ar trebui să fie această alegere a preşedintelui o turnură în viaţa politică. Şi fiecare dintre noi încearcă să dea răspuns în funcţie şi de specificul sau defectele lui profesionale. Eu consider că un lucru important al acestor alegeri este că şeful statului trebuie să reprezinte toţi cetăţenii şi să nu fie o combinaţie a intereselor de partid din Parlament, care prin contagiune sau prin înţelegeri de după cortină alegeau alesul lor…”

Europa Liberă: Pardon, dar domnul Timofti nu a fost aşa?

Igor Munteanu: „El a fost şi cred că va rămâne în istoria politică a acestui stat ca om al compromisurilor. Nu a fost un om al tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. Nu a fost şi probabil că nici nu şi-a dorit.”

Europa Liberă: Adică, a fi detaşat nu înseamnă a fi omul tuturor?

Igor Munteanu: „Absolut de acord. Atunci când încearcă să rupă conflictele sau să evite conflictele, pentru ca să nu se întâmple alte accidente politice pe scena deja dezbinată şi plină de conflicte, înseamnă că agenda lui se limitează, nu este o agendă naţională, nu este o agendă a problemelor de esenţă şi fundamentale... Spunem întotdeauna că există două tipuri de agendă, mai ales, au încercat să introducă acest concept în momentul în care dumneavoastră aţi avut amabilitatea de a prezenta cartea mea „Politici publice complexe”, este o agendă instituţională şi o agendă sistemică. Cea sistemică ţine de fiecare cetăţean, iar cea instituţională este cea pe care şi-o asumă guvernul şi alte autorităţi. Există un decalaj clar între cea asumată de autorităţi şi cea dorită de toţi cetăţenii. Şi există foarte multe regrupări pe parcursul unui ciclu politic, pentru ca guvernul să se apropie de dorinţele şi necesităţile populaţiei, iar populaţia să înţeleagă spre ce merge, spre care destinaţie vor fi conduşi, mobilizaţi cetăţenii, grupurile active, businessul, grupurile pasive, dar extrem de importante, cum sunt profesorii, alte categorii profesionale. În ultimele luni de zile s-a simţit o ruptură între sensul logic, moral al dezvoltării societăţii şi sensul pe care şi l-au asumat partide politice care s-au prăvălit – şi a fost un eşec guvernamental – în această ruptură legată de furtul miliardului, pe care dumneavoastră l-aţi menţionat, şi în alte eşecuri guvernamentale, care au mers unul după altul... Guvernul minoritar format în pripă care a eliminat anumite partide şi au introdus o reeditare a priorităţilor guvernamentale şi căderea unul după altul a cabinetelor guvernamentale în anul 2015, pe fundalul unei nemulţumiri largi a populaţiei, au condus, până la urmă, la pierderea prestigiului pe care îl avea Republica Moldova în raport cu alte ţări din Parteneriatul Estic. Şi toate acestea pe fundalul unei mari nepăsări a clasei politice faţă de adevăratele interese ale cetăţeanului. Toate aceste lucruri îmi şoptesc mie că aceste alegeri din octombrie 2016 ar trebui să fie un an de ruptură. Or, să pregătească condiţiile pentru o schimbare fundamentală în 2017-2018, pentru că statu-quo-ul pe care în acest moment cineva doreşte să-l păstreze nu este sustenabil.”

Europa Liberă: Delicat sunteţi când spuneţi că vă şoptesc. Eu am impresia că strigă, urlă şi dumneavoastră le auziţi demult. Dar, ca să simplific formula aceasta a dumneavoastră, noi în ultimii ani, nu spun câţi, avem un manager prost, un manager care îşi vede de treburile lui, are de construit casă, poartă din metal forjat. Într-o societate comercială directoratul, acționariatul spune: „Domnule, trebuie să schimbăm managementul, că societatea comercială falimentează”. Acum, dacă încercăm, nefiresc, să comparăm cu societatea, cine, în cazul dat, este acţionariatul sau acţionarii care trebuie să dea la o parte managerul? Noi, cetăţenii nemulţumiţi de viaţa noastră, nu avem cum să dăm la o parte managerii aceştia neisprăviţi?

Igor Munteanu: „Răspunsul simplificat ar fi cetăţeanul care ridică mâna şi votează în referendum sau în alegeri. Răspunsul mai complex şi care este mai aproape de realitate este că acţionarii cei mai importanţi sunt grupurile active şi mobilizate ale societăţii, aceasta însemnând businessul.”

Europa Liberă: De exemplu, domnul Albulesa.

Igor Munteanu: „Absolut. Este acţionarul ideal. Şi acţionarul care este conştient de agenda sistemică a cetăţeanului. Pentru că, confruntându-se permanent cu blocaje administrative, cu ipocrizia unor oficiali din guvern care una spun şi alta fac, cu faptul că oamenii cer salarii de la o asociaţie a businessului veritabilă care într-adevăr lucrează pe această piaţă, este un factor lucrativ într-o economie deficitară. El este cel care are acţiuni multe în viitoarele acţiuni ale guvernului şi este cel care formulează priorităţile adevărate de dezvoltare a ţării.”

Europa Liberă: Acum voi simplifica iarăşi, în mod intenţionat, formulele şi voi spune de ce l-am invitat pe domnul Albulesa. Pentru că domnul Albulesa este reprezentantul celor care mişcă economia reală, dânşii sunt cei care plătesc taxa pe drumuri, ca după aceea tot ei să se căciulească la guvern, să spună: „Reparaţi-ne drumurile acestea”, pe care ei în avans le plătesc şi noi tot, când plătim taxa de drumuri, dacă avem un automobil. Iar „boierul” de la guvern spune: „A, nu. După ce aţi plătit, eu voi decide, de fapt, cum trebuie să redistribui fondul acesta”. Şi lucrul acesta se întâmplă în mod pervers şi cu alte necesităţi, pe care tocmai le-a vizat domnul Munteanu. În mod normal, într-o societate normală, partidele sunt aspiratoare de priorităţi ale cetăţenilor, le formulează într-o dezbatere parlamentară, pornind de la puţinul pe care îl au, bugetul mic cum este, îl distribuie astfel încât să acopere la maximum aceste necesităţi. Or, astăzi guvernarea, partidele, dar şi ieri, cum spunea: „Ia, domnule Albulesa, dă mata bani pentru trotuarul de la Căpriana, dar drumul va mai răbda”. A fost aşa?

Dumitru Albulesa

Dumitru Albulesa

Dumitru Albulesa: „Eu am să mă strădui să nu mă implic în politică. Problemă majoră pe care vreau să o expun e fondul rutier, acestea sunt drumurile din ţară, drumurile care vor da dreptul sau voie de a dezvolta economia şi în sate, şi în raioane. Nu va veni un investitor străin, dacă nu vor fi drumurile bune.”

Europa Liberă: Vreţi să facem aici o paranteză?

Dumitru Albulesa: „Da.”

Europa Liberă: Drumul spre Soroca. Cum s-a făcut drumul spre Soroca, imediat acolo e altă viaţă.

Dumitru Albulesa: „Altă viață. Investitorii știu, e demonstrat că la un kilometru de drum stricat, transportatorul achită un leu la reparaţie. Aceasta e demonstrat în toată lumea. Cu cât e mai stricat drumul, cu atât mai mult se strică camioanele, vehiculele, autoturismele şi acolo nu vin investiţii.”

Europa Liberă: Domnule Albulesa, dar poate aceasta se urmăreşte, să dezvolte industria de reparare şi de piese?

Dumitru Albulesa: „Nu cred. Astăzi transportatorul şi dumneavoastră, posesorii de autovehicule, achităm accizul la combustibil, taxa rutieră, costul autorizaţiilor pentru a avea dreptul să activeze pe teritoriul altor state, transportatorul de călători mai achită şi o taxă locală pe care o stabilesc organele locale, pentru a avea dreptul să se ocupe cu transportul de călători, cea mai scumpă Carte Verde, asigurarea, cele mai scumpe autorizaţii. Şi în aşa situaţie transportatorul nostru, cu părere de rău, astăzi este în scădere, pleacă oamenii din ţară, nu sunt importate camioane, vehicule noi. Noi stagnăm. Și cei care mai sunt pleacă.”

Europa Liberă: Deci, toţi banii aceştia adunaţi împreună se duc la guvern, în fondul rutier?

Dumitru Albulesa: „Se duc în fondul rutier. Ca să înţeleagă toţi, este fondul rutier pentru întreţinerea drumurilor, o taxă pe care o achită toţi cei care folosesc drumurile, nu toți cetățenii, cei care folosesc drumurile. Acest fond rutier se distribuie după programul aprobat de guvern. Noi participăm la discutarea acestui program, nu la elaborare. Și banii trebuie să se ducă încolo. Dar care e realitatea? Am luat și am pregătit și niște cifre. Este Strategia de dezvoltare a infrastructurii Republicii Moldova. Și dacă strategia a prevăzut o sumă oarecare, această sumă 100% a fost finanțată de Ministerul Finanţelor, fiindcă banii din fondul rutier se acumulează la Ministerul Finanţelor, sunt parte componentă a bugetului statului. Pentru 2014, 100% nu avem. Pentru 2015 a fost planificat 1 miliard 533 de milioane de lei, a fost rectificat de către Parlament la 1 miliard 38 de milioane de lei, s-au finanţat 732 de milioane, aproximativ 50% din cele planificate sau mai mult de 71% din realitate. Înseamnă că banii din fondul rutier au fost îndreptaţi spre alte necesităţi ale statului, au acoperit alte găuri din bugetul statului.”

Europa Liberă: Găuri care s-au format pentru că am avut manager prost.

Dumitru Albulesa: „Vă aparţine, dar eu o spun după cifre.”

Europa Liberă: Am înțeles. Pentru 2016?

Dumitru Albulesa: „Pentru 2016 e planificat 1 miliard 650 de milioane lei în strategie. Bugetul a prevăzut 1 miliard 400 de milioane lei, mai puţin ca în 2015. La ziua de azi avem finanţat în jur de 600 de milioane sau mai puţin de 43%. Noi nu întreţinem drumurile. Vom ajunge la situaţia care a fost câţiva ani în urmă, când nu puteai să traversezi Republica Moldova, drumurile erau stricate. De aceea, la noi în ţară nu vin străini, nu ne tranzitează, am pierdut tranzitul. Ţineţi minte, pe timpuri, maşinile, tirurile bulgăreşti erau în rând la vamă. Astăzi sunt puţine. Şi aceasta e o problemă. Aş dori ca viitorul preşedinte, noi suntem deschişi pentru colaborare, fiindcă fondul rutier, drumurile considerăm că este problema principală pentru economia ţării.”

Europa Liberă: Domnule Albulesa, să vă întreb de ce nu se face o autostradă cu taxă plătită, cum le vedem în Europa, unde la intrare plăteşti un ban, dar după aceea mergi ca ghiuleaua? Şi nu sunt atât de mulţi kilometri de la nord spre sud.

Dumitru Albulesa: „A fost şi ideea aceasta. Nu suntem gata astăzi noi să avem aşa drumuri.”

Europa Liberă: În ce sens nu suntem gata?

Dumitru Albulesa: „Drumurile merg prin localităţi, dumneavoastră ce spuneți în afara localităţilor, este gard de protecţie. Dar aici la noi orice…”

Igor Munteanu: Sunt şi drumuri care merg prin afara localităţilor.”

Europa Liberă: Dar Bălţiul?

Dumitru Albulesa: „Bălțiul care?”

Europa Liberă: Da, Poltava.

Dumitru Albulesa: „Poltava? Avem localităţi şi aici, cum nu avem localităţi? Și gata, aici apare problema.”

Europa Liberă: Adică, trebuie făcute estacade.

Dumitru Albulesa: „Trebuie făcute pe lângă. Dar noi nu avem bani astăzi pentru a le întreţine pe cele pe care le avem.”

Europa Liberă: Deci, e scump. Din cauza aceasta?

Dumitru Albulesa: „Da. A fost o idee ca spre Giurgiuleşti să fie făcut aşa ceva. Nu s-au găsit susţinători.”

Igor Munteanu: „Domnule Albulesa, statul nu trebuie să aibă ambiţia de a face totul cu banii proprii. El poate concesiona drumuri, el poate crea parteneriate public private, el poate aduce investiţii targetate pe zone pe care nu le poate dezvolta. Aşa se face în toată lumea.”

Dumitru Albulesa: „Corect.”

Igor Munteanu: „Însăşi ambiţia unui guvern de a face totul cu banii luaţi de la transporturi, pentru ca să pună „sumanul lui Arvinte”, să cârpească altele este o greşeală. Eu sunt de acord cu toate argumentele pe care le-aţi invocat, cu o singură excepţie, atunci când spuneţi că nu puteţi să vă pronunţaţi asupra faptului că managerul este prost sau managerul nu este profesional. Dacă spuneţi „a”, trebuie să spuneţi şi „b”. În anumite situaţii asociaţiile de business trebuie să spună: „Acest management pe domeniul nostru este extrem de prost, el trebuie schimbat’.”

Dumitru Albulesa: „Eu pot spune că specialiştii care astăzi activează în acest domeniu sunt politicieni şi nu sunt profesionişti. Aceasta o pot spune clar. Fiindcă la Ministerul Transporturilor astăzi avem un politician în frunte care nu e din domeniu. Adjuncții sunt iarăşi oameni politici pe criterii de partide. În rezultat avem ceea ce avem.”

Igor Munteanu: „Am avut şi medici care au fost miniştri ai sănătăţii, aceasta nu înseamnă că s-a îmbunătăţit sistemul. Nu există management de carieră, acesta este o altă problemă. Pot fi politicieni în funcţii politice, pentru că ministrul este o funcţie politică, dar ei trebuie să fie asistaţi de echipe profesionale care au management în spate.”

Dumitru Albulesa: „Corect.”

Europa Liberă: Dar totul porneşte într-adevăr, cum spune domnul Munteanu, de la faptul că guvernul sau miniştrii, sau cabinetul consideră că ei au dreptul exclusiv de a decide, în locul dumneavoastră, de ce aveţi nevoie dumneavoastră. Aceasta e problema. Aţi adus exemplul acesta cu autostrada, în mod normal un guvern, cu condiţia că gândesc pe termen lung, ei ar trebui să calculeze. Şi de aceasta ar trebui să aplece urechea la dumneavoastră. Şi domnul Munteanu, de fapt, aceasta încearcă cu perseverenţă să facă tot timpul, dar mai cu seamă acum, că dumneavoastră, domnule Albulesa, businessul, nu știu, din mezeluri şi carne, businessul din alte domenii să fie auziţi acum, astfel încât nu neapărat să dea la o parte discuţiile lor tradiţionale, cum se numeşte limba, română sau moldovenească, dar să vă scoată în faţă acum, pentru ca viitorul preşedinte, preiau, de fapt, mingea de la domnul Munteanu, el are suficiente pârghii ca să scoată în faţă sau cel puţin să explice populaţiei şi după aceasta să exercite în felul acesta presiuni asupra managementului, că priorităţile sunt altele, priorităţile sunt cele pe care le vedeţi dumneavoastră, în primul rând.

Igor Munteanu: „Noi am depăşit etapa în care un prim-ministru ieşea în faţa naţiunii şi spunea: „Eu sunt economist, eu nu fac politică”. Pentru că orice decizie pe care o ia un guvern sau un minister este politică şi reprezintă o politică de interes public. Or, nu poţi face o politică pe decizii la care te gândeşti doar tu, refuzând consultarea cu grupurile care sunt afectate direct sau cei care plătesc. Charles Lindblom, un important teoretician al politicilor publice, spunea în felul următor, că politica este despre cine cât primeşte şi cine de ce nu primeşte. Şi aceasta o refer la subsidii în agricultură, o refer la repartizarea banilor pe drumurile mari care se construiesc. Mă refer inclusiv la procesul de achiziţii în care sunt de la bun început acceptate companii care nu-şi îndeplinesc lucrul şi rămâne lucrarea nefăcută, rămâne contractul care nu poate fi suspendat, pentru că sunt mari penalităţi şi ministerul care nu are capacitatea juridică de a desface un contract care nu merge. Cine plăteşte pentru aceste eşecuri guvernamentale? Şi nu aş dori să refuz acest termen, sunt eşecuri de piaţă în care piaţa liberă nu poate să ofere servicii sau bunuri pe care le aşteaptă cetăţeanul şi sunt eşecuri guvernamentale, atunci când politicile nu sunt bine gândite sau atunci când, după drame cum s-au întâmplat în sectorul bancar, toţi cetăţenii, fără ca să fie ascultaţi, vor fi obligaţi să plătească datoriile celor care au dat marea lovitură din bănci…”

Europa Liberă: Un exemplu foarte bun, după mine, şi păcat că nu avem un reprezentant al acestui domeniu aici în platou, este domeniul energetic, atât de împletit cu politica de nu se poate, dar atât de puternic încărcat cu capacitate de impact asupra cetăţeanului, politica pe termen lung pe care o face managementul se reflectă în factura noastră. Dacă nu diversifici sursele de import a agenţilor energetici, atunci eşti dependent de o singură sursă şi atunci monopolul îţi impune o factură care îţi dezlocuieşte orice dorinţă de a merge la teatru, la film şi chiar uneori la farmacie.

Dumitru Albulesa: „Poate nu m-am exprimat corect. Noi nu suntem de o parte cu guvernul sau cu ministrul şi spunem: „Bine faceţi”, noi permanent îi criticăm. Dar același investitor străin care vrea să vină în Republica Moldova trebuie să aibă reguli clare, care peste noapte nu pot fi modificate. Şi dacă el investeşte în acel drum, el ştie că 30 de ani, 50 de ani va fi…”

Europa Liberă: Să vă întreb la modul practic, cum aveţi dumneavoastră posibilitatea să bateţi la uşa acestui guvern?

Dumitru Albulesa: „Noi suntem parte la Agenţia de business a Republicii Moldova, unde avem o platformă de discuţii foarte largă.”

Europa Liberă: Acesta e club.

Dumitru Albulesa: „E club. Dar noi acolo putem unul pe altul să ne îmbogăţim, să expunem toate problemele care sunt în domeniu.”

Igor Munteanu: „Aveţi în vedere Agenda Naţională de Business?”

Dumitru Albulesa: „Agenda Naţională de Business. Suntem membri ca în federaţiile patronale, unde pe platforma patronatelor, care este permanent prezentă la comisia tripartită...”

Europa Liberă: Iată aici, la comisia tripartită, cât de obligatorii sunt deciziile dumneavoastră, atunci când staţi în faţă cu guvernul, cu sindicatele?

Dumitru Albulesa: „La şedinţele la care am participat, miniştrii dau dări de seamă şi ei sunt întrebaţi de business, de comun cu sindicatele, şi multe probleme pe care noi le expunem după aceea sunt regăsite în deciziile pe care le iau. Nu sunt toate.”

Europa Liberă: Domnule Albulesa, imaginaţi-vă că acum îl aveţi în faţă pe viitorul preşedinte. Aveţi cinci sugestii clare să-i spuneţi: „Domnule preşedinte, de mâine, când ajungi în funcţie, pentru noi, transportatorii, trebuie să faci una, două, trei, patru, cinci”.

Dumitru Albulesa: „Prima, drumurile, prin utilizarea corectă a fondului rutier. Pentru utilizarea incorectă trebuie să fie responsabilitate penală. A doua, regulile pentru transport trebuie să fie clare, să nu fie inventate numai pentru Moldova, dar să fie cele care sunt în toată lumea. Și a treia, regulile, care sunt stabilite, să nu fie schimbate peste noapte. Eu ştiu o practică, că, dacă Legislativul actual primeşte o lege, modificarea poate fi tocmai peste un Legislativ. Atunci este o stabilitate şi agentul economic străin, care vrea să investească, atunci are stabilitate. Ce-i trebuie investitorului? Stabilitate, ca el să poată investi şi să întoarcă banii. Ceea ce s-a spus de drumuri, a fost o discuţie foarte mare ca drumurile să fie cu plată. Vom reveni, fiindcă viaţa ne impune să avem drumuri bune, de aceasta depinde dezvoltarea. Podul spre Ucraina, de la Otaci, nu vă pot spune în ce stare se află, şi alături este unul nou, de câţiva ani, care nu poate fi deschis, ca să facem transportarea, ba din cauza părţii ucrainene, ba din partea moldovenească. Trebuie să fie, cum aţi spus dumneavoastră, o politică clară. Și aceasta trebuie să fie sub conducerea unei persoane profesioniste.”

Igor Munteanu: „Radioascultătorul acestei emisiuni ar putea să spună: „Bine, toate problemele sau priorităţile pe care le ridică domnul Albulesa sunt probleme legate de exerciţiul guvernului, de prim-ministru”. Aici aş veni cu o contrareplică. Situaţia economiei în Republica Moldova este o situaţie de alertă. Noi am ajuns într-o stare în care populaţia pleacă masiv din Republica Moldova, businessul nu face afaceri, accesul la finanţare este extrem de limitat, presiunile asupra mediului de afaceri sunt în continuare administrativ foarte mari, respectiv, este o stare de urgenţă în economie. Iar viitorul şef al statului trebuie să înţeleagă că rolul lui nu este numai de a servi interesele câtorva grupuri politice, dar de a se ridica deasupra statutului pe care l-au avut preşedinţii anteriori şi de a vedea lucrurile din perspectiva priorităţilor de securitate naţională în economie... Acesta e punctul meu de vedere. Aceasta înseamnă să tratezi energia ca o securitate naţională, să tratezi mediul de afaceri şi atragerea investiţiilor extrem de necesare pe domeniul dezvoltării infrastructurii, pe domeniul limitării corupţiei din sistem ca priorităţi de securitate naţională. Dacă nu faci aceasta, acest aglomerat de instituţii care îşi spun publice, dar ele servesc altor interese, nu vor răspunde niciodată cerinţelor cetăţeanului de rând, nu vor răspunde nici mediului de afaceri şi nu vor răspunde nici presiunilor enorme care se fac din partea partenerilor noştri de dezvoltare externi, care văd clar că ţara nu merge într-o direcţie corectă. Aceasta o spun şi sondajele, dar când ţi-o spune Fondul Monetar Internaţional, când ţi-o spune Uniunea Europeană: „Faceţi ceva cu sistemul de instituţii, ele reprezintă un ghem defectuos de interese oligarhice şi de incapabilităţi interne”, atunci trebuie ceva să faci. Nu poţi să faci business as usual, nu poţi să te opreşti la „vom vedea...” şi nu poţi să pretinzi că nu vezi cum se frământă businessul ca să iasă din această capcană de şoareci, care reprezintă mediul de afaceri din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Sau poţi să faci aşa cum s-a procedat foarte mult timp, să vopseşti garduri. Foarte mult timp la Gaudeamus, la intersecţia unde e Ministerul Muncii, toată lumea ţine minte că erau nişte case ruinate acolo în spate şi autorităţile, edilii nu au găsit nimic mai bun decât să acopere mizeria cu un panou mare, enorm, pe care se schimbau lozincile, dar se reduceau la esenţa aceasta: vom face bunăstare, viitorul va fi luminos. Dar îndărătul acestui gard era mereu ruina aceasta, care din varii motive nu putea fi arătată. Şi, din păcate, de multe ori preşedintele inclusiv alege varianta aceasta, alege să schimbe uniformele pentru Garda de Onoare, alege să investească energie în domenii care s-au dovedit a fi nu tocmai salvatoare. Un singur exemplu, preşedintele, foarte bine intenţionat, a crezut că a găsit veriga slabă ca să lupte cu corupţia. Ce a făcut? A început de la majorarea salariilor pentru judecători. A fost o decizie falimentară. De ce? Pentru că, probabil, nu s-a consultat înainte de aceasta nu doar cu cercul dânsului de experţi, dar cu domnul Albulesa, domnul Munteanu, ca să aibă o agendă reală, care într-adevăr poate să se constituie în veriga salvatoare, pe care, dacă o agăţi cum se cade şi o rezolvi, atunci s-ar putea să perpetueze.

Dumitru Albulesa: „Vreau să fiu de acord cu dumneavoastră. În transport noi avem diferențiat unii care au salariu şi nu răspund de nimic şi sunt transportatorii care umblă şi caută prin ţară un şofer, că astăzi nu avem şoferi în ţară.”

Europa Liberă: Dar unde sunt ei?

Dumitru Albulesa: „Au plecat din cauza condiţiilor care sunt aici. Pentru a obţine licenţă li se impun cerinţe inventate. Avem Agenţia Naţională Transport Auto (ANTA), care este o agenţie creată de guvern şi ea se ocupă cu autorizaţiile. Pe site-ul ministerului, suntem în luna septembrie, stă proiectul de hotărâre de guvern, bugetul ANTA pentru anul 2016, noi deja suntem în septembrie 2016, nu e aprobat de guvern. Şi uitaţi-vă acolo, salariul mediu e de peste 20 de mii de lei, haine, încălţăminte. E un organ de control, e un magazin unde vii şi cumperi autorizaţii sau primeşti autorizaţii. Noi luptăm cu problema aceasta inclusiv la Parlament, la Comisia buget şi finanţe. Nu s-a dorit să fie votată modificarea aceasta ca toţi agenţii economici să fie independenţi de rezultatele activităţii ramurii, ca să primească salariul în rezultatul activităţii. Noi am modificat codul, în 2014 a fost cod nou, care, cu părere de rău, a fost o barieră mare în dezvoltarea transportului. Cine va veni să investească, când citeşte codul şi sunt nişte cerinţe ieşite din comun? Certificarea obligatorie în management. Nicăieri în lume nu se face obligatoriu, dacă doresc, îmi fac individual. Certificarea autovehiculelor, care de la uzina producătoare au certificat eliberat, noi aici să mai facem certificare. Toate aceste cerinţe nu au fost aruncate, de propunerile care au venit preşedintele comisiei, Ştefan Creangă, personal a spus că se va ocupa, cinci şedinţe câte trei-patru ore, discutat fiecare punct şi astăzi pentru transportatori a fost o sărbătoare, când a fost modificat codul. Nu trebuie noi să umblăm. Transportatorii trebuie să se ocupe cu ce? Cu securitatea rutieră, cu prestarea serviciilor calitative, piaţa de desfacere a serviciilor. Dar ei stau la Camera de Licenţiere, sunt daţi în judecată ca să le fie retrasă licenţa, acum au devenit avocaţi, jurişti pe instanţe, s-au adăugat în instanţe lucruri suplimentare. Dar ei nu se ocupă cu ceva ce contravine necesităţilor statului. Înseamnă că ceva nu este bine. Poate eu nu m-am exprimat, noi zi de zi suntem în discuţii aprinse cu ministerul, cu organele unde astăzi participăm la toate discuţiile, suntem deschişi, propunem, însă nu suntem auziţi.”

Europa Liberă: Da, dar răspunsul pe care vi l-a dat guvernul l-aţi citat în cifre.

Dumitru Albulesa: „Da.”

Europa Liberă: Răspunsul efectiv pe care vi l-a dat este repartizarea fondului rutier. Obişnuiesc să fac trimitere la situaţii foarte practice. Noi avem un şofer care lucrează cu noi, domnul Petru, şi mi-a explicat păţania dânsului, ce a avut de plătit, când a trebuit să reutileze automobilul pentru gaz. Şi mi-a povestit situaţia aceasta. Oamenii aceştia care hărţuiesc, de fapt, transportatorii, în primul rând, dar populaţia în general, au senzaţia că lucrurile acestea nu se văd. Cu cât mai mare va fi distanţa dintre realitatea aceasta care se constituie din evenimente zilnice, cotidiene şi acest panou pe care e scris despre viitorul luminos, cu atât e mai imanent pericolul unei explozii care la bine nu are cum să aducă. Şi de aceasta, noi cu invitaţii noştri încercăm să batem la uşa viitorului preşedinte, să încercăm să-i spunem: „Fă ceva, domnule”.

Dumitru Albulesa: „Preşedintele Belarus la timpul respectiv, când a fost prima criză, înţelegând problema în transporturi, printr-un decret al lui a micşorat preţul la autorizaţii. Ca să nu moară transportatorii, să nu moară ramura aceasta, el a micșorat. Noi propunem micşorarea, nu putem fi pe piaţă cu cei străini, fiindcă suntem mai scumpi, dar în loc să ne susţină, şi argumentăm, se mai adaugă încă zece feluri de autorizaţii, tot cu plată. Nu vor rezista transportatorii, o spun clar, avem statistică, nu se aduc camioane, pleacă şoferii din ţară. Tariful pentru călători, eu înţeleg că e o problemă socială, dar astăzi nu sunt autobuze, autocare noi, toate cele vechi se utilizează, fiindcă nu sunt investiţii, nu pot avea investiții, că lucrează, practic, pe zero. Carburanţii s-au scumpit, aceștia constituie 70% din sinecostul transportării. Probleme sociale, înțeleg. Ni s-a promis: „Vor trece alegerile locale şi vom reveni”. Au trecut alegerile locale... Noi batem alarma, poate trebuie mai mult, nu vrem să ieşim în piaţă cum am făcut acum colegii din România cu asigurarea obligatorie.”

Europa Liberă: Nu vreţi, dar veţi ieşi.

Dumitru Albulesa: „Vom fi impuşi. Sunt unii pe care nu-i ţine nimic, şi-a luat soţia, a vândut totul şi a plecat. Dar nu sunt toţi aşa.”

Europa Liberă: Dacă aţi făcut trimitere la problema RCA, a acestor asigurări obligatorii, situaţia doar e la fel. Şi acum, când auzeam argumentele transportatorilor, care încercau să spună că se impune un produs de care tu nu beneficiezi, că, de fapt, sistemul e construit așa, că asiguratorul trebuie să ia o taxă suficient de mare ca să supravieţuiască şi el, să aibă posibilitate să manevreze, dar după aceasta şi cel asigurat să fie sigur că într-adevăr ce e scris în contractul de asigurare se va întâmpla, maşina se va repara în condiţii bune. Dar sistemul acesta de asigurări obligatorii e făcut acum aşa că unii se prefac că iau banii, alţii se prefac că sunt asiguraţi, dar, în momentul când se întâmplă acest accident, lucrurile sunt foarte grave. Şi când se va umfla problema, chit că se va întâmpla ca în România.

Dumitru Albulesa: „Datele, spuneți-mi care companie de asigurări în Republica Moldova a falimentat fiindcă nu sunt asigurări sau nu le ajung bani? Uitați-vă la date, sunt cu venituri, cu plusuri mari, pe când transportatorii lucrează cu minus. Înseamnă că este o disbalanţă. Noi am cerut şi la Cartea Verde, că nu poţi face un transport peste hotare, dacă nu ai Cartea Verde.”

Europa Liberă: Acum, politic, una a falimentat, dar nu intrăm în amănunte. Domnule Munteanu, acum pe dumneavoastră vă rog să vă imaginaţi că sunteţi viitorul preşedinte şi, încă o dată, să sintetizăm care sunt cele cinci verigi cele mai importante de care trebuie să trageţi în viitorul apropiat, ca să devină într-adevăr prioritate securitatea economică?

Igor Munteanu: „Domnule Botnaru, mă faceţi să mă simt incomod, pentru că nu am, probabil, meritele care m-ar face concurenţial faţă de actualii candidaţi din cursă. Privitor la priorităţile care ar trebui să fie trasate pe viitor, şeful statului ar trebui, în primul rând, să simtă vocea poporului, a populaţiei, a alegătorilor şi a grupurilor care reprezintă businessul lucrativ din Republica Moldova şi să lichideze senzaţia aceasta profundă că statul lucrează alături de interesele cetăţeanului… Nu e simplu. Orice fel de şef de stat sau preşedinte va avea de înfruntat rezistenţa birocraţiei, care îl sprijină, într-un fel, chiar şi pe şeful statului. Doi, va trebui să depăşească o dezamăgire profundă a populaţiei, care este legată de modul în care birocraţia înţelege să-şi facă lucrul. Şi trei, va trebui să aducă oameni deştepţi la guvernare, chiar dacă un şef de stat nu se ocupă de problema cadrelor din guvern. Dar, fără oameni deştepţi, nu apar politici publice care să fie în interesul cetăţeanului, nu sunt credibile, nu sunt bine construite, nu vin investiţiile, nu sunt atrase fondurile. Fără oameni deştepţi, nu faci nimic în orice ţară. Patru, oamenii, care au pus „mânuţa” şi au avut contribuţia lor la fraudele mari care s-au făcut în ultimii zece sau poate mai mulţi ani, trebuie să dispară din sistem. Eu nu concep ca persoanele, care au pus semnături la frauda bancară, la concesionarea Aeroportului, la păstrarea monopolului asupra unor sectoare importante din economia naţională să rămână în funcţii, pentru că este o contradicţie în termeni cu ceea ce îşi doreşte cetăţeanul simplu, care trebuie protejat şi încurajat să se simtă cetăţean al acestei ţări… Cinci, aş trata toate problemele pe care le-a menţionat şi domnul Albulesa, a făcut o clară precizare a lor, din punctul său de vedere, a priorităţilor de securitate naţională. Or, noi suntem pe buza unei prăpăstii şi datorită tendinţelor demografice şi a faptului că veniturile populaţiei sunt cele mai mici din Europa şi comparabile cu Cape Verde şi Nicaragua, la periferia unei Europe care cere performanţe şi venituri pentru populaţie, e sozialstaat în care toată lumea trebuie să se simtă cu drepturi egale şi să aibă acces la educaţie, să dispară inegalităţile. Or, noi mergem spre un model de regim politic cu Mercedesuri la scară şi cu elemente de regim sovietic în cap şi în instituţiile statului... Aceasta e marea problemă pe care toată lumea conştientă o resimte, că mergem pe o cale greşită. Sondajele arată 90% de neîncredere în stat, în instituţii. Și sondajele arată o dispreţuire profundă în relaţiile dintre politicieni şi cetăţeni. Or, acest lucru trebuie schimbat şi trebuie schimbat cu paşi metodici de curăţare a sistemului şi a statului de elementele sale corupte.”

Europa Liberă: Viitorul preşedinte şi guvernările, în general, sigur că au de recuperat, dacă vor să mai existe statul acesta, acest decalaj într-adevăr, despre care vorbeşte domnul Munteanu, dintre vorbă şi faptă. Pentru că, dacă te declari european, atunci trebuie să fii în slujba cetăţeanului, aşa cum se face în toată Europa. Acum proaspăt vin din Olanda, a propos, unde creşterea populaţiei este sensibilă şi oamenii vor să aibă copii în familie, pentru că le place viaţa pe care o au şi guvernarea pe care o au. Or, la noi se întâmplă invers, populaţia descreşte inclusiv pentru că oamenii nu pot să-şi permită să aibă copii în familie, că e scump. Și pleacă, efectiv pleacă, în timp ce, pardon, numărul de alegători „creşte”. Şi dacă cineva încă mai are iluzia că, declarându-se pro-europeni, pot să continue pe calea Estului, de fapt, unde sancţiunile l-au ajutat pe liderul de la Kremlin să mobilizeze în jurul lui păturile cele mai obscure şi să-i determine pe oamenii care obişnuiau să mănânce caşcavaluri olandeze să renunţe la aceasta, cel puţin, de formă şi nevestele lor să nu facă călătorii după cumpărături sâmbăta şi duminica în exterior. Deci, dacă cineva are iluzia că va impune genul acesta de guvernare, acoperindu-se cu lozinci pro-europene, am impresia că lucrul acesta e greşit. Şi acum este momentul ca noi, cetăţenii care de bună seamă vrem să fim alături de Europa, în mijlocul Europei, acceptaţi de Europa, trebuie să le cerem acestor manageri să acţioneze în consecinţă şi nu doar în vorbe. Eu vreau să termin cu îndemnul ca şi acum, la aceste alegeri şi la viitoarele alegeri parlamentare, să înţelegem că nu suntem personal auxiliar, că nu suntem o marjă de eroare, că nu suntem în serviciul acestor demnitari care au priorităţile lor. Dacă noi asta vom înţelege, dacă vom acţiona în consecinţă, s-ar putea aceşti demnitari să nu mai aibă încotro, s-ar putea să-şi ia rolul în serios. Mai e drum până acolo, dar nu este imposibil. Aceasta o dovedeşte foarte multă lume din preajma noastră.

XS
SM
MD
LG