Linkuri accesibilitate

Medicul de familie este generalistul, iar frumoasa și literara expresie, “medic de familie" datează din sec. XIX, înainte de generalizarea spitalelor sau dispensarelor medicale, când primul pas înainte de a merge la un specialist era de a merge la generalist, la cel care cunoștea istoricul medical al întregii familii și care, desigur, se putea și deplasa, venind acasă.

De fapt, medicul generalist este doctorul tradițional, cel care, din Antichitate, sau chiar de la Asclepios până în epoca contemporană, trebuia să cunoască puțin toate bolile pentru a putea dignostica corect și a te trimite la altcineva, la un specialist.

Medicina primară, cea practicată de doctorul de familie, sau generalist, diferã in cotidianul ei de la o țară la alta și nu poate exista o uniformizare europeană, sau o intruziune a UE aici, întrucât, ca și învățământul, ea ține de ceea ce se numește "principiul subsidiarității", altfel zis: totul e organizat la nivel local sau național.

La fel, diferă durata studiilor pentru a deveni generalist. In Franța, e vorba de șase ani, în Belgia - șapte ani, urmați de doi ani de practică într-o clinică în calitate de generalist.

În chestiunea alegerii clinicii unde se merge pentru o consultație la generalist, practic toate țările permit alegerea liberă a clinicii. Nu este așadar precum în cazul școlilor, unde unele țări, precum Franța, impun înscrierea copiilor în școala cea mai apropiată de domiciliu.

Se remarcă, mai recent, o scădere a vocațiilor. In Franța, numărul medicilor de familie a scăzut cu aproape o zecime în ultimul deceniu. Fenomenul e compensat de numărul mare de medici din Europa de est care emigrează în Europa occidentală, atrași de salariile mai mari și condițiile de muncă mai bune. Implicațiile morale ale acestui exod sunt diminuate de flexibilitatea pieței muncii și de faptul că Uniunea Europeană garantează libera circulație a lucrătorilor.

Doctorul generalist mai administrează și un întreg sistem informatic, incluzând dosarele pacienților, dar și tot ce are de-a face cu asigurările medicale, serviciile sociale, industria farmaceutică sau legislația accidentelor de muncă.

În sfârșit, mai trebuie avut în vedere și un factor cultural care a prins consistență de-a lungul ultimelor decenii: prestigiul crescând al specialiștilor și scăderea prestigiului doctorilor generaliști, al medicilor de familie, ba chiar veniturile lor au coborât simțitor în comparație cu anii 1970-1980.

-------------------------------------

Medicina primară în Republica Moldova duce lipsă cronică de specialiști. Statisticile oficiale arată că în marea majoritate a raioanelor asigurarea cu medici de familie este insuficientă, iar în unele – chiar critică. Doar în municipiul Chişinău este respectată norma de un medic de familie la 1500 de cetățeni. Numărul doctorilor generaliști scade de la an la an, arată datele Centrului Naţional de Management în Sănătate.

Atraşi de salarii mai mari şi condiţii de lucru mai bune medicii şi nu doar cei de familie emigrează, observă fosta ministră a sănătăţii, Larisa Catrinici:

„Uitaţi-vă cât e de atractiv acum pentru medicul de familie să lucreze chiar şi în România sau Rusia. Medicii pleacă fiind lucru e mult, responsabilitatea e mare. medicul pune la cântar unde salariu e mai mare, unde condiţiile de lucru sunt mai bune, unde mai puţin are de lucrat extra orelor de lucru.”

Una din problemele majore cu care se confruntă medicina primară este lipsa unui sistem informaţional automatizat funcţional, constată Larisa Catrinici:

„Regulile de organizare a lucrului medicului de familie sunt astăzi atât de stringente. Ei nu au democraţie în activitate. Medicul de familie îşi asumă riscul pentru a indica tratament, diagnostic, pentru a da recomandări şi pentru orice document pe care îl elaborează el trebuie să umble să pună ştampile, să coordoneze, să aibă conducători ierarhici. Ei foarte mult timp pierd pe documentația medicală. Foarte mult timp pierd nu în folosul pacientului.”

În consecință, scade prestigiul medicilor de familie, dar şi încrederea populației în ei.

Un recent sondaj arată că patru din zece moldoveni aleg să se trateze acasă şi evită să consulte medicul de familie, atunci când răcesc, de exemplu.

Pentru a spori calitatea serviciilor, dar şi competitivitatea medicilor primari autoritățile din sănătate au decis în urmă cu câţiva ani să ofere posibilitate cetăţenilor să-şi aleagă singuri medicul de familie şi să-l schimbe dacă nu sunt mulțumiți de prestația serviciilor de către acesta. În oraşe numărul pacienţilor care fac uz de acest drept este în creștere de la an la an. În sate, însă, unde de obicei există doar un singur doctor, sau acesta lipseşte în general, pacienții nu au alternativă.

Experţii spun că în Moldova medicina primară s-a reformat mai rapid decât în alte foste republici sovietice. Trecerea la începutul anilor 90, de la modelul sovietic în care existau mai mulţi specialişti primari, la un singur medic de familie, care să deservească atât adulţii, cât şi copiii a fost deloc uşoară, dar eficientă, mai constată experţii. Numai că reforma nu şi-a atins deocamdată scopul final, cel de a transforma medicina primară în veriga principală a sistemului de sănătate.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG