Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămânal la Europa Liberă, al scriitorului și publicistului Vitalie Ciobanu

Deși suntem în faza incipientă a adunării semnăturilor și înregistrării candidaților la funcția de președinte, s-a acumulat destulă neîncredere și tensiune în tabăra opoziției proeuropene, antioligarhice. E trist să vezi ce sensibilități rănite și câtă permeabilitate la manipulare manifestă cei care au promis că vor face front comun împotriva „statului captiv”.

Era de așteptat că puterea va încerca să semene discordie între cei doi aliați de pe centru-dreapta, Maia Sandu și Andrei Năstase, dar trebuie spus că și aceștia, prin tactica pe care au ales-o, au oferit guvernării… un loc la masa negocierilor pentru desemnarea candidatului comun. Ce am în vedere? Decizia de a amâna identificarea candidatului unic, de a-i măsura „priza” electorală prin anumite sondaje – care s-ar dori impecabile, obiective, aproape „divine” –, au creat o largă marjă de manevră pentru guvernare. Media subordonată holdingului stimulează competiția dintre cei doi lideri, le întreține suspiciunile, le ațâță orgoliile (vă amintiți vorba personajului malefic jucat de Al Pacino în filmul Avocatul diavolului: „Vanitatea este întâia meteahnă umană pe care o prețuiesc!”)

Maia Sandu apare prima în toate sondajele organizate până acum de structuri „independente” sau bănuite că s-ar afla sub obediență oligarhică (dar e pe locul doi după pro-rusul Dodon, însă nu despre acesta din urmă e vorba). Pe de altă parte, Andrei Năstase se vrea „candidatul-buldozer”, „președintele poporului”, cu un bazin electoral cât mai larg. În plus, are faima unui opozant persecutat de regim, atacat sistematic în presa oligarhică și călit în vâltoarea protestelor populare.

Unii comentatori afirmă că holdingul puterii îi face în mod intenționat imagine pozitivă Maiei Sandu în detrimentul lui Andrei Năstase. Intenția este să se arunce o umbră de suspiciune asupra acesteia, să acrediteze ideea că președintele PAS ar fi o „unealtă” sau măcar un „candidat convenabil” lui Plahotniuc. Nu există un mijloc mai bun pentru a-i certa pe cei doi parteneri-concurenți, pentru a împiedica alianța pe care au anunțat-o aceștia împreună cu PLDM!

Din păcate, presa care-l susține pe Andrei Năstase a mușcat momeala aruncată de „tehnologii” regimului, preluând și multiplicând, cu o insistență greu de înțeles, acest mesaj toxic. Mai mult, site-urile de știri favorabile Platformei DA distribuie cu generozitate, sub aparența unor întrebări retorice, atacurile lui Igor Dodon la adresa Maiei Sandu.

Candidatul agreat de Moscova, socialistul Dodon, nu se mai arată așa de pornit să lupte cu „oligarhii de la guvernare”, ci pare mult mai preocupat să-și aleagă adversarul pentru turul II. Mai ales că Maia Sandu l-a acuzat pe Dodon că s-ar afla „în buzunarul oligarhului”, că și-a agonisit averi impunătoare din modestul său salariu de funcționar public pe timpul guvernării Voronin și că în actuala campanie electorală cheltuiește sume exorbitante fără să poată demonstra proveniența acestor bani.

În mod surprinzător, criticile președintelui PAS la adresa lui Dodon, bazate pe date oficiale și pe investigații jurnalistice, nu sunt susținute de către Platforma DA. Dimpotrivă, sursele sale media oferă spații ample unor comentatori ca Bogdan Țîrdea, deputat PSRM, cel care nu obosește să o „demaște” pe Maia Sandu ca „om al Departamentului de Stat”. Washingtonul, spune Țîrdea, i-ar fi impus lui Plahotniuc să o accepte pe Maia Sandu drept potențial competitor în turul II, iar aceasta, dacă va câștiga alegerile, nu se va opune ca oligarhul să devină prim-ministru. Excepțională teorie! Un scenariu migălit până la ultimul detaliu!...

Mă întreb de ce sunt multiplicate aceste diversiuni ale socialiștilor? Nu înțeleg liderii Platformei DA că se lasă folosiți într-un joc străin? De ce nu se delimitează clar de partidele pro-ruse? Sunt gata să recurgă la orice mijloace doar ca „să ia fața” colegilor de front antioligarhic?... Insistențelor celor de la Platforma DA de a-l promova pe Andrei Năstase le-a răspuns, oarecum surprinzător, președintele PLDM Viorel Cibotaru, care a declarat ieri că membrii partidului său ar susține-o pe Maia Sandu drept candidat la prezidențiale... Mă întreb dacă și asemenea declarații – care indică foarte clar o opțiune de vot – au fost prevăzute în protocolul semnat de PAS, PDA și PLDM? Ce nevoie am mai avea atunci de „sondaje obiective”?...

A mai fost și un alt scandal, creat și amplificat de presă, în care s-a rostit un cuvânt misterios pentru moldoveni: „misogin”. Andrei Năstase a declarat la un moment dat că este gata să-și asume, ca bărbat, riscurile unei candidaturi victorioase, iar Maia Sandu, invitată să comenteze declarația liderului Platformei DA – și era ușor de prevăzut că i se întinde o capcană – a făcut referiri la misoginismul unei asemenea „asumări”, care, s-o spunem la rându-ne, s-ar putea să exprime o stare de spirit mai răspândită în societatea noastră patriarhală și paternalistă. Și ca să vezi: comentatori „neutri” și „imparțiali” s-au repezit să rostogolească acest bulgăre, perorând despre conflictul latent și iminent dintre cei doi exponenți ai taberei antioligarhice, conflict care, vezi doamne, va destrăma tandemul politic Năstase-Sandu sau Sandu-Năstase (dau ambele variante, ca să nu mi se reproșeze vreun parti-pris). Și asta de parcă cei doi politicieni n-ar avea telefon și e-mail, ca să clarifice între ei o interpretare sau alta.

Se pare că Maia Sandu și Andrei Năstase au uitat să atașeze la acordul lor electoral o anexă legată de comunicare, o precizare de genul: „Nu vom comenta nicio declarație a partenerului de alianță. Orice neînțelegere sau răstălmăcire răuvoitoare, orice confuzie sau ambiguitate vor fi rezolvate în discuții directe, nu prin intermediul presei.”

E o exigența minimă dacă vrei ca o construcție politică să reziste. În caz contrar, vei stârni „furtuni într-un pahar cu apă”, înainte de a fi ieșit, cu adevărat, în largul bătăliilor electorale, acolo unde te așteaptă rechinii…

Toate cele expuse până acum ne conduc la o concluzie logică: cei doi exponenți ai opoziției proeuropene, Maia Sandu și Andrei Năstase, trebuie să înlăture orice suspiciuni și resentimente, să transmită un mesaj de unitate și solidaritate alegătorilor, să reconfirme acordul pe care l-au semnat, ideea că un candidat comun la prezidențiale rămâne singura șansă de a scoate Moldova din captivitate oligarhică. De a o elibera, dar nu pentru a o servi pe tavă lui Putin, cum vor unii, ci pentru a construi un autentic stat de drept, pentru a readuce Moldova pe orbita Europei. Încă mai sperăm să vedem un staff integrat al PDA, PAS și PLDM, încă mai așteptăm acțiuni politice organizate în comun în campania pentru prezidențiale și în perspectiva alegerilor parlamentare...

În toți cei 25 de ani ai Republicii Moldova forțele naționale și democratice au demonstrat o cronică incapacitate de cooperare. Au fost subminate nu doar de adversari, ci și de ambiția propriilor lideri, convinși, fiecare în parte, că el este primul „chemat” să salveze țara, că nu are niciun motiv să cedeze în favoarea celuilalt. Și chiar dacă ar vrea, nu s-ar putea retrage, pentru că și-ar supăra fanii sau finanțatorii. În consecință, țara s-a afundat tot mult în mocirlă, iar iluziile celor în care ne-am pus nădejdea, ca și iluziile noastre deopotrivă, s-au spulberat. Suntem oare condamnați să reedităm la nesfârșit această istorie a zădărniciei?

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG