Linkuri accesibilitate

Rețelele Kremlinului în Franța


Detaliu de pe coperta volumului „Les réseaux du Kremlin en France”.

Detaliu de pe coperta volumului „Les réseaux du Kremlin en France”.

O carte despre amploarea efortului propagandei rusești și armele binecunoscute: finanțarea ocultă, minciuna, manipularea, intoxicarea.

Excelentă cunoscătoare a realităților rusești, autoare a unui remarcabil studiu despre nomenklatura scriitoricească sovietică, Cécile Vaissié a publicat recent o carte intitulată Rețelele Kremlinului în Franța (Les réseaux du Kremlin en France, editura Les petits matins, 2016). Este o cercetare extrem de bine documentată, ce analizează modalitățile prin care puterea de la Kremlin încearcă să construiască, în spațiul francez, o imagine pozitivă a Rusiei și a liderului ei. Cartea are în vedere în special ultimii ani, focalizându-se pe anexarea Crimeei și pe declanșarea ostilităților în Donbas. Vedem astfel rolul pe care l-au jucat în agresiunea asupra Ucrainei oligarhi precum Constantin Malofeev sau Vladimir Iakunin. Vedem, apoi, cât de puternică este rețeaua formată din foști ofițeri KGB, unii dintre ei, de altfel, colegi de-ai lui Putin. Biserica ortodoxă rusă are și ea un cuvânt greu de spus, cauționând, bineînțeles, acțiunile Kremlinului. În Franța, unul din obiectivele prioritare a fost atragerea și manipularea „compatrioților”, adică a emigrației rusești, inclusiv a urmașilor celor care emigraseră pentru că nu au acceptat regimul bolșevic.

Cu participarea activă a unor figuri ale exilului (deși nu mai putem vorbi de exil), cum ar fi prințul Trubețkoi și cu un substanțial sprijin financiar, au fost create în Franța cercuri de studii sau chiar institute, de exemplu Institutul democrației și al cooperării care, pretinzând că organizează colovii și conferințe, face propagandă activă pentru Kremlin, înfățișând Rusia drept o țară democratică și prosperă. Mare atenție este acordată canalelor media, ieri Vocea Rusiei, azi Sputnik, la care se adaugă TV Libertés, Boulevard Voltaire și multe alte site-uri și bloguri. Aceste canale media sunt apropiate de extrema dreaptă și se remarcă printr-un virulent antiamericanism, prin atitudinea anti – UE și prin critica acerbă a liberalismului.

În ceea ce privește clasa politică, Rusia lui Putin găsește înțelegere deplină la extrema dreaptă și la extrema stângă. Despre Frontul Național se știe, grație unor solide investigații jurnalistice, că a primit finanțări de la Kremlin. Marine le Pen nu obosește să laude inițiativele Rusiei și a aprobat fără rezerve așa-zisul „referendum” din Crimeea. Poziții practic identice sunt susținute de Frontul de Stânga și de exaltatul Jean-Luc Mélenchon, secondat de diverse grupări comuniste precum și de Jean-Pierre Chevènement, cel care a devenit liderul „național-republicanismului”. De cealaltă parte, mulți politicieni de dreapta, ca să nu mai vorbim de suveraniști și anti-europeni ca Phlippe de Villiers, au foarte bune relații cu Kremlinul, relații ce nu o dată aduc cu ele interesante avantaje economice și financiare. În contrapartidă, acești politicieni protestează împotriva sancțiunilor vizând Rusia și închid ochii la toate abuzurile comise de regimul lui Putin. Nu trebuie minimalizată, în fine, contribuția intelectualilor și a personalităților artistice, de la Gérard Depardieu la academiciana Hélène Carrère d’Encausse ori la economistul Jacques Sapir.

De o bogăție impresionată a datelor, sistematică și de o coerență impecabilă a argumentației, cartea lui Cécile Vaissié dă seama despre amploarea efortului propagandei rusești, care utilizează arme binecunoscute dar mereu eficiente – finanțarea ocultă, minciuna, manipularea, intoxicarea.

XS
SM
MD
LG