Legăturile dintre Republica Moldova și România sunt mai intime decât par, dezvoltate în special în ultimii zece ani prin parteneriate scrise sau nescrise ale diferitelor insituții, inclusiv cele de forță. Bucureștiul este deci la curent cu tot ceea ce se întâmplă dincolo de Prut și poate să le ofere detalii aliaților săi euro-atlantici despre evoluțiile care au loc în Republica Moldova.
Ministrul român de externe, Lazăr Comănescu nu a făcut decât să confirme această realitate atunci când a spus într-un interviu că „România este recunoscută în momentul de față ca un actor important, care este consultat cu privire la modul în care urmează să evolueze relațiile dintre […] comunitatea euro-atlantică și Republica Moldova”. „V-o spun ca unul care a fost și este implicat direct în aceste demesuri”, a subliniat șeful diplomației de la București, adăugând: „suntem consultați și asta spune multe”.
Întrebat pe ocolite despre declarația ambasadorului american la Chișinău, ministrul român de externe nu a dat niciun răspuns. Totuși mai târziu a precizat: „nu știu dacă cineva sau altcineva cunoaște sau nu suficient istorie”. James Pettit, ambasadorul Statelor Unite în Republica Moldova a punctat în celebra lui declarație că „Moldova nu e România” și că alăturarea R. Moldova la România, „ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Moldova”, precizând și că „Moldova își are propria sa istorie”.
Această din urmă părere repudiată de naționaliștii din România, a fost considerată, cel puțin în parte corectă de unii istorici, între ei Lucian Boia: „ultimele două secole au fost secole de istorie diferită”, cu excepția celor două decenii interbelice a explicat profesorul Boia, fiindcă „e exact perioada cea mai sensibilă, pentru că amprenta asupra unei societăți e pusă în primul rând de istoria modernă” atât de diferită din punct de vedere „social, cultural, și al componenței etnice”
Ministrul român de externe s-a păstrat aseară la suprafața acestei dezbateri: „istoria ne învață […] să înţelegem unde sunt chestiuni de sensibilitate care pot să aibă un rol stimulator” și unde pot apărea cele care „generează şi semne de întrebare”, a spus Lazăr Comânescu. Pentru a ieși total din ambiguitate, șeful diplomației de la București a amintit că în eforturile sale de „sprijinire” a Republicii Molodva să facă toate transformările necesare până la “deplina aderare în Uniunea Europeană”, România a „beneficiat” tot timpul și „în mod deosebit” de „o cooperare foarte strânsă” cu Statele Unite ale Americii.
Ministrul român de externe spune despre anunțul liderului de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, privind aderarea enclavei la Federația Rusă, că are legătură cu alegerile așa-zis prezidențiale din Transnistria. Oficialul român nu pare să dea prea mare semnificație acestui lucru și consideră că mai importantă este găsirea unor soluții în formatul 5+2 pentru pornindu-se de la necesitatea „prezervării integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova”.
Luând în calcul mai multe variabile, atunci când a vorbit, acum două săptămâni, despre riscuri și amenințări, în fața corpului diplomatic autohton, președintele României, Klaus Iohannis a pomenit și despre Transnistria unde, a spus șeful statului, „se intensifică, fără justificare, exercițiile militare cu participarea forțelor ruse, fără să vedem progrese pe fondul reglementării dosarului transnistrean”.
