Linkuri accesibilitate

Retrospectiva săptămînii politice moldovenești.

Numărul mare al potențialilor candidați la alegerile prezidențiale este unul din subiectele principalele ale retrospectivei săptămânale.

Experţi ce monitorizează campania pentru scrutinul din 30 octombrie observă că lista probabililor candidaţi la funcţia de preşedinte este una pestriţă. Fostul premier Vasile Tarlev, activista Maia Laguta sau locuitoarea satului Horodişte, Donduşeni, Geta Saviţchi, sunt doar câţiva dintre pretendenţii la funcţia de şef al statului. Pentru profesorul universitar Mihai Cernencu îmbulzeala fără precedent a prezidenţiabililor nu este întâmplătoare:

„Sigur că există o barieră: 15 mii de semnături din jumătate de raioane ale Republicii Moldova, dar şi aceste chestii pot trece, până la urmă. Eu consider că cerinţa fundamentală pentru orice preşedinte ar trebui să fie măcar un preşedinte de raion, măcar un primar de oraş sau de orăşel care este preocupat pe parcursul a patru ani de zile de probleme sociale, probleme economice, probleme de tot felul, inclusiv ecologice. Însă oamenii pe care i-am văzut eu în lista viitorilor candidaţi sunt oameni absolut întâmplători pe care societatea nici nu-i cunoaşte.”

Europa Liberă: Dar, va zăpăci cumva lumea numărul mare de candidaţi? E întâmplător acest număr?

Mihai Cernencu: „Eu nu cred că va zăpăci. Pe stânga au rămas destul de puţini, pe dreapta se mânca unii pe alţii să-şi demonstreze la care rânza este mai mare şi, din acest punct de vedere, este ceea ce trebuie să avem.”

„Gest electoral” a fost calificat de experţi şi decretul semnat de liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, prin care acesta a cerut „punerea în aplicare a rezultatelor referendumului din septembrie 2006”. Majoritatea populaţiei, potrivit plebiscitului, s-ar fi pronunţat pentru independenţa regiunii şi apropierea de Federaţia Rusă.

Documentul a fost în repetate rânduri calificat dreptul nul de Chişinău. Directorul executiv al Asociaţiei Promo-Lex, Ion Manole, nu s-a arătat surprins de gestul liderului de la Tiraspol şi iată de ce: „Punerea în aplicare a referendumului din 2006 are loc pe parcursul ultimilor zece ani de zile. Deci, legislaţia este racordată, în ultimii ani cel puţin, la cea din Federaţia Rusă. Prin emiterea acestui decret, iarăşi, nimic nou nu se întâmplă pentru că, de fapt, Tiraspol de fiecare dată a menţionat că vrea să fie parte a Federaţiei Ruse pentru că a adoptat diverse politici se apropiere de Federaţia Rusă. Nici oficialii ruşi nu au ascuns acest lucru. De fiecare dată când au venit la Tiraspol au făcut declaraţii în acest sens. Deci, nimic nou sub soare.”

Europa Liberă: Dar de ce acum, dle Manole?

Ion Manole

Ion Manole

Ion Manole: „Aici este o întrebare care, probabil, trebuie să ne pună pe gânduri. S-ar putea să aibă legătură nu doar cu alegerile care vor fi acum în iarnă la Tiraspol, dar şi cu anumite provocări care s-ar putea să ni se organizeze pentru a distabiliza această parte a Europei.”

Europa Liberă: Sugeraţi că autorităţile de la Chişinău ar trebui să stea cu ochii-n patru?

Ion Manole: „În primul rând societatea, autorităţile, organele de drept şi comunitatea internaţională. Vedem că în ultimul timp Tiraspolul era în mare parte susţinut de partenerii noştri străini. Mă refer în primul rând la OSCE cu speranţa naivă că Tiraspolul va avea un comportament predictibil, va avea un comportament civilizat şi, într-adevăr, va face anumiţi paşi pentru a asigura pacea în această zonă a Europei. Toate evenimentele care au loc şi sunt legate de această regiune trebuie să fie înţelese mult mai adânc, decât superficial, aşa cum se întâmplă în ultimii ani.”

Într-un comunicat remis presei, Biroul de Reintegrare de la Chişinău a menţionat că gestul liderului de la Tiraspol „subminează eforturile autorităţilor constituţionale şi ale partenerilor internaţionali implicaţi în procesul de negocieri în formatul „5+2” menite să identifice o soluţie viabilă pentru problema transnistreană”.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG