Summitul G20 din China din 4-5 septembrie a fost ultimul summit de acest gen la care Barack Obama a participat ca președinte. În rest, nu s-au găsit soluții la nici una din marile crize discutate: Siria, estul Ucraina, relațiile sino-japoneze sau programul nuclear nord-coreean. Și totuși presa ruseasca cel puțin a încercat să stilizeze acest summit într-o confruntare Putin-Obama.
Europa Liberă: G20 ar fi trebuit să scoată din impas mai multe subiecte care sunt de interes pentru Republica Moldova, în special detensionarea situației din Ucraina. Oricum, nu putem ocoli episoadele care au făcut deliciul presei, de exemplu, modul în care a fost tratat Obama. În câteva cuvinte, cum ați caracteriza summitul?
Armand Goșu: „Pe de o parte, e clar că avem o victorie a Rusiei într-un plan de public relation, PR. Rusia are un PR bun, se folosește de slăbiciunile liderilor de opinie, ale mediilor occidentale și știe să jongleze foarte bine, creând impresii puternice oriunde apare Putin. Este vorba doar de un exercițiu de PR, dar în spatele acestei vitrine nu se ascund lucruri serioase. De ce? Și acum vine planul diplomatic, important, pe niciunul dintre dosarele de politică externă în care Rusia are interese divergente cu Occidentul, să spunem Ucraina, să spunem criza siriană, întâlnirile care au avut loc între Putin-Merkel, Putin-Hollande, Putin-Obama, pe niciunul din aceste dosare nu s-a făcut niciun progres. Rusia nu a câștigat nimic, în ciuda zvonisticii care a funcționat înaintea acestor întâlniri, că e foarte aproape de semnarea unui acord. Amintiți-vă viceministrul de externe de la Moscova Reabov, care se ocupă de dosarele Orientului Mijlociu, a lăsat să se înțeleagă că e o chestiune de câteva minute, de maxim o oră, până să se semneze un acord. În realitate nu s-a semnat niciun acord. Știm din relatările ziariștilor care au fost prezenți, să spunem, în antecamera întâlnirii Obama-Putin, că a fost o întâlnire mai degrabă tensionată, că nu s-au produs niciun fel de câştiguri pentru pacea în regiune, pentru reluarea negocierilor de pace de la Geneva şi, până la urmă, pentru situaţia catastrofală din punct de vedere umanitar al Alepului. În spatele acestor decizii care se iau sau nu se iau la G20 avem sute de mii de oameni care unii mor de foame, unii mor că e apa otrăvită, unii mor, pur şi simplu, sub bombardamente, de schije, inclusiv copii pe care îi descoperim sub dărâmături. Sigur, ne impresionează, dar, până la urmă, nici americanii, nici nemţii, nimeni nu poate face nimic, pentru că de partea cealaltă este preşedintele Putin, care nu vrea să facă nicio concesie în legătură cu sprijinul pe care îl asigură lui Bashar al-Assad. În legătură cu Ucraina, dar interesează foarte mult nu doar Republica Moldova, ci întreaga Europă, Polonia, România, Ţările Baltice, aici nu s-a putut face de la început niciun progres. De ce? În ciuda insistenţelor preşedintelui turc, care a încercat să forţeze discuţii, mai ales, cu cancelarul Merkel pe dosarul ucrainean, cancelarul Merkel, atât Berlinul, cât şi Parisul, au spus clar că nu discută dosarul ucrainean în absenţa preşedintelui Ucrainei Poroşenko.”
Europa Liberă: Dar dânsul de ce nu a fost chemat, de fapt?
Armand Goșu: „Pentru că nu face pare din G20. La această întâlnire au fost prezenţi doar liderii statelor care fac parte din G20. Sigur, s-ar fi putut ajunge la un aranjament care să ducă la invitarea pentru nişte discuţii separat a preşedintelui Poroşenko. Numai că tactica preşedintelui Putin a fost exact aceea de a încerca să rezolve dosarul ucrainean în absenţa preşedintelui Ucrainei, în negocieri directe între Moscova şi Berlin, Moscova şi Paris.”
Europa Liberă: În scurt timp după G20 Poroşenko declară că Europa ar fi mai puţin interesată de reglementarea subiectului ucrainean.
Armand Goșu: „Aici sunt şi nişte temeri, pe de altă parte, şi nişte frustrări la Kiev, care a început să reproşeze cancelarilor occidentale. Pe de altă parte, şi cancelariile occidentale sunt deja frustrate din cauza faptului că Ucraina în ultima perioadă nu a avansat pe calea reformelor, dar în ultimele luni toate angajamentele asumate de Ucraina întârzie. Preşedintele Poroşenko întârzie să le ducă la îndeplinire. Aici vorbim de reformele concrete în plan intern.”
Europa Liberă: PR-ul rusesc, despre care am vorbit deja, prezintă lucrurile astfel încât din sancţiuni Rusia nu a avut decât de câştigat, şi-a strâns centura, că un G20, unde a fost benefisul lui Putin, e alternativa pentru G7, unde nu are ce căuta Moscova. Dumneavoastră ce puteţi spune despre acest G20? De altfel, citeam într-un articol semnat de Anders Aslund de la Atlantic Council, că, la părerea dânsului, a fost un comunicat steril, ceea ce spune foarte mult despre potenţialul în derivă al G20.
Armand Goșu: „G20 a fost făcut ca un fel de răspuns la G7 şi, mai apoi G8, în condiţiile în care ţările emergente cu economii în creştere masivă se simţeau excluse de la masa celor mari. Cele mai importante decizii se iau, totuşi, la G7, nicidecum la G20. Şi dumneavoastră aţi invocat comunicatul, şi bine aţi făcut, e suficient să ne uităm şi pe diagonală, să citim în viteză comunicatul care a rezultat în urma ultimului G20, ca să înţelegem că e multă apă de ploaie acolo. Adică, s-a vorbit de inovaţie, de creşterea economică prin inovaţie şi lucruri de tipul acesta. Deci, până la urmă G20 e, mai degrabă, un club de socializare a liderilor mondiali cu lideri importanţi, dar care încă nu au suprafaţa, să spunem, liderilor din primul plan. Aceasta nu înseamnă că pentru ţări de tipul Rusiei sau Chinei scena de la G20 nu e suficient de importantă pentru a transmite mesaje propagandistice, pentru acţiuni ample de PR, cum s-a întâmplat şi la ultimul G20, cum s-a întâmplat şi la penultimul G20. Amintiţi-vă de Putin la Brisbane, Australia, acum doi ani, când părea că a dominat categoric toată întâlnirea şi vai, ce mare succes a fost pentru Rusia. S-a mai vorbit astăzi că ar fi atins Rusia vreun obiectiv cu acea ocazie? Nu.”
Europa Liberă: Dar unde e locul în care lui Putin, chinezilor, li s-ar putea reproşa subiecte de democraţie?
Armand Goșu: „Da, ceea ce nu se mai întâmplă, din păcate, în ultima perioadă de timp. Din raţiuni, să spunem, unele îmi scapă, altele încerc să traduc simplu, omeneşte, prin nişte interese ale Franţei, ale Germaniei, interese economice legate de piaţa chineză, legate de piaţa indiană. Vorbesc de cele mai mari pieţe din lume care depăşesc un miliard de locuitori. Treptat a dispărut chiar din partea Statelor Unite ale Americii, care era principalul promotor al drepturilor omului, a dispărut în ultimii ani, pe fondul acestei crize, observăm, apetitul pentru a insista pe marile dosare de drepturi ale omului.”
Armand Goșu: „Eu sunt convins că este o acţiune de PR, pentru simplul motiv că niciun preşedinte american, pe ultimele două luni de mandat, nu îşi asumă decizii importante, semnarea unor acorduri importante, care vor rearanja falii geopolitice în Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu.”
