Linkuri accesibilitate

Poeții de curte și oda adusă burții


Dan Alexe, fotografie din seria „Lupta împotriva hedonofobiei”.

Dan Alexe, fotografie din seria „Lupta împotriva hedonofobiei”.

De la Virgiliu încoace, poeții de curte au fost o constantă a regimurilor autoritare.

România lui Ceaușescu l-a avut pe Adrian Păunescu. A avut mai mulți, de fapt, însă acesta a fost modelul suprem si un bufon de curte cum nu s-a mai văzut din Antichitate.

Așa încât, artiștii de curte sunt o constantă în istoria culturii. Uniii, precum Michelangelo, nu au funcționat decât așa. Alții au vrut un protector și nu au avut. Alții au fost valeți culturali atât de obsceni, încât istoria nu-și va aminti de ei decât cu rușine.

Blocul comunist a avut mulți din aceștia, dintre care unii chiar au scris capodopere, însă capodopere totalitare, căci odată vârât cu puterea nu te mai poți spăla de ea după aceea.

A fi poet de curte e visul dintotdeauna al creatorilor. Machiavelli propunea asta ca pe un mod de viață.

Artiștii care merg la festivități oficiale nu sunt altceva decât poeți de curte.

Mare pedeapsă adusă omului este bufetul à volonté! Acolo, presupus fiind tu a plăti un forfet [preț modic] la sfârșit, dai de movile de minunății înmiresmate, dealuri de tapas din jambon afumat, limbi de ciocârlie în aspic (lark tongues in aspic) și iazuri de vin în multe culori care plescăie viclean spre tine: „Ia-ncearcă-mă”…

…și deși ai mâncat imprudent de mult și ieri, descoperi zigurate de fâșii de somon și caltaboși cu trufe și mișelii fără nume care țipă la tine: „Ia-mă! Mă dau ție.”

Iar în timp ce greblezi în farfuria prea plină, trec pe lângă tine chelneri de etnii și culori armonioase purtând tăvi încrustate caloric, care îți susură suav: „Monsieur, un copan de waka jawaka”? – „Sir, o cupiță de grog puterea calului?”

Oh, Doamne, de ce te amuză să ne amintești că-n alte vieți ne-ai făcut scroafe? Acum înțeleg de ce în limba noastră veche stomac se spunea în glumă ramazan, aidoma postului de-o lună al agarenilor. Mă taie la ramazan obișnuia să zică un creștin înfometat.

Cam asta caută poeții de curte, iar poezia lor nu e altceva decât o odă adusă burții.

XS
SM
MD
LG