Linkuri accesibilitate

Cui se adresează și ce anume transmit de fapt declarațiile ambasadorului american la Chișinău (Adevărul)


România se putea uni cu R. Moldova pe cont propriu, fără să mai ceară vreo aprobare de la Statele Unite, dacă ar fi existat voință politică și susținere publică (Alina Mungiu-Pippidi/romaniacurata, Adevărul).

Presa din România continuă să se ocupe astăzi de afirmațiile controversate, recente, ale ambasadorului Statelor Unite la Chișinău.

Cui se adresează și ce anume transmit de fapt declarațiile ambasadorului american la Chișinău referitoare la eventuala unire a Republicii Moldova cu România? Două comentarii răspund azi, în nuanțe diferite, dar oarecum în același sens. Cristian Unteanu scrie în Adevărul că mesajul s-a adresat mai cu seamă statelor occidentale, pentru că el vorbește în subtext despre negocieri care se poartă deja de decenii, pe canale discrete, pentru o reașezare, să-i spunem, realistă a raportului de forțe dintre superputeri. E drept, „pe măsură ce situaţia se tensionează în ritmul exponenţial de acum, politeţurile diplomatice sunt lăsate de-o parte sau ignorate în mod brutal, în locul lor apărând mesaje ca cel ce ne-a sosit de la Chişinău”, scrie Unteanu, și explică de ce existența conflictelor înghețate create de Rusia în teritorii formal aparținând unor state suverane nu mai e sustenabilă nici de către Rusia, dar, în alt plan, nici de către Occident. Rusia și-a oferit în primă instanță sprijinul economic către aceste regiuni, dar varianta aceasta nu poate merge la infinit, așa că ar trebui să ne înoarcem atenția către faimosul plan Kozak. Din perspectivă americană există avantaje, într-o rezolvare de acest tip – federalizare cu drepturi egale ale regiunii separatiste față de statul care o conține -, fie și numai acela că ar putea fi un model pentru o soluționare în Ucraina, cea mai recent destabilizată țară fostă sovietică.

În Adevărul se publică și analiza Alinei Mungiu-Pippidi, preluată de pe site-ul romaniacurata. Într-un limbaj mai colorat critic, autoarea își ia misiunea să explice marelui public ce nu spun politicienii: de ce România a pierdut sprijinul Occidentului. În esență, pentru că, în loc de politică externă, partidele de la București folosesc retorică goală, de tip „taliban anti-european”. Mai ales cele de dreapta, spune Mungiu-Pippidi. „Putin ameninţă în mod credibil că dacă mai continuă înarmarea asimetrică şi presiunile pe ceea ce vede el ca sfera lui de influenţă va urma un mare conflict. Ameninţările astea au ajuns unde trebuie şi s-a intrat într-o nouă fază, în care i se dau asigurări mai clare că nu intră nimeni peste el, nici când îşi face de cap prin Crimeea sau estul Ucrainei”. De aceea, nimeni nu va mai vorbi, crede analista publicată de Adevărul, despre varianta mutării graniței NATO dincolo de Prut. N-ar fi fezabil. O confirmare indirectă vine din faptul că americanii i-au „lăsat din brațe” și pe kurzi, recent, pentru că nu-și pot totuși periclita relația cu Turcia. Altminteri, România se putea uni cu Republica Moldova pe cont propriu, fără să mai ceară vreo aprobare de la Statele Unite, dacă ar fi existat voință politică și susținere publică. Sunt țări care și-au rezolvat așa aspirațiile majore și, din nou, exemplul dat în acest articol sunt țările baltice.

XS
SM
MD
LG