Cât de justificate sau, dimpotrivă, excesive, neîndreptăţite şi abuzive au fost acţiunile forţelor de ordine în timpul festivităţilor de la 27 august? De ce s-a călăuzit efectivul de poliţie în faţa protestatarilor şi nu numai atunci când au utilizat mijloace speciale gaze – de reglementări naţionale şi internaţionale sau doar de indicaţii ce provin din neliniştile politicienilor?
Punctul de vedere al juristului Alexandru Postică, director de programe la asociaţia Promo-Lex.
Europa Liberă: Aşadar, dle Postică, aprecieri contradictorii ale acţiunilor forţelor de ordine în timpul festivităţilor din 27 august – pe de o parte poliţia este criticată în termeni foarte duri pentru utilizarea în exces a mijloacelor speciale, iar pe de alta - conducerea MAI îşi prezintă măsurile luate ca justificate, îndreptățite din toate punctele de vedere. De fapt, pe ce trebuie să te bazezi ca să judeci corect despre asemenea întâmplări, pe ce fel de acte sau cutume?
Alexandru Postică: „Aplicarea mijloacelor speciale se prevede expres de Legea nr. 218 (privind utilizarea măsurilor speciale), care stabilește posibilitatea intervenirii poliției, inclusiv prin gaze lacrimogene, în cazul în care acest drept este oferit prin prevederile legii. Legea prevede o listă exhaustivă de temeiuri și motive pentru a interveni. Dacă ne referim la această situație concretă, ar trebui să punctăm anumite aspecte importante cum ar fi, în primul rând, existența a două întruniri concomitente, simultane: o întrunire oficială care s-a situat în Piața Marii Adunării Naționale, din câte știm a fost și acolo lume - deci ea poate fi calificată drept o întrunire - și a doua întrunire desfășurată de către anumite partide politice cu sloganul „Nu mă tem”.
Deci, în cazul dat poliția urma să asigure o separare a celor două întruniri. După cum cunoaștem, Legea nr. 26 (privind întrunirile publice) prevede că toate întrunirile se vor desfășura în termeni pașnici și va fi asigurat dreptul de a se expune fiecăruia, atât pe de o parte cu procedurile oficiale, cu spectacolul respectiv, cât și pe de altă parte, pentru partidele politice care au vrut să protesteze și care au avut un mesaj de spus. Deci, până aici parcă totul e clar: poliția a asigurat cordonul respectiv și întrebări nu sunt, atât la forțele care protestau, cât și la forțele de poliție.
Ulterior ce s-a întâmplat? Vedem că un grup de protestatari au dorit să rupă cordonul de poliție și până la urmă nu mi-a fost clar care a fost scopul acestei acțiuni. Aș califica aceasta drept o ilegalitate din partea anumitor participanți la protestul respectiv. Evident, Poliția era obligată să intervină pentru a opri această ilegalitate. Acum răspunzând la întrebarea Dvs.: dacă a fost legală intervenția sau nu?
Deci, sunt stabilite anumite teste pentru a putea interveni și e vorba de testul legalității, necesității și proporționalității. Dacă luăm primul test, al legalității, Legea nr. 218 prevede expres posibilitatea poliției de a interveni, inclusiv să ia toate măsurile pentru a asigura gradul pașnic de desfășurare a întrunirii și a opri forțele care vor să destabilizeze acest caracter pașnic. Prin urmare, legea oferă posibilitatea forțelor de poliție în vederea asigurării securității personale a angajaților poliției, cât și caracterului pașnic al întrunirilor să intervină. Chiar art. 4-7 al legii prevede aplicarea mijloacelor speciale - vorbim despre legalitate.
Pe de altă parte, legea stabilește anumite acțiuni premergătoare utilizării mijloacelor speciale. Aici trecem deja la testul necesității - cât de necesară a fost intervenția și aplicarea anume a acestor mijloace speciale. Pentru că legea stabilește pe lângă intervenția cu gaze lacrimogene și alte acțiuni. Mijloacele speciale urmează a fi aplicate nu tuturor participanților la întrunire, ci doar persoanelor care sunt agresive și care nu pot fi în alt mod oprite. Legea stabilește expres că, înainte de a aplica mijloacele speciale, persoanele urmează să fie înștiințate cel puțin de două ori, înainte de aplicarea acestora.”
Europa Liberă: Obligaţia rezultă din Legea întrunirilor, nu-i aşa? Precizarea se cere pentru că am vorbit despre două acte normative până acum: legea cu privire la întruniri și cea cu privire la utilizarea de către poliţie a mijloacelor speciale.
Alexandru Postică: „Ceea ce s-a întâmplat în ziua de 27 august, într-adevăr, urmează a fi tratat prin prisma a două acte - Legea nr. 26 cu privire la întruniri și Legea nr. 218 cu privire la mijloace speciale. Vorbim în mod special acum nu de dispersare, pentru că vedem că intenția poliției nu a fost de a dispersa întrunirea „Nu mă tem”. Noi nu am văzut alte acțiuni ulterioare după intervenirea cu gaze lacrimogene de a stopa întrunirea cumva sau a dispersa. Vorbim despre Legea nr. 218, care este aplicabilă perfect în situațiile respective și vorbim în mod special despre capitolul 4 al Legii nr. 218, care stabilește condițiile de aplicare a forței fizice și de mijloace speciale la restabilirea ordinii publice, că vorbim aici despre ordinea publică.”
Europa Liberă: Și vorbeați despre acest al doilea test al necesității. În opinia Dvs., a fost respectat?
Alexandru Postică: „Eu consider că, totuși, a fost necesar odată ce au fost anumite persoane care au vrut să rupă acel cordon. Și nu înțeleg care a fost scopul acestor acțiuni, iar în cazul dat însuși organizatorul întrunirii urma să ia măsuri.
Dar, vorbind despre al treilea test, deși ele urmează a fi tratate toate împreună, nu putem spune că au fost respectate principiile legalității, deci totul e ok. Vorbind despre proporționalitatea aplicării mijloacelor speciale, în cazul dat mijloacele speciale, după cum spuneam, urmau să fie aplicate exclusiv în privința persoanelor care au avut un comportament care a depășit cadrul admisibilității și legalității. În cazul dat, când s-au împrăștiat acele gaze lacrimogene, urma a fi luat în considerare și faptul că ele pot afecta și persoanele care participă pașnic la această întrunire.”
Europa Liberă: Dle Postică, faptul că la fața locului erau suficient de mulți polițiști ca să facă totuși față acestor persoane agresive care, e adevărat, au fost observate acolo, nu demonstrează oare la fel că principiul proporționalității nu a fost respectat?
Alexandru Postică: „În cazul dat vedem că cordonul era compus din trei, patru polițiști, dacă vorbim despre grosimea acelui cordon, și până la aplicarea acelor mijloace speciale sub formă de gaze lacrimogene eu cred că urma să fie întărit cumva cordonul și șeful operațiunii urma să respecte procedura de avertizare și somare, ceea ce nu am văzut din înregistrări.
Avertizarea și somarea este una obligatorie și art. 16 prevede expres cum se realizează această avertizare.
Pentru ce mai este necesară procedura de avertizare? E pentru ca se separe elementele agresive de elementele pașnice. În cazul dat, dacă avea să fie aplicată acea procedură de avertizare, sunt sigur că elementele pașnice sau persoanele care au venit să protesteze pașnic aveau să se dea la o parte văzând că într-adevăr sunt persoane care pun în pericol buna desfășurare a întrunirii, și doar în cazul în care avea să eșueze această procedură de avertizare, urmau să aplice acele mijloace speciale.”
Europa Liberă: Și concluzia Dvs. care este totuși până la urmă: principiul proporționalității s-a respectat sau nu, în opinia Dvs.?
Alexandru Postică: „În cazul dat eu consider că urmau să fie aplicate alte mijloace până la aplicarea gazelor lacrimogene.”
Europa Liberă: Deci, nu s-a respectat?
Alexandru Postică: „În cazul dat, cred că nu s-a respectat principiul proporționalității.”
Europa Liberă: Pe de altă parte totuși vorbim despre un spray lacrimogen, nu despre bombe din astea cu gaze lacrimogene, ca să zic așa. Urmările aplicării acestui spray parcă nu sunt foarte grave totuşi?
Alexandru Postică: „Noi nu putem judeca la moment cu exactitate despre urmări.”
Europa Liberă: Cine poate?
Alexandru Postică: „Legea nr. 218 prevede că, în cazul aplicării mijloacelor speciale, urmează să fie efectuat un raport din câte vedem din declarația ministrului. Un asemenea raport IGP a fost reprezentat, procurorul urmează să efectueze controlul acestor măsuri, să fie efectuată vizualizarea, monitorizarea înregistrării și doar atunci putem vorbi dacă s-a respectat sau nu. La moment putem judeca doar dintr-o înregistrare.”
Europa Liberă: Dar toate aceste proceduri de verificare sunt obligatorii cumva sau trebuie cineva să sesizeze procuratura?
Alexandru Postică: „Absolut obligatoriu. Procurorul este obligat și, chiar dacă nu este sesizare, să examineze raportul IGP persoanelor, instituțiilor care au asigurat ordinea și care au aplicat aceste mijloace speciale, chiar dacă vor fi și alte plângeri din partea persoanelor ele vor fi stabilite. Dvs. ați întrebat: au fost grave urmările sau nu? A fost ceva mai grav pentru persoane, am în vedere nu atât consecințele, pentru că nu le putem judeca la moment, dar pentru persoane care în dependență de la ce distanță se aflau până la aceste gaze, unele puteau să aibă și arsuri, puteau să aibă și alte probleme, pentru că este vorba despre anumiți alergeni.”
Europa Liberă: Organizaţia Amnesty International Moldova a calificat acţiunile forţelor de ordine drept o „încălcare flagrantă” atât a standardelor naţionale, cât şi a celor internaţionale. În ce măsură sunteți de acord cu această constatare?
Alexandru Postică: „La moment chiar nu este timpul pentru a aprecia aceasta până nu va fi desfășurată o anchetă. În cazul dat, vorbim despre o anchetă transparentă care trebuie să fie desfășurată de Procuratură, trebuie efectuată monitorizarea tuturor înregistrărilor. Aparent, într-adevăr, nu a fost aplicată această procedură de preavizare și avertizare care putea să excludă victimele colaterale. În cazul dat poliția, vorbim despre numărul mare al polițiștilor, putea încerca cel puțin să asigure securitatea polițiștilor prin întărirea acelui segment unde elementele agresive au vurt să rupă cordonul.”
