Linkuri accesibilitate

De ce e atât de lungă calea de la o republică a URSS la o ţară liberă şi prosperă?


Moldoveni demonstrează în sprijinul declarării independenței Republicii Moldova, Chișinău, 27 august 1991.

Moldoveni demonstrează în sprijinul declarării independenței Republicii Moldova, Chișinău, 27 august 1991.

La sfîrșit de săptămână cu Valentina Ursu și invitații săi.

În 27 august 1991 Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Uniunea Sovietică. În acea zi 280 de deputaţi au semnat Declaraţia de Independenţă, iar 100.000 de cetăţeni au salutat în Piaţa Marii Adunării Naţionale acest eveniment istoric. Declaraţia de Independenţă a fost distrusă în timpul protestelor violente din 7 aprilie 2009. Un an mai târziu documentul a fost restabilit într-o şedinţă festivă a Legislativului. Primul stat care a recunoscut independenţa Moldovei a fost România. De ce e atât de lungă calea de la o republică a URSS la o ţară liberă şi prosperă? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.

În cei 25 de ani de independenţă cetăţenii ţării au vorbit mai puţin despre evoluţii şi mai mult despre stagnare. Ei au sperat că vor ajunge timpuri să trăiască într-un stat liber, democratic şi prosper. Deocamdată, aşa cum spun locuitorii cu care am discutat la Cahul, politicienii de la Chişinău nu au depus eforturi pentru a recâştiga încrederea oamenilor, iar disperarea lor a ajuns la cote maxime.

La piaţa din Cahul

La piaţa din Cahul

„Au primit libertate şi independenţă hoţii şi bandiţii care fură ziua în amiaza mare ca în codru. Iată cine a primit independenţa. Noi nu am primit nimic.”

Europa Liberă: Dar ei zic că sunt conducerea aleasă de către popor.

„Da, noi am ales-o.”

„Am crezut ba în unul, ba în altul.”

Europa Liberă: Şi acum ce veţi face, dacă aţi pierdut încrederea? Cum o recâştigaţi?

„Nu ştiu.”

Europa Liberă: A ridica mâinile în sus e cel mai uşor.

„Trebuie de căutat alte partide. Vom vedea până la toamnă. Până la următoarele alegeri parlamentare, poate vor apărea.”

„Vor începe: „Alege-mă pe mine”; „Alege-mă pe mine”. Vom mai vedea ce vom face.”

Europa Liberă: Dar acum pentru ce vă veţi da votul? Veţi cântări mai mult, când veţi ajunge la urnă?

„Întotdeauna nu am plecat cu ochii închişi. Dar nu am văzut niciunul să nu-şi facă avere, dar pentru popor să fie.”

Europa Liberă: În 25 de ani de independenţă ce a fost bine şi ce a fost rău în Moldova?

Cahul

Cahul

„Numai rău a fost. Sunt toţi nişte hoţi.”

„Fură totul şi pun în buzunare şi lumea moare de foame.”

„Înainte era rai în Moldova. Acum sunt case pustii în care nu trăieşte nimeni. La grădiniţă aproape nu mai sunt copii. De ce? Că toată lumea a plecat după graniţă, de atâta că salariul e mic.”

Europa Liberă: De ce statul nu a devenit puternic?

„E foarte mare corupţie şi nu se vede când se va mântui.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră alegeţi Parlamentul să lupte cu corupţia, să facă legi bune.

„Am ales şi aşa, am ales şi altfel. Cel mai rău şi mai rău e că a rămas Moldova pârloagă. Eu, de pildă, am cinci-şase hectare şi din ele lucrez numai cât folosesc eu pentru doi purcei şi o sută de păsări. Restul... Combaina costă o mie de lei hectarul, aratul o mie de lei hectarul, sămânţa tot atâta. Mă costă trei mii de lei hectarul. Eu de trei mii de lei mă duc şi îmi cumpăr făină făcută gata. Îmi trebuie tărâţă, mă duc şi îmi cumpăr tărâţă.”

„Toţi oamenii au speranţă că va fi viaţa mai bună, să trăim mai bine, copiii să aibă un viitor bun. Dar e greu.”

Europa Liberă: Şi atunci aţi ales străinătatea, din lipsă de bani, din lipsă de loc de muncă. Aţi mers în Rusia. Câţi ani aţi stat?

„Cinci ani am lucrat în Rusia. Şi am venit acasă că nepoţii nu au cu cine să stea. Numai cu banii pe care îi câştigi de peste hotare poţi să-ţi duci viaţa aici. Dar în rest ce putem noi să facem? Conducătorii noştri trebuie să se gândească la toate problemele care au apărut. Bătrânii ştiţi cum sunt, dacă le-au dat o sută de lei, s-au bucurat şi au ales.”

Europa Liberă: Şi în următorii 25 de ani credeţi că va fi mai bine în Republica Moldova? De cine depind aceste schimbări în bine?

„Depinde de conducătorii noştri şi de oamenii care îi aleg. Toată lumea, vă spun, nu ştie în care parte şi cum să se ducă ca să poată să trăiască, să facă o copeică pentru copii, pentru nepoţi.”

Europa Liberă: De unde aţi începe să faceţi ordine în statul acesta despre care ziceţi că aţi pierdut încrederea?

„De distrus hoţii toţi.”

Europa Liberă: Cum?

„De înlăturat pe toţi.”

„Peştele de unde se strică? De la cap. Hoţii aceştia toţi din Parlament trebuie de curăţit.”

Europa Liberă: Legea trebuie să funcţioneze.

„Care lege, dacă ei singur ţin legea aceea?”

La piaţa dinCahul

La piaţa dinCahul

„Pe aceştia toţi de măturat, de ales oameni tineri. La noi nu sunt? Sunt băieţi deştepţi.”

„Preţurile sunt foarte mari şi e foarte complicat de trăit, de existat pe o mie de lei. Dacă nu ai de afară ajutor, e foarte greu de trăit aici. Fiindcă nu este lege, nu lucrează judecătoriile, legea care să ne susţină pe noi, să ne apere noi. Şi va fi greu şi mai departe.”

Europa Liberă: Veţi merge să votaţi, poate veţi găsi persoane care să vă insufle încredere.

„Am votat pentru toţi. Am fost la toate alegerile şi am sperat.”

Europa Liberă: Poate sunt persoane care să vă insufle încredere.

„Nu mai am încredere. Îţi iese numai să pleci.”

Europa Liberă: Şi nu veţi mai merge să votaţi?

„Cred că nu. Pentru că nu mai am încredere.”

Europa Liberă: Câţi ani ai acum?

„30. Şi de zece ani sunt plecat în Europa.”

La piaţa din Cahul

La piaţa din Cahul

Europa Liberă: Vei reveni aici pentru totdeauna sau mai degrabă alegi să rămâi acolo?

„Acolo e mult mai civilizată lumea. Şi e mai mult plătită şi un viitor e mai bun acolo.”

Europa Liberă: Şi viitorul Moldovei în următorii ani care va fi?

„Viitorul Moldovei nu-l ştiu. E un dezastru. Rămâne Moldova fără viitor.”

„Я за то чтобы соединение с Румынией было. Потому что у нас общее все, и язык, и традиции, почти все. Тем более что Румыния больше богатая страна, мы как-то остались. Я смотрю, наш народ не очень соединен. Я жила среди гагаузов, там совсем по другому, они очень соединенные. Наши более добрые, мы Миорица [Sunt pentru unire cu România. Pentru că e comun totul, vorbim aceeași limbă, avem aceleași tradiții. Văd că poporul nostru nu este unit. Am locuit printre găgăuzi, acolo e altfel, ei sunt foarte uniți. Ai noștri sunt mai îngăduitori, noi suntem Miorița – nota red.]”.

*

După cinci ani, de departe, din Canada, Doru Ciocanu, originar din Chişinău, a revenit la baştină. Preferă să vorbească mai degrabă despre Moldova şi oamenii ei frumoşi şi nu despre sistemul corupt care a pus ţara în genunchi.

Doru Ciocanu

Doru Ciocanu

Doru Ciocanu: „Eu am redescoperit Moldova mea, pe care o cunosc de când mă ţin minte. Nu mă interesează Moldova coruptă şi Moldova săracă. Mă interesează oamenii care trăiesc în ea, pentru că ei sunt frumoşi, indiferent cât de coruptă este conducerea ei.”

Europa Liberă: Unde au greşit aceşti oameni că nu au parte de o conducere pe potriva speranțelor, care aşteaptă de 25 de ani libertate, democraţie, un trai decent, prosperitate? De fapt, sunt promisiunile pe care le fac politicienii în campaniile electorale.

Doru Ciocanu: „Nu este neapărat nevoie să aştepţi ceva de 25 sau de mai mulţi ani. Trebuie să încerci să faci tu ceea ce poţi mai bine. Nu trebuie să stai şi să aştepţi guvernul să-ţi dea ceva sau conducătorii să te ajute cu altceva. Trebuie să pui mâna pe pix sau să pui mâna pe volan, sau unde îţi pare că este locul.”

Europa Liberă: Mulţi sunt cu mâna pe sapă, pe hârleţ, pe lopată.

Doru Ciocanu: „Şi să faci mai bine ceea ce îţi place, şi să faci mai bine ceea ce poţi.”

Europa Liberă: Dar ei aşteaptă nişte politici promovate de stat care să schimbe lucrurile în bine.

Doru Ciocanu: „Nu ştiu dacă eu pot să vă dau soluţia acum ce să facă poporul. Şi nu pot să dau vreun sfat, pentru că nu mă aflu aici de ani de zile. Poate, nici nu sunt în drept să o fac.”

Europa Liberă: Dar o paralelă între ceea ce face cetăţeanul în Canada şi ce ar trebui să facă cetăţeanul aici, în Moldova, poţi face?

Doru Ciocanu: „Pot face. Cetăţeanul canadian respectă legea, de aici porneşte cea mai mare greşeală a moldoveanului, că nu o respectă la nivel primar, la nivel de sat, la nivel de oraş, la nivel de medic, la nivel de învăţător. Nu poţi să vrei un guvern corect, dacă tu singur eşti incorect, atunci când te duci la acelaşi medic şi îi dai bani, doar ca să-ţi facă o intervenţie minusculă chirurgicală. Nu poţi să aştepţi ca un partid să-şi ţină promisiunea, dacă tu nu ţi-o ţii, nu îţi ţii promisiunea în faţa copilului tău, dacă îl minţi pe copilul tău sau pe prietenul tău. Chiar dacă ai întârziat la o întâlnire, nu minţi că ai nimerit în accident, spune: „Am fost căscat şi m-am pornit prea târziu”. Minciuna întotdeauna ne va doborî şi ne va aduce în şanţul în care suntem acum. Dar lipsind din ţară atâta timp şi revenind acum, am observat cât sunt de frumoşi oamenii, poporul meu din care am crescut şi eu şi parte al căruia mă consider, până în ziua de astăzi. Locuiesc de opt ani în Canada, dar nu mă simt canadian, nu sunt canadian, sunt român de aici, din Moldova, şi inima mea a rămas aici, nu a mers cu mine în Canada.”

Europa Liberă: Ai revenit pentru totdeauna aici, în Republica Moldova?

Doru Ciocanu: „Din păcate, nu.”

Europa Liberă: Ai prins rădăcini acolo, împotriva voinţei tale?

Doru Ciocanu: „Omul niciodată nu face ceva împotriva voinţei sale. Am luat o decizie să plec în altă ţară, pentru că aici am crezut că posibilităţile copiilor mei vor fi mai mici, mai puţine oportunităţi vor fi pentru ei. Și de aceea am plecat să încerc, să văd cum va fi acolo. Ajungând acolo am prins, după cum spuneţi, anumite rădăcini, dar, totuşi, nu atât de puternice cum sunt rădăcinile în Moldova.”

Europa Liberă: Ca Doru Ciocanu au plecat aproape un milion de cetăţeni ai Republicii Moldova. Statul a rămas orfan. Voi, cei plecaţi, duceţi dorul de acasă, dar e prea puţină implicarea voastră în treburile de aici. Şi atunci se bate pasul pe loc sau se urneşte carul mai greu din loc. Mă refer la acele reforme care trebuie promovate, la acea clasă politică integră care trebuie adusă la putere.

Doru Ciocanu: „Avem o generaţie, şi ştiu aceasta, tânără, care poate să facă schimbările acestea. Eu pot doar să o susţin cu votul şi moral, nu atât moral, cât dându-i o mână de ajutor. Generaţia aceasta tânără, care creşte şi care îşi face studiile în străinătate, aş vrea foarte mult să revină în ţară. Nu sunt eu persoana potrivită care să-i spună ce să facă, pentru că eu singur am plecat din ţară, dar ştiu că voi reveni odată. Și sunt absolut sigur de aceasta. Eu zic că am plecat într-o vacanţă mai îndelungată în altă ţară, îndelungată de opt ani şi poate încă de vreo opt, dar ştiu că voi reveni odată. Nu atunci când va fi bine, dar atunci când voi simţi că aş face ceva şi schimba aici, în ţara aceasta a mea.”

Europa Liberă: Cea mai mare problemă despre care vorbesc cetăţenii acestui stat este dezbinarea societăţii. Faptul că cei de la Tiraspol trăiesc cu grijile lor, cei de la Comrat au alte preocupări, cei de la Chişinău mai puţin se interesează de semenii lor de la sud şi cei de peste Nistru, această dezbinare zdruncină statalitatea?

Doru Ciocanu: „Probabil, o zdruncină. Şi personal sunt adeptul ideii că peste tot este mâna Moscovei. Mâna Moscovei este prezentă peste tot şi eu văd aceasta în toate evenimentele care se desfăşoară atât în Moldova, cât şi în Transnistria, cât şi în lume. Eu, sincer să fiu, mă tem de această mână a Moscovei, ea este prezentă oriunde, în orice domeniu al vieţii Moldovei.”

Europa Liberă: De ce îţi este frică? Ce ar putea să facă ea, ca să trăieşti cu teamă?

Doru Ciocanu: „Am putea foarte lesne să revenim la ceea ce am mai fost, la o republică unională. Dezbinarea societăţii noastre se datorează anume mâinii Moscovei. Eu nu ştiu cum să-i spun altfel, pentru că este vorba de acele structuri ale KGB-ului, care funcţionează foarte bine şi sunt foarte puternice. Şi funcţionează nu numai în Moldova. Moldova este doar o mică parte a lor.”

Europa Liberă: Dacă guvernanţii de aici, din Republica Moldova, şi cetăţenii acestui stat ar şti ce doresc, ar şti care este calea cea mai bună pe care trebuie să meargă şi nu s-ar gândi la duşmanul care vine din exterior, s-ar schimba lucrurile?

Doru Ciocanu: „Poate da. Şi sper că da. Şi sper că, totuşi, până la urmă, balanţa aceasta internaţională se va înclina în favoarea Occidentului, cu care ţin cu mult mai mult decât cu alte părţi ale lumii.”

Europa Liberă: Atunci, în 1991, când s-a proclamat independenţa, aveai o vârstă, 23 de ani avea Doru Ciocanu. Care erau gândurile cu care trăiai atunci?

Doru Ciocanu: „Gândurile unioniste, care un pic au scăzut pe parcursul vieţii, din cauză că, conducerea Moldovei s-a înclinat puternic spre Moscova. Şi de aceea şi zic că influenţa Moscovei a fost foarte puternică în mediul din Republica Moldova. Şi nu ştiu dacă s-a putut face ceva în acele timpuri. Cu atât mai mult cu cât nici dinspre România nu erau mari semnale, puternice în favoarea unirii. Acum aceste semnale se fac mult mai auzite şi mult mai clare din partea României, însă, după cum putem vedea din mass-media, România, într-un fel, aşteaptă și un răspuns din partea Moldovei. Moldova nu îi dă acest răspuns, pentru că este prea influenţată de alte forţe pro-moscovite ş.a.m.d. Este o luptă foarte puternică în Moldova şi această luptă se vede cu ochiul neînarmat. Eu, nefiind în mediul moldovenesc, pot să văd aceste lucruri doar citind presa. Deci, concluzia mea este aceasta, că noi suntem foarte influenţaţi de Moscova.”

Europa Liberă: Mulţi vorbesc despre factorul geopolitic care s-ar intersecta aici, unde se află şi Republica Moldova. Dar sunt şi voci care spun că Moldova se află la o confluenţă de culturi – cultura din Vest şi cultura din Est – şi aceasta ar și avantaja Republica Moldova. Ca pe scriitor, îl întreb pe Doru Ciocanu.

Doru Ciocanu: „Aceasta ar fi, din punct de vedere cultural, intersecţia culturilor. Haideţi să rămânem la nivel cultural, dar nu şi politic.”

Europa Liberă: În următorii 25 de ani, va fi mai uşor, va fi mai interesant, va fi altfel decât a fost până acum?

Doru Ciocanu: „Să vă spun un caz din viaţa mea de acum 25 de ani. Am discutat cu un neamţ, care îmi zicea că: „Voi aţi devenit independenţi. Cum crezi, cum se vor desfăşura lucrurile în continuare?”. Eu am zis: „Bine. Am scăpat de ruşi, acum va fi totul bine. În doi-trei ani intrăm în Europa. Nu în Uniunea Europeană. Ne apropiem mult de Occident şi vom trăi ca în sânul lui Dumnezeu”. El s-a uitat cu mirare la mine şi a zis: „Doi-trei ani? Eu zic de vreo zece”. Şi eu m-am uitat la el cam ciudat, şi nu-mi venea a crede că în zece ani noi să nu reuşim să ieşim din criza economică. Şi uite că au trecut 25 de ani şi neamţul a fost mult mai aproape de adevăr decât mine. Acum, dacă zic că ne mai trebuie vreo zece ani sau nu ştiu câţi, iar am să greşesc. Şi mă tem să greşesc, pentru că vreau să văd ţara mea într-o situaţie economică mult mai bună. De aceea, nu vreau să fac nicio predicţie din frica de a nu greşi. Dar 25 de ani ar fi prea mult, ar fi un sacrificiu prea mare pentru noi să mai aşteptăm 25 de ani ca să trăim mai bine.”

Europa Liberă: De ce cei de la putere nu s-au gândit la frica aceasta de a greşi?

Doru Ciocanu: „Nu ştiu.”

Europa Liberă: Dacă ai fi tu la putere, în fruntea Republicii Moldova, ce ai schimba?

Doru Ciocanu: „Niciodată nu m-am văzut la putere.”

Europa Liberă: Ipotetic vorbind.

Doru Ciocanu: „Niciodată nu mi-a plăcut să fiu în fruntea ţării sau să decid sorţile oamenilor sau pe cea a poporului. Dar ipotetic, cel puţin ştiu despre mine că aş fi incoruptibil. Mulţi au spus aceasta şi până la mine, şi până au ajuns la putere şi-au schimbat părerea. Dar trebuie să începi de la tine. Fiecare dintre noi trebuie să înceapă de la sine, să înceteze să mai dea mită, să înceteze să mai amăgească, să înceteze să mai păcălească sau nu mai ştiu ce, să fie corect, să respecte legea, pentru că legea este bună, dar nu se respectă la niciun nivel... Dacă începem să respectăm legea, să învăţăm copiii noştri, cel puţin, să o respecte, atunci aşa va fi că cei care vor creşte şi vor ajunge la putere, vor face acest lucru automat.”

Europa Liberă: De ce în mediul unde te-ai stabilit cu traiul, în Canada, se poate şi în Republica Moldova atât de greu se ajunge să se înţeleagă aceste lucruri atât de elementare?

Doru Ciocanu: „Deoarece Canada a fost populată de englezi şi de francezi. Iar englezii şi francezii au o istorie foarte îndelungată şi au experienţă foarte bogată în democraţie. Iar Moldova... Unde a fost Moldova? În imperiul ţarist, care are cu totul şi cu totul alte principii de guvernare. Imperiul ţarist şi apoi sovietic. Imperiul ţarist şi sovietic nu au nimic comun cu democraţia. Democraţia şi Rusia sunt antonime. Vedem şi acum pe exemplul Federaţiei Ruse că nu este posibilă o democraţie, deşi li s-au dat toate premisele ca să-şi dezvolte o democraţie sănătoasă. Uite că nu se poate. Şi noi suntem ca ei, pentru că am fost sub ei şi ne-am dezvăţat de democraţie… Poate, nu am avut-o niciodată, nici chiar sub domnitorii noştri, că am fost şi sub turci. Deci, guvernarea lor se bazează pe verticalitate, şi nu pe egalitate.”

Europa Liberă: Când arunci buletinul de vot, eşti sigur că nu greşeşti pentru cine dai acel vot?

Doru Ciocanu: „Da, atunci când am votat, de fiecare dată, eram sigur că nu greşesc. Dar a trecut ceva timp şi am văzut că am greşit. Nu vă spun cu cine am votat.”

Europa Liberă: Dar vei mai merge să votezi?

Doru Ciocanu: „Neapărat voi merge să votez, întotdeauna. Şi cred că aceasta e corect. Nu înseamnă că, dacă eşti unul, votul tău se dizolvă în sutele de mii de alte voturi. Totul depinde de fiecare dintre noi. Şi eu am foarte mulţi prieteni care zic: „Dar ce va depinde, dacă eu nu merg la votare?”. Va depinde foarte mult, pentru că aşa ca tine sunt foarte mulţi, cei care consideră că nu influenţează nimic, dar, de fapt, influenţează. Alta e întrebarea „Ce devine votul?”. De votat votează, dar după aceasta regretă. Şi eu am regretat, însă nu am avut altă soluţie şi atunci am ales dintre ce am avut.”

Europa Liberă: Ca să punem punct acestei discuţii, crezi că alegerile prezidenţiale au o miză mare, vor fi decisive? Cine ar trebui să ajungă în fotoliul de şef de stat? Ce calităţi ar trebui să aibă acea persoană?

Doru Ciocanu: „Cred că alegerile prezidenţiale vor fi foarte importante pentru Moldova. În momentul în care va fi ales preşedintele, balanţa se va înclina într-o parte sau alta. Şi sper din toată inima că omul, pe care îl simpatizez, va ajunge şi el să zică un cuvânt în calitate de preşedinte. Vorbesc acum de Maia Sandu, cred că ea este o persoană corectă. Şi aceasta, în primul rând, este o calitate de care are nevoie viitorul nostru preşedinte. Şi o voi respecta foarte mult ca pe un preşedinte, dacă va ajunge în acest post.”

Europa Liberă: Crezi în ideea că în Republica Moldova peştele s-a stricat de la cap, dar poate fi curăţat de la coadă?

Doru Ciocanu: „Păi tai capul, dacă se strică de la cap. Şi atunci mai salvezi ceva din peşte, îl cureţi şi îl mănânci fără cap.”

*

Străinătatea te învaţă multe. Străinătatea doare şi nu iartă. Este constatarea lingvistului Alexandru Cazacu, care în Italia conduce o companie de nivel internaţional. El este şi preşedintele Asociaţiei moldo-italiene „DOR”. L-am întrebat şi pe el cum arată Moldova după un sfert de secol de speranţă şi tranziţie.

Alexandru Cazacu

Alexandru Cazacu

Alexandru Cazacu: „Moldova este ţara în care am crescut, în care am muncit. Din 2009 am plecat în Italia. Noi am aşteptat o schimbare, o redirecţionare, am aşteptat o rupere de viziunile vechi ale politicii moldoveneşti şi o viteză mai mare spre integrarea europeană. Dar a fost o dezamăgire foarte mare, mai ales când s-a făcut alianţa aceea stranie între PD, PL şi comunişti. Acesta a fost un şoc în diasporă.”

Europa Liberă: Şi cine sunt salvatorii Republicii Moldova? Cine mai poate să scoată statul din mlaştină?

Alexandru Cazacu: „Dacă până acum vedeam că acest stat ar putea să-l scoată din această mlaştină nişte tineri deştepţi, bravi, cu studii, cu experienţă, acum, din câte văd, s-au creat anumite clanuri pe interese. Avem politicieni sau mai puţin politicieni care au acumulat un capital economic foarte solid şi atunci când în spate stă un capital economic imens, nu mai poţi concura.”

Europa Liberă: Dar voi credeţi că chiar la modul serios în Moldova poţi vinde şi cumpăra orice?

Alexandru Cazacu: „Noi citim ştirile din Moldova, cel puţin eu în fiecare dimineaţă. Și vedem că jocul la moment este pe funcţii şi sume mari de bani.”

Europa Liberă: Cum poate fi schimbată această situaţie din rău în bine? Ce trebuie şi cine trebuie să intervină ca societatea moldavă să creadă în viitorul statului?

Alexandru Cazacu: „Salvarea noastră va fi ca povestea păsării Phoenix, care renaşte din cenuşa proprie… Poate este cinic şi nu voi fi înţeles corect, dar eu cred că la moment noi trebuie să ardem până ne prefacem în cenuşă, pentru că nu avem prea mult până să ajungem la fund şi numaidecât după aceasta va apărea o nouă suflare, care va aduce o clasă politică absolut nouă, care va avea absolut alte interese. Puterea şi banii au avantaje şi sunt multe personalităţi care profită de acest lucru, dar au şi anumite dezavantaje, pentru că oboseşti foarte repede de ele. Şi eu sunt sigur că cei care mai ieri, timp de cinci, şase, şapte ani duceau o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru acele funcţii sau pentru acele interese economice, vor obosi şi se vor retrage singuri din această viaţă politică, pentru că este stresantă inclusiv pentru ei.”

Europa Liberă: Voi, cei care constituiţi motorul dezvoltării unui stat, aţi ales să plecaţi şi să nu rămâneţi aici. Care poate fi ajutorul vostru la salvarea ţării?

Alexandru Cazacu: „Ajutorul diasporei poate fi imens.”

Europa Liberă: Nu cunosc prea multe persoane care s-a aventura în cursa politică pentru a veni să guverneze treburile acestui stat.

Alexandru Cazacu: „Să te întorci în ţară pentru ce? Există două motive pentru care un moldovean s-ar întoarce – patriotic şi economic. Am mulţi prieteni care au revenit în ţară, au deschis afaceri, le dezvoltă, sunt mulţumiţi, dar aici nu poţi avea garanţia afacerilor, nu ştii cum îţi mai dezvolţi afacerea peste trei ani, ce va fi, nu eşti protejat de lege într-o oarecare măsură, nu prea funcţionează.”

Europa Liberă: Veniţi voi, vă implicaţi, schimbaţi regulile de joc, le faceţi să fie toate în conformitate cu buchea şi spiritul legii.

Alexandru Cazacu: „Sunt aici şi mâine sunt gata să rămân în ţară, dar ca să rămân în ţară, trebuie să aibă cineva nevoie de noi.”

Europa Liberă: Dar statul are nevoie de voi. Sau cum se mai zice, fiecare să-şi ia soarta în mâinile lui şi să vină să contribuie cu ce poate.

Alexandru Cazacu: „Exact. Dar statul, când are nevoie, trebuie şi să ofere ceva în loc.”

Europa Liberă: Voi de greutăţi vă temeţi?

Alexandru Cazacu: „Nu, nu ne temem.”

Europa Liberă: De riscuri vă este frică?

Alexandru Cazacu

Alexandru Cazacu

Alexandru Cazacu: „Nu ne temem. Dar 99% din oamenii sănătoşi la cap preferă un drum bine cunoscut, decât un drum cu riscuri. Adică, cam de ce ar lăsa un specialist moldovean şcolit peste hotare, cu experienţă într-o companie, care este mulţumit de viaţa lui, care are un salariu de câteva mii de euro, care are o casă, o familie acolo?”

Europa Liberă: Şi dacă eşti nemulţumit de ceea ce se întâmplă aici, în Republica Moldova, oricum trebuie să vii şi să pui umărul la schimbare.

Alexandru Cazacu: „Şi cum schimb situaţia, dacă eu mâine vin şi mă angajez unde? Într-un minister? Nici nu ştiu dacă mă angajează cineva. În politica moldovenească nu mai este cum era cu 10-15 ani în urmă. Aici deja se investesc milioane în promovare. Partidele investesc sume foarte serioase, multe din televiziunile din Moldova sunt deja afiliate, deci, rişti nici să nu ajungi acolo.”

Europa Liberă: De ce nu admiteţi şi varianta că cetăţeanul ar putea să vă dea vouă preferinţă, celor cu mai puţini bani, decât celor cărora le spune că sunt oligarhi, că i-au furat speranţa, că i-au dezamăgit până la refuz?

Alexandru Cazacu: „Cetăţeanul ar prefera. Am foarte mulţi prieteni care mai în glumă, mai în serios, m-au întrebat de ce nu intru în politică, de ce nu candidez. Alţii mi-au zic că chiar au auzit că eu candidez la primărie în sat sau la primărie în Chişinău. Eu, practic, în politică încă nici nu am intrat în mod activ, am susţinut partidele de dreapta, dar nu m-am implicat în niciun partid. Dar cum să te faci auzit?”

Europa Liberă: Baţi la fiecare poartă, deschizi mai multe uşi.

Alexandru Cazacu: „Nu reuşeşti să colinzi toate satele cu o maşină, să te audă orice pensionar, când cel cu resurse a ieşit pentru 20 de minute în emisie la televiziune sau radio. Pur şi simplu, este mai dificil, dar nu e imposibil.”

Europa Liberă: Şi cum vedeţi viitorul Republicii Moldova? Alexandru Cazacu ce speranţe leagă de ziua de mâine?

Alexandru Cazacu: „Statul, ca organism, nu trebuie să mai fie parazit, cel care nu produce nimic şi trăieşte din impozitele cetăţeanului. În majoritatea ţărilor – şi în Europa, şi în lume – cetăţenii încep să protesteze, prin diverse mijloace faţă de această construcţie antică a statului. Statul trebuie să fie un organism care coordonează. Este problema în gestiune. Noi avem, pur şi simplu, oameni incompetenţi cu funcţiile pe care le deţin. Noi avem oameni care trec dintr-o funcţie în alta prin moştenire. Noi avem oameni care intră în partid doar pentru că l-au finanţat. De aceea, însăşi construcţia statului eu o văd greşită, deoarece ce înseamnă un stat în care trei-patru partide se adună în parlament şi decid soarta ţării? Bine, dar cum sunt construite aceste partide? Eu mâine găsesc cinci finanţatori, dacă vreau, am strâns milioane de euro sau ce buget consider necesar şi partidul meu ia 5% şi mai mult, şi ajung în Parlament. Dar mai departe? Partidele acestea sunt puse în situaţia de a apăra drepturile finanţatorilor, nu ale cetăţeanului. Respectiv, cred că este o viziune incorectă de construire a statului, a puterilor în stat, pentru că, chiar să fie într-un partid oameni cu intenţii patriotice, oameni care vor să schimbe, ei sunt încătuşaţi de cei care i-au finanţat, cei care i-au adus în funcţii. Ei toţi au mâinile legate. Noi vorbim că am ieşit din comunism, acum suntem în democraţie, dar noi ştim foarte bine că în majoritatea partidelor din Moldova şeful a zis: „Mâine votăm aşa” şi toţi ridică mâna. Deci, în interiorul partidelor nu prea există o democraţie. Cum o putem construi noi în stat?”

Europa Liberă: Alexandru Cazacu rămâne în Republica Moldova sau nu se grăbeşte?

Alexandru Cazacu: „Dacă am motiv, revin. Nu revin, rămân chiar.”

*

Valeriu Muravschi este primul şef de guvern al Moldovei independente. El a condus cabinetul de miniştri până în vara anului 1992. Valeriu Muravschi speră că ţara va ajunge în familia europeană, iar despre cei 25 de ani de independenţă spune că au fost irosiţi în zadar.

Valeriu Muravschi: „Cel mai mare scop atunci şi cele mai mari aşteptări erau dorinţa de libertate. Nu era atât de simplu. Aflarea noastră 200 de ani sub imperiul ţarist, sub imperiul sovietic, chiar dacă am unele amintiri pozitive faţă de sistemul sovietic, dar eu înţelegeam ca economist că sistemul acela politic, social, economic nu avea şanse în competiţia cu sistemul occidental. Fiindcă la baza sistemului occidental stau două lucruri principale – motivaţia şi competitivitatea – ceea ce nu exista în sistemul economic, social şi politic din Uniunea Sovietică. Repet, era marea dorinţă de libertate, acesta era factorul principal care punea în acţiune mişcarea de renaştere naţională, de eliberare naţională. Desigur că apariţia pe harta globului pământesc a statului Republica Moldova, care nu a avut trecut istoric ca stat...”

Europa Liberă: …pentru că a fost fie provincie, fie gubernie...

Valeriu Muravschi: „…a pus în faţa conducerii de atunci – Preşedinţia, Parlamentul şi, în special, guvernul – crearea instituţiilor acestui stat, fiindcă nu existau ele ca atare. Începând cu sistemul financiar, sistemul bancar, monedă, garda financiară, Inspectoratul Fiscal, Serviciul Vamal, lucrurile acestea nu existau, pur şi simplu. Ele erau într-o formă sau alta pe vremea sovietică, dar ele trebuiau refăcute.”

Europa Liberă: Adaptate la condiţiile de atunci din ’91.

Valeriu Muravschi

Valeriu Muravschi

Valeriu Muravschi: „Da. Altele trebuiau create din nou, fiindcă statul nu putea să funcţioneze fără de instituţiile respective. Nu mai vorbim de armată. E clar că în context, ceea ce am spus, nici nu exista experienţă de construcţie a statului. Eu îi ascult pe mulţi care se numesc statalişti, în genere, la noi în ultimii 25 de ani toţi vorbesc de democraţie, de reforme, unii mi se pare că nu au idee ce înseamnă democraţie în sensul adevărat al cuvântului, ce înseamnă reforme, cum trebuie să construieşti un sistem economic modern.”

Europa Liberă: Când a fost mai greu, la începuturi sau acum? Pentru că unii spun că s-a ajuns chiar de unde s-a pornit Republica Moldova.

Valeriu Muravschi: „Mi se pare că ei au demolat unele lucruri create la începutul apariţiei statului Republica Moldova, cum ar fi sistemul bancar. Cel mai periculos este că s-a distrus dorinţa de libertate, dorinţa de a-ţi crea singur viitorul. Adică, politica proastă care a fost promovată în toţi aceşti 25 de ani, în majoritatea guvernărilor, a dus la aceea că au distrus credibilitatea cetăţenilor într-un viitor al Republicii Moldova. Întorsătura pe care a luat-o exodul masiv…”

Europa Liberă: …al populaţiei. Pentru că un milion de oameni s-ar afla la muncă peste hotare.

Valeriu Muravschi: „Da. Şi e straniu în acest context, aflu de la Comisia Electorală Centrală, că noi avem 3 milioane 200 de mii de alegători.”

Europa Liberă: De cetăţeni, dintre care două milioane 800 de mii de alegători. Dar dacă un milion din cei cu drept de vot sunt plecaţi peste hotare...

Valeriu Muravschi: „Asta e problema. Eu încep a mă gândi, ca alegător, ca cetăţean, că ceva se pune la cale. La noi, în genere, guvernarea se bazează pe nişte scheme, adică nu e ceva transparent, clar, de lungă durată, cu nişte scopuri clare. Aşa sunt guvernanţii noştri actuali. La baza apariţiei actualei guvernări şi precedentei guvernări, trebuie să o spunem ca să nu-i supărăm tare pe aceştia, au stat greşelile fatale comise la începutul schimbărilor politice, sociale, economice din Republica Moldova. Un model de privatizare absolut greşit, un model de reformă în agricultură absolut greşit. Noi eram contra modelului care s-a promovat şi aceasta a fost una din cauze că am fost nevoiţi să prezentăm demisia guvernului pe care am avut onoarea să-l conduc.”

Europa Liberă: Dar cum se propunea?

Valeriu Muravschi: „Se propunea cu totul altfel. Aceasta e altă discuţie. La bază la ceea ce s-a promovat la noi a stat sistemul social populist. Noi promovam interesul economic cu privatizarea etapizată, aceeaşi agricultură. Aceasta nu înseamnă că trebuia să împărţim la toţi câte o roată de la căruţă şi am distrus tot potenţialul, infrastructura. Mi-a rămas un exemplar din proiectul programului de reformare şi stabilizare a economiei Republicii Moldova, elaborat de guvern în 1991 şi, din păcate, pe care nu am reuşit să-l prezentăm în Parlament.”

Europa Liberă: Dar de ce pe parcursul acestor 25 de ani au eşuat mai toate reformele? În schimb, politicienii au putut să speculeze cu identitatea, cu ce limbă vorbesc cetăţenii acestui stat.

Valeriu Muravschi: „De ce au eşuat? Desigur că nu a existat istoricul clasei politice, al tradiţiei politice, nu mai vorbim de cultură politică, nu a existat experienţă ca la baltici, memoria colectivă a fostului stat, până în ’40, am fost stat, la noi nu au existat lucrurile acestea. Lipsa de experienţă nu e dominantă în explicaţia eşecurilor. Experienţa apare pe parcurs, dacă este dorinţa, dacă sunt cunoştinţe, dacă se studiază fenomenele, procesele, se caută soluţii.”

Europa Liberă: Şi la bază e interesul naţional.

Valeriu Muravschi: „Desigur. Fiindcă băieţi şmecheri au existat în toate vremurile şi în toate societăţile, ei, pur şi simplu, aşteaptă condiţii prielnice pentru a se manifesta. Eu la bătrâneţe mă ocup cu agro-businessul şi acolo cum e? În caz că apar condiţii prielnice, apar buruieni diferite, vătămători şi trebuie să foloseşti preparate, chimicale, ierbicide. Aşa e şi în societate. Condiţiile care au fost create din greşelile comise au dus la aceea că au crescut aceşti oportunişti, interesul lor personal este mai presus de orice. Da, ei îl camuflează, mulţi s-au învăţat a vorbi frumos.”

Europa Liberă: De ce cetăţenii nu au găsit acele pesticide, ierbicide care ar fi nimicit calităţile rele care au dominat clasa politică?

Valeriu Muravschi: „Eu cred că la noi în 200 de ani s-a ajuns prea adânc la codul genetic al conştiinţei, memoriei naţionale. S-a atins codul genetic şi de aici multă lume de la noi, din păcate, nu rezistă cerinţelor timpului ca să se ridice contra. Societatea noastră e dispersată nu atât pe criteriul lingvistic, deşi aceasta caracterizează, cât pe orientarea geopolitică. Politicienii noştri din 25 de ani, majoritatea din ei, au exploatat la maximum dispersarea geopolitică a populaţiei. Unii au folosit-o la maximum cu unirea, deşi, practic, nu au propus nimic elementar, cum ar fi posibil de făcut unirea. Alţii o exploatează permanent şi, în special, aşa-numiţii socialişti, eu nu ştiu dacă ei sunt socialişti, exploatează problema cu vectorul estic, euroasiatic. Aceasta e marea tragedie a noastră, noi nu avem o societate unită.”

Europa Liberă: Perspectivele, ca să existe solidaritate, în societate există?

Valeriu Muravschi: „Nu ştiu, e greu de spus. E clar că vor pleca generaţiile care sunt afectate, mentalitatea lor din fostul sistem sovietic. Problema e alta: populaţia vorbitoare de limba rusă în ce mod educă copiii, nepoţii? Ei doresc să fie Republica Moldova? Ei doresc să construim un stat democratic, un stat de drept, care să le garanteze drepturile şi libertăţile, să ne dezvoltăm?”

Europa Liberă: Dacă nu există consens politic la nivel înalt, nu are cum să fie altfel mai jos, în rândul populaţiei?

Valeriu Muravschi: „La nivel înalt nu sunt divergenţe politice, acolo sunt divergenţe pe posibilităţile de a influenţa politica, de a influenţa economia, de a controla fluxurile de bani. Să nu vă gândiţi că lupta merge între Dodon şi, de exemplu, Ghimpu, că unul e cu ruşii, dar altul e cu România. Pur şi simplu, ei camuflează interesele lor reale cu lupta geopolitică. Şi, din păcate, electoratul nostru cade în capcana aceasta permanent.”

Europa Liberă: De ce cade în capcană şi de ce nu conştientizează că acestea sunt lucruri false?

Valeriu Muravschi: „Eu am spus că, din păcate, în 200 de ani s-a ajuns la codul genetic al memoriei, al conştiinţei noastre naţionale şi aceasta ne-a afectat. Al doilea, elita noastră politică, dacă o putem numi așa, care era până la ’90, în mare măsură, a fost controlată de sistemul acela. La noi au fost scriitori, critici literari, istorici, meritul lor e deosebit în Mişcarea de renaştere şi eliberare naţională, dar s-a declarat independenţa, deja la putere trebuiau promovaţi oameni care înţeleg ce înseamnă stat, cum să-l construieşti, înţeleg ce înseamnă economie, ce înseamnă sistemul judiciar şi toate lucrurile aşezate fundamental.”

Europa Liberă: Când ei vor să acceadă la putere aceasta promit. Nu a existat politician care să nu vorbească despre interesul naţional, despre lupta împotriva corupţiei, lupta împotriva sărăciei. Votanţii cred acestor promisiuni.

Valeriu Muravschi: „Folosesc elementul acesta sau pârghia aceasta şi alte ţări, chiar şi acelaşi Occident. Problema e că cei din Occident depun toate eforturile să materializeze ceea ce au promis. În condiţiile când populaţia era economic analfabetă, mai nu am spus fraierii de atunci care au promovat sistemul de privatizare, populaţia era sortită pieirii economic, fiindcă ea nu putea fi participantă la procesele acestea de reformare. Prin sistemul acela greşit populaţia a fost izolată. Şi atunci locul acesta l-au ocupat şmecherii.”

Europa Liberă: Povara care a căzut pe umerii dumneavoastră a fost conflictul armat de la Nistru. Şi iată că de atunci această problemă transnistreană nu-şi găseşte soluţionare. Dumneavoastră, peste ani, ce credeţi despre ceea ce s-a întâmplat la Nistru în 1991-1992? De ce s-a vărsat sânge la Nistru?

Valeriu Muravschi: „E foarte dureros, fiindcă mulţi de ai noştri, adevăraţi patrioţi, au căzut pe câmpul de luptă, mulţi au suferit.”

Europa Liberă: Pentru independenţă.

Valeriu Muravschi: „Pentru independenţa Republicii Moldova. Conflictul acesta, sunt sigur, a fost gândit istoric şi a fost provocat. În timpul când am devenit prim-ministru, noi, conducerea de vârf, nu aveam acces în Transnistria – acelaşi preşedinte al ţării, acelaşi preşedinte al Parlamentului. Eu am venit din economie, nu aveam din urma mea cozi legate de sistemul sovietic, de sistemul Partidului Comunist şi îmi permiteam sau eram nevoit să contactez mai des cu conducerea din Transnistria de atunci. Îmi era clar că va fi aproape imposibil la etapa aceea să îi aduci la un numitor comun. În condiţiile acestea, când noi eram chemaţi, aproape peste o lună, guvernul era chemat în Parlament, ni se cerea să întreprindem măsuri energice pentru restabilirea ordinii constituţionale în partea stângă a Nistrului, formulări care sunt corecte, dar care nu obligă la nimic.”

Europa Liberă: Da, pentru că ţintele principale au fost comisariatele de poliţie, ele au fost asaltate de către forţele proseparatiste.

Valeriu Muravschi: „Da. Atunci noi, guvernul, consideram că trebuie să mergem pe reforma administraţiei publice locale, descentralizarea puterii. Domnilor, să îşi bată ei capul de cetăţenii pe care îi conduc nemijlocit. Chiar propuneam ca o variantă să le dăm zonă economică liberă, cu un statut special. Nu s-a acceptat. Am avut un caz, era un comandant la armata a 14-a, care era în putere pe vremea aceea, în câteva ore putea să ajungă la Sofia, la Bucureşti, la Budapesta, la Praga, şi am avut vreo două-trei întâlniri aici, la guvernul din Chişinău, cu comandantul armatei a 14-a, era un oarecare general Netkaciov şi odată el mi-a propus: „Domnule prim-ministru, puteţi să veniţi să vă întâlniţi cu corpul ofiţeresc de la armata a 14-a şi să le spuneţi cum vedeţi dumneavoastră viitorul, ce aveţi de gând să faceţi, care sunt relaţiile dintre etnii”. Şi eu desigur că am acceptat, deşi înţelegeam că nu mai schimb lucrurile, cum spunea marele nostru maestru Gheorghe Urschi, nu întorc pământul cu capul în jos, dar trebuia să folosesc oportunitatea aceasta. Şi ne-am înţeles, eu trebuia să vin la Aeroport, el trimitea elicopterul de la armata a 14-a şi pe drum, era pe atunci un sistem de telefoane în maşină, desigur erau controlate de KGB, mă sună şi îmi spune: „Stimate domnule prim-ministru, nu pot să vă asigur securitatea”. Eu zic: „Dar cum? Veţi trage în elicopterul vostru?”. - „Nu. Înţelegeţi, nu pot să vă asigur”. Mai pe scurt, aceasta a fost iniţiativa lui şi când au aflat cei de mai sus i-au spus: „Dumneata unde te bagi? Îţi trebuie probleme? Îţi trebuie să vină Muravschi să facă aici propagandă?”. E clar că nu mai schimbam eu situaţia, dar era o şansă.”

Europa Liberă: A fost inevitabil acest conflict armat de la Nistru, aşa cum i se spune, război moldo-rus?

Valeriu Muravschi: „Sigur că eram provocaţi. Organele administraţiei locale erau destituite, toţi erau de ai lor. Dar erau comisariatele de poliţie, ei le atacau din toate părţile, noi trebuia să încercăm să-i apărăm cumva. Dar, luând în consideraţie şi capacitatea noastră de a efectua o operaţie sau alta „militară”, practic, nu exista nici armată, nu exista nimic, eu cred că trebuia de evitat. Nu ne-a dat nimic aceasta. Mai mult ca atât, ne-au dus la aceea că ne-au umilit, după aceasta apare acordul respectiv cu Elţin.”

Europa Liberă: Dar în acest sfert de secol de independenţă a Republicii Moldova cine a fost adevăratul stăpân aici?

Valeriu Muravschi: „Aş răspunde în felul următor: pur şi simplu, noi nu am avut niciun stăpân. Noi nu am fost stăpâni pe teritoriul nostru, pe soarta noastră, pe viitorul nostru din lipsă de cunoştinţe, din lipsă de responsabilităţi, din lipsă de patriotism adevărat. Mentalitatea a rămas aceeaşi, atitudinea faţă de oameni. Noi nu-i socotim pe oameni de oameni. Şi numai atunci când intrăm în campanie electorală, când trebuie să alegem, atunci sunt gata să-i cumpere, dar pe urmă nu-i socotim de oameni. Deşi toţi pun mâna pe Biblie, se duc la biserică, dar nu au citit nimic: iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi, un postulat care stă la baza creştinismului.”

Europa Liberă: Şi viitorul acestui stat cum îl vedeţi? Următorii 25 de ani ce ar putea să aducă pe acest pământ?

Valeriu Muravschi: „Dacă dorim să avem un viitor, e numai în spaţul european. Acum, în situaţia care s-a creat, România fără a pretinde la ceva, fiindcă la noi deodată manipulează şi folosesc chestia aceasta forţele politice, aprind jăratecul acesta, din păcate, lumea e întunecată şi e vai de capul ei, dar România are acum o şansă foarte mare şi chiar este obligată să intervină cu investiţii serioasă pe linie guvernamentală, pe linie privată, a administraţiilor locale, să încerce să schimbe situaţia. E important să schimbăm atitudinea cetăţenilor Republicii Moldova, chiar şi a vorbitorilor de limbă rusă faţă de relaţiile noastre cu România. Problema e în viitorul nostru. Nu trebuie să punem în capul mesei trecutul, trebuie să punem în capul mesei viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Este foarte important să înţelegem corect situaţia în care se află Republica Moldova şi este foarte important să încercăm acum forţat să integrăm, în primul rând, economia României cu economia Republicii Moldova. Aceasta ne va da posibilitatea într-un viitor, în cinci-zece ani, să ajungem totuşi în Uniunea Europeană, în pofida că mulţi vorbesc că Uniunea Europeană se destramă. Sunt probleme, dar, domnilor sceptici, nu vă faceţi mari speranţe, totul va fi normal.”

Europa Liberă: Dar Rusia se va împăca, va acceptat acest parcurs european al Republicii Moldova?

Valeriu Muravschi: „Totul în lumea aceasta e trecător, inclusiv, cu tot respectul, acelaşi Putin e trecător şi regimul lui. Totul e trecător în viaţa aceasta, veşnic este numai timpul. Eu în concluzie aş spune: indiferent care e atitudinea Rusiei faţă de noi, noi am dori să avem o relaţie normală, pornind de la cetăţenii care sunt influenţaţi aici, terminând cu relaţiile economice. Indiferent de atitudinea sau politica Rusiei, noi trebuie să mergem în direcţia vectorului european şi un mare rol are în acest proces, în situaţia aceasta, România.”

Europa Liberă: La mulţi ani, Moldova!

Valeriu Muravschi: „La mulţi ani!”

XS
SM
MD
LG