Linkuri accesibilitate

După două ore de suferinţă şi speranţe deşarte, am găsit un taxi care m-a dus acasă cu 55 de lei.

Poate că edilii ocrotitori nu ştiu, dar adevărul e că în Chişinău nu toţi cetăţenii au maşini. Există în capitală suficienţi oameni care călătoresc cu transportul în comun. Şi dacă lucrurile cu transportul în comun nu sînt în regulă, oamenii aceştia au de suferit. Asta ar trebui să înţeleagă edilii. Dar înţeleg oare?

Eram într-o seară la o staţie de troleibuze de lîngă Universitatea Pedagogică. Voiam să ajung la Botanica de Jos. Şi au urmat minute ale suferinţei. Chestia e că troleibuzele nu mai mergeau acolo din cauza reparaţiei bulevardului Ştefan cel Mare. Nu era nici unul.

Am decis să prind un maxi-taxi. Grea încercare. Microbuzele de care aveam nevoie veneau toate bucşite cu pasageri. Era aproape imposibil să te strecori în acele mijloace de transport. Unii pasageri călătoreau cu spinările transpirate lipite de geamuri. Vreo zece microbuze au trecut pe lîngă mine ticsite cu oameni nervoşi. Aş fi putut pesemne să intru în unul din ele, dar eram după operaţie. Dacă încasam vreun cot în burtă?

Minutele treceau, iar eu nu mai puteam să găsesc un transport în comun cu care să ajung acasă. După două ore de suferinţă şi speranţe deşarte, am găsit un taxi care m-a dus acasă cu 55 de lei. Le mulţumesc mult edililor pentru grija lor părintească. Sînt convins că în aceste zile mulţi oameni au avut parte de o experienţă asemănătoare. Îi felicit pe edili cu apropiata Zi a Independenţei! Am făurit împreună, în ultimii 25 de ani, un oraş-minune!

XS
SM
MD
LG