Un articol din Adevarul, semnat Dan Străuț, reproșează politicienilor din România că nu iau în calcul și o viziune economică atunci când fac declarații espre eventuala unire a României cu Republica Moldova. În opinia sa, sunt o seama de argumente economice tari și altele slabe, care toate ar trebui puse în dezbatere. Ca puncte tari, se referă mai ales la deschiderea pieței ruse pentru România. Rusia are un mediu economic mult mai relaxat decât cel românesc, dar, firește, totul e mai puțin sigur. Ar fi apoi perspectiva ca România să repete, în felul ei, povestea Austriei după aderarea primului val de state estice la Uniunea Europeană. Dintr-o țară considerată ”fundătură”, s-a văzut dintr-o dată Europă Centrală. Așa ar putea fi, spune Dan Străuț, și România. În noul ”centru” al Europei s-ar afla o zonă azi destul de devaforizată: Iași, Vaslui și celelalte orașe mai mari din Moldova. Punctul slab al unei eventuale uniri ar fi scăderea semnificativă a produsului intern brut al României, simultan cu o creștere a deficitului bugetar.
În același cotidian, Cristian Unteanu scrie despre apropiata întâlnire a trei mari lideri europeni, cancelarul Germaniei, președintele Franței și premierul Italiei, pe insula Ventotene. Un loc ales cu tâlc: ”a fost insulă-închisoare pe timpul regimului fascist al lui Mussolini, aici fiind trimişi intelectualii oponenţi ai puterii, în majoritate membri eminenţi ai partidului comunist”. Comentatorul consideră că mesajul pe care vor să-l transmită liderii europeni este clar: Uniunea Europeană trebuie să meargă mai departe, dar, pe cât se pare, doar cu un grup de state, cele care chiar doresc asta. Celelalte, sunt invitate să-și negocieze condițiile de asociere, așa cum va face Marea Britanie după Brexit.
În săptămânalul Dilema Veche, Sever Voinescu se declară un susținător nător împătimit al comunității europene, cu argumente mai ales culturale și de civilizație. Își pune această problemă în contextul crizei grave a migrației și, de asemenea, ca preambul la un festival,organizat anual de revistă la Alba Iulia, în fiecare sfârșit de august. Anul acesta, tema este conexă. ”Eu vreau să trăiesc în Europa pe care o ştiu: cu libertăţile şi melancoliile ei, cu femeile şi cu bărbaţii ei, cu catedralele şi cu cartierele ei roşii, cu scriitorii ei care pot spune tot ce le trece prin cap, cu duminicile ei, cu tabieturile ei, cu slăbiciunile ei, cu laşităţile ei, cu istoria ei încurcată şi cu intelectualii ei pe cât de fermecători, pe atât de enervanţi” . ”Nu vreau o Europă cu mai multe moschei decât catedrale.” Sever Voinescu, din care am citat, adaugă că ”imigranţii musulmani nu aduc cu ei doar amintiri personale, ceea ce e splendid, şi nevoi materiale, ceea ce putem rapid rezolva în Europa. Aduc cultură, aduc memorie colectivă, aduc obiceiuri. Cultura lor nu este deloc una a toleranţei (...)Marea problemă a noastră, a europenilor toleranţi, este că a le respecta cultura înseamnă a le respecta intoleranţele.”
