Linkuri accesibilitate

Este pregătită presa moldovenească pentru următoarea campanie electorală?


Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: Ion Terguță și Petru Macovei.

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Vara e pe sfîrșite și imediat cum se încheie sezonul estival intrăm în campanie electorală. Adică prindem a număra bobocii – pe care o fi apucat oare oamenii să-i vadă, să-i crească până acum? Și întrebarea pe care ne-o punem astăzi este dacă presa este pregătită pentru viitoarea campanie? Dacă oamenii vor avea suficientă presă liberă, neangajată, independentă, echidistantă, astfel încât să poată afla lucruri adevărate despre candidații care vor vrea să ajungă în fotoliul prezidențial? Și pentru această discuție i-am invitat pe doi interlocutori versați – Ion Terguță și Petru Macovei. Petru, mai întâi vreau să vă întreb dacă presa de astăzi, așa cum este ea, a rămas pe același loc în topul popularității. Pentru că întotdeauna presa în sondaje în mod constant era pe al doilea, maxim pe al treilea loc la capitolul credibilitate. Și informația pe care o furniza mass media era mai credibilă decât ceea ce spunea Guvernul, ministerele, Parlamentul, care toate se coborau mai jos. Acum, după mai mulți ani când presa a dat semne de, hai să zicem așa, angajare exagerată, s-a deplasat sau nu, sau mai continuă să fie o armă influentă?

Petru Macovei: „Eu chiar aș fi poate puțin mai categoric – eu cred că presa din Republica Moldova dă semne foarte clare de alterare profesională. Din punctul meu de vedere calitatea produsului jurnalistic autohton, dacă e să vorbim pe ansamblu – iarăși, poate nu este foarte corect să generalizăm – dar luată pe ansamblu presa din Republica Moldova a scăzut foarte mult din punctul de vedere al calității. De ce se întâmplă asta, poate vom discuta.

Răspunzând direct la întrebarea Dvs. vizavi de încrederea cetățenilor – da, topurile, sondajele arată în continuare mass media pe locul doi după biserică, însă dacă s-ar face acum un sondaj situația ar fi mai proastă. Din multiplele întâlniri pe care le-am avut în ultima perioadă cu cetățenii în diferite localități ale țării – și nu mă refer la orașe, ci în localități rurale – oamenii sunt decepționați. Ei înțeleg și asta bucură. Apropo, în țările din Europa încrederea în mass media este mai mică decât în Republica Moldova. Asta nu neapărat este un lucru rău dacă media nu se bucură de încrederea a 100 de procente sau 90 la sută dintre cetățeni. Trebuie doar să înțelegem că cetățenii din Europa, spre deosebire de cei din Moldova, au o mai mare dexteritate sau o mai mare înțelegere și pricepere de a disemina produsul jurnalistic bun de cel prost.

La noi în țară, așa cum am spus la început, ultima perioadă, ultimii doi ani, calitatea produselor a scăzut foarte mult. Și întrebați în introul pe care l-ați făcut dacă este gata presa să intre în campanie. De fapt, o parte a presei nici nu a ieșit din campanie, pentru că tot tipul a făcut campanie pentru politicieni. Bun, nu era strict legată de o decizie a CEC-ului că de azi începem să-l promovăm pe X sau să-l denigrăm pe Y.”

Europa Liberă: Adică era o campanie camuflată.

Petru Macovei

Petru Macovei

Petru Macovei: „Exact. Acum doar va continua. Va avea sau nu publicul surse media independente care ar putea să ofere o informație cât-decât echilibrată? Cred că va avea, însă și numărul acestora este mai mic față de campaniile precedente. Sper foarte mult – dar, iarăși, aici nu aș fi nici în cazul acesta foarte-foarte optimist – sper foarte mult însă ca televiziunea publică și radioul public să fie sursa care va acoperi această nișă, pentru că este nevoie de voci de alternativă celor care cântă în struna guvernării.”

Europa Liberă: Domnule Terguță, ce trebuie să facă presa de fapt într-o campanie? Și de aici rezultă și următoarea întrebare – dacă este presa într-adevăr pregătită să onoreze această misiune?

Ion Terguță: „Eu cred că presa din Republica Moldova niciodată nu a fost pregătită să facă campanie electorală. A mimat-o întotdeauna. Pentru că presa din Republica Moldova niciodată nu a apărut pe niște fundamente economice foarte clare. De ce spun asta? Pentru că o campanie electorală înseamnă foarte mult studiu de piață. Noi întotdeauna am făcut profesie „pe degete”. Și noi avem jurnalistică „pe degete” în Republica Moldova, fără niciun fel de studiu.”

Europa Liberă: Când spuneți „pe degete”, adică „la auz”?

Ion Terguță: „Noi în mare parte avem o presă ONG-istă, care merge după principii, valori și așa mai departe. Sunt lucruri corecte, în principiu, dar fundamentate economic nu sunt. De ce are nevoie un politician, dacă vreai să faci o campanie serioasă pentru un politician? El are nevoie să mergi exact spre scopul, ținta lui, să te adresezi unui anumit cerc de audiență. Iar presa din Republica Moldova nu are asemenea studii. Face articole generale, care se referă la nu știu ce, care vorbește nu știu ce, dar se adresează cui? Niciodată nu știm cui, pentru că nici politicienii nu fac asemenea cercetări și în mod special presa nu o face.

Dacă vreți, putem să facem o paralelă între apariția presei în Republica Moldova și cea din Federaţia Rusă, pentru că toți ne-am desprins din același colos imperial…”

Europa Liberă: … din „șenelul” lui Cehov…

Ion Terguță: „Exact. Presa din Federaţia Rusă, în momentul în care a simțit libertatea, a început să facă marketing și au apărut foarte multe instituții media axate pe un anumit tip de auditoriu. În Republica Moldova noi nu am avut și nu avem la momentul actual așa ceva. Deci, apriori presa din Republica Moldova nu este pregătită să facă campanie electorală.”

Europa Liberă: Deci, Dvs. pretindeți că presa trebuie să fie un instrumentariu care să aducă la un anumit segment al publicului un anumit mesaj emis de un anumit politician?

Ion Terguță: „Corect. Presa, atâta timp cât se adresează tuturor și nimănui în parte, ea nu poate ajunge acolo unde vrea. Încercați să vedeți dacă presa din Republica Moldova activează pe un principiu de marketing. Nu veți găsi nicăieri un concept de marketing în Republica Moldova. Și toată lumea, foarte multe instituții, cum supraviețuiesc pe o astfel de piață este o altă poveste, este de domeniul fantasticului.”

Europa Liberă: Televiziunile se apropie de principiul acesta. Totuși, ele depind de publicitate, nu?

Ion Terguță: „Nici pe departe. Nici măcar acest mare trust, GMG, nu lucrează după principiul de marketing. Dacă o să vedeți cum migrează știrile pe de pe un canal pe altul – care sunt adresate, dacă e să judecăm după felul în care sunt împărțite aceste canale conceptual, unui timp diferit de public – dar mesajele sunt construite de același centru. Deci, noi nu avem o presă care poate lucra pentru politicieni.”

Europa Liberă: Dar unde se înscrie în formula asta investigația, dosarele de presă, CV-urile?

Ion Terguță: „O, aici este o altă mult mai interesantă problemă. Eu cred că nuanța cea mai interesantă a fost dată de ministrul Justiției – presa nu mai este credibilă pentru stat în Republica Moldova și ea nu mai poarte servi ca o sursă de investigații. Punct. Statul în raport cu presa a spus foarte clar: „Noi nu vrem să vă mai luăm în serios”. Pentru că ea nu mai este credibilă. Și acestea sunt cuvintele ministrului Justiției. Și nu contează că ministrul a greșit sau nu a greșit – este atitudinea unei instituții foarte importante în stat. Presa nu mai contează, ea nu mai este credibilă. Și din punctul acesta de vedere, în momentul în care apare o investigație în Ziarul de Gardă, de exemplu, ea se adresează publicului. Publicul, dacă e să ne referim și la ceea ce spunea și dl Macovei mai devreme, încă mai crede în presă. Deci, în felul acesta se transformă într-un opozant în raport cu statul. Deci, publicul apriori acceptă o sursă de informație care nu este credibilă pentru stat.”

Europa Liberă: Bine, ministrul Justiției s-ar putea să-și revadă poziția. Pe mine mă interesează totuși să stabilim dacă în nomenclatorul de sarcini – de campanie sau în afara campaniei – presa are această obligație de a prezenta publicului faptele, declarațiile confruntate cu faptele, cu experiența? Presa trebuie să facă asta sau nu într-o campanie?

Petru Macovei: „Eu cred că în parte ar trebuie să facă. Și nici nu sunt de acord cu Ion atunci când spune că presa trebuie să transmită mesajele politicienilor, trebuie să fie construită pentru a transmite mesajele politicienilor. Este greșit! Presa nu trebuie să transmită…”

Europa Liberă: Dânsul zice că într-o campanie

Petru Macovei: „Într-o campanie electorală presa trebuie să prezinte o diversitate de mesaje. Și în situația în care grupul GMG, la care vă referiți, este construit ca să transmită un singur mesaj, al unei singure persoane și al unui singur partid, asta nu înseamnă că această televiziune, acest grup este pregătit pentru campanie. Nu.”

Europa Liberă: Domnule Macovei, dar cei care acum vă ascultă spun: „Stați un pic, dar în Franța, țara libertăților, avem presă de stânga clar colorată, de dreapta clar colorată…

Petru Macovei: „Exact. Și avem dezbateri la care participă toată lumea și sunt puncte de vedere diferite, iar standardele în știri nu sunt nici pe departe comparabile cu standardele din știrile aceluiași grup despre care vorbim acum, în care există absolut, fără nicio excepție, o singură poziție și un singur punct de vedere. Chiar dacă presa în multe țări ale lumii are anumite preferințe, asta nu înseamnă că oponenții acesteia sunt lipsă în spațiul ei.”

Ion Terguță: „Haideți să explic ce am vrut să spun eu și nu am fost înțeles. În momentul în care să admitem că apare un ziar, un post de televiziune exact pentru campanie, care este certitudinea că acest post de televiziune sau ziar va avea audiență? Niciuna.”

Petru Macovei: „Dar de ce trebuie să apară un ziar sau un post de televiziune pentru campanie?”

Ion Terguță: „O clipă doar, să explic ce am în vedere. Pentru a te putea adresa unui anumit public care să admitem că este electoratul acestui partid, această instituție media trebuie să aibă deja niște produse media care se adresează acestui public.”

Petru Macovei: „Tu vorbește de televiziuni de partid. Eu așa înțeleg.”

Ion Terguță: „Nu, eu nu vorbesc de televiziuni de partid. Eu vorbesc despre anumite segmente de populație sau de auditoriu pe care o instituție media o explorează în toată activitatea ei. Și atunci vine un ofertant, cum este o entitate politică, fie că este vorba despre un candidat sau un partid politic și zice: „Dumneata lucrezi cu un segment de piață. Pe mine mă interesează acest segment ca să transmit anumite mesaje spre el”. Care post de televiziune sau ziar de la noi este strict stratificat pe un anumit segment de piață, ca să poți merge direcționat cu un anumit mesaj spre el?”

Europa Liberă: Bine, dumneavoastră, domnule Terguță, vorbiți despre tehnologii. Eu vorbesc totuși mai mult despre conținut. Din campanie în campanie alegătorul uită ce a făcut candidatul X. Pe mine mă interesează dacă presa de astăzi, și dacă acceptați că aceasta este o sarcină importantă, este pregătită să facă dosarul viitorilor candidați, la prezidențiale în special. Să spună: „Iată ce are la dosar omul, judecați Dumneavoastră”, pentru ca să nu fie manipulați cu promisiuni iarăși.

Petru Macovei: „O parte a presei este pregătită să facă lucrul acesta, așa cum s-a făcut și în precedentele campanii – vă aduceți aminte probabil „Parlament curat” cu profiluri și dosare. Așa se va face și în actuala campanie. Din câte cunosc, sunt unele redacții care au proiecte de felul acesta și vor elabora, vor documenta investigațiile pe care le vor publica. Întrebarea este dacă această informație va ajunge la un public cât mai mare. Pentru că noi, așa cum sunt perfect de acord cu Dvs., trebuie să discutăm din perspectiva publicului – ce calitate a informațiilor va primi publicul ca să poată face o alegere conștientă în 30 octombrie? Am certitudinea că această campanie va fi una chiar foarte-foarte murdară din punctul de vedere al anti-PR-ului și antipublicității.”

Europa Liberă: Un cetățean cu buletinul lui de vot în mână sau în gând, stând la Cimișlia sau Briceni, sau în altă parte, are acces la suficiente surse – diverse, angajate, care mai de care – astfel încât să-și facă închipuirea? Vreau să aduc discuția la această concentrare despre care se spune că deja unele antene sunt atât de dominante încât bruiază informația altora și șansele unui cetățean să se informeze – fie că din una colorată stângist sau dreptist – dar cel puțin să aibă posibilitatea să compare informațiile. Sau va fi dominat de o singură antenă?Cum credeți Dvs.?

Ion Terguță: „Categoric va fi dominat de o singură antenă. Să pornim mai întâi de la psihologia oamenilor – foarte multă lume nu caută surse sau le folosesc pe cele mai accesibile. Iar cele mai accesibile țin de antena despre care vorbiți Dvs. Și haideți să vedem – butonul 1, butonul 2, butonul 3 și butonul 4. Ce avem acolo? Sunt exact aceleași surse de informație venite din același centru.”

Petru Macovei: „Cu aceleași mesaje.”

Ion Terguță: „Și cu aceleași mesaje. Deci, oamenii nu vor avea de ales decât între mine, mine și mine. Da? Și atât. Că există alte surse de informație care pot prezenta o sursă de alternativă? Problema este cum ajung ele la cititor sau la telespectator.”

Europa Liberă: Mai ales la unul comun care nu face efortul să le caute…

Ion Terguță: „Exact. Din acest punct de vedere nu avem absolut deloc niciun fel de alternativă și diversitate.”

Petru Macovei: „Aparent, nimeni nu-l împiedică pe orice telespectator să butoneze și să caute un post de televiziune care prezintă informația cât-decât echilibrată. Însă pentru asta – de acord cu Ion – trebuie ca fiecare telespectator, publicul în general, să aibă un minim de cunoștințe care să-i permită să poată deosebi lucrurile. Tocmai pentru asta eu cred că este hiper-importantă ponderea și activitatea, adică ceea ce va face Televiziunea Publică, în această mare de instituții media audiovizuale angajate politic care vor transmite anumite mesaje. Mesajul GMG-ului va fi foarte clar, al JurnalTV-ului va fi foarte clar, însă oamenii trebuie să aibă acces la surse diferite. Și dacă Televiziunea Publică va avea priceperea și va înțelege necesitatea să transmită onest toate punctele de vedere, atunci asta ar putea în parte ajuta ascultătorul.”

Ion Terguță: „Dar nu doar sursele de informare sunt problema.”

Europa Liberă: În această campanie, în peretele acesta de ploaie, înțeleg că este rolul CCA-ului să zică: „Stați un pic! Brake!”. Face el o fereastră și în fereastra asta în primul rând sunt dezbaterile – reglementate, gândite astfel încât să fie echitate… Mă întreb dacă, pornind de la experiența dezbaterilor de până acum, este asta o minimă oportunitate pentru acel spectator destul de comod să afle cât-decât echilibrat lucrurile despre candidați?

Petru Macovei: „Cred că în acest moment nu. Pentru că, iarăși, vorbim despre priceperea telespectatorului nostru, în primul rând interesul pentru astfel de evenimente televizate, care nu este așa de mare. Nu este atât de mare cum cred directorii televiziunilor. N-am văzut, de fapt, un studiu care să ne arate cât de mult au fost vizionate aceste dezbateri. Dar și calitatea lor. Eu cred că, în timp, asta ar putea deveni, într-adevăr, o soluție pentru oamenii care nu au decis să participe sau nu la alegeri sau nu au decis cu cine să voteze. În acest moment, însă dezbaterile nu reprezintă, din punctul meu de vedere, o sursă din care cetățeanul ar putea să se informeze.”

Europa Liberă: Dar de ce, domnule Macovei? Mă întreb, după ce în România am văzut cum, la mustață, erau candidații și au câștigat, de fapt, în timpul dezbaterilor. În Franța, la fel, Sarkozy-Hollande, în America...

Petru Macovei: „...și versus Republica Moldova, unde anumiți candidați nici nu vin în dezbateri, cei pe care se pune mare miză. Efectiv, nu vin în dezbateri. Și, atunci, nici dezbaterea propriu-zisă nu are loc. Are loc, așa, o discuție între moderator și cineva care a venit în studio. Și asta nu e dezbatere.”

Ion Terguță: „Dumneavoastră vorbiți despre faza finală a dezbaterilor, acolo unde există doar doi candidați. În etapa a doua se confruntă doar candidații cu șanse și unul dintre ei va trebui să câștige. În prima etapă sunt foarte mulți, nu știu câți candidați vom avea, dar cred că ajungem și noi la vreo zece. Și toată lumea asta se va perinda dintr-o televiziune în alta cu un format aproape egal, cu o reglementare atât de strictă încât pare, uneori, chiar tâmpită pentru că oamenii nu fac decât să fie foarte atenți la când se sfârșește minutul, zece secunde și, cam asta este toată problema moderatorului în dezbaterile respective. Pe când oamenii ar trebui să discute pe substanțe: ce vrea omul ăsta de la țara asta și unde vrea s-o aducă. Cam acolo ar trebui.

Și, dacă televiziunile sau instituțiile media nu ar fi încorsetate atât de mult de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, de care ați pomenit Dumneavoastră, prin aceste regulamente, draconice, din punctul meu de vedere, probabil că s-ar focusa, în mod special, pe candidații cu șanse. Din două motive: unu, pentru că asta ar fi interesant pentru public și doi, pentru că asta le-ar aduce audiență. Dar la noi, din păcate, iarăși, mergem pe principiul ăsta ONG-ist – că neapărat toată lumea trebuie să vină în studio, fiecare trebuie să-și epuizeze minutul și, Doamne ferește, să treacă cu o secundă peste.”

Europa Liberă: Când spuneți „ONG-ist” am impresia că aveți, cumva, o nuanță peiorativă aici.

Petru Macovei: „Eu vreau drept la replică aici!”

Ion Terguță: „Da, pentru că noi avem o presă romantică încă. Noi nu avem o presă așezată pe fundamente economice. De aici și vine toată nebunia asta în presă. Pentru că, la un moment dat, dacă s-ar ajunge pe niște principii economice, ar dispărea, în sfârșit, foarte multe instituții.”

Europa Liberă: Ar fi aici de discutat mult pentru că noi nici economie n-avem, și nici solvabilitate n-avem.

Ion Terguță: „Asta da, asta da.”

Petru Macovei: „Domnule Botnaru, eu chiar îmi cer dreptul la replică, pentru că sunt dintr-un ONG de media și sunt total în dezacord cu ce a spus Ion. M-aș bucura foarte mult să avem în Republica Moldova presă ONG-istă, așa cum învață ONG-urile de media. Asta ar însemna că, cel puțin, am avea informație de calitate. Noi n-avem presă ONG-istă. ONG-urile, într-adevăr, învață, insistă, îndeamnă inclusiv să facă studii de piață pe care nu le fac...”

Ion Terguță: „Eu nu vorbesc de ONG-uri, eu vorbesc de instituții media care lucrează după principii ONG-iste, sunt două lucruri diferite...”

Petru Macovei: „De exemplu, care sunt ele?”

Ion Terguță: „Toate lucrează în felul ăsta.”

Petru Macovei: „Haideți să definim mai întâi ce e ăla un principiu ONG-ist și să vedem care sunt acele televiziuni...”

Ion Terguță: „Un principiu ONG-ist este de a lucra pe non-profit. Iar o instituție care nu lucrează pe profit…”

Petru Macovei: „Eu sunt într-un ONG, de 20 de ani, de media.”

Ion Terguță: „Lăsați Dumneavoastră ONG-ul, noi vorbim despre o instituție media care înseamnă JurnalTV, Ziarul de Gardă, Europa Liberă și așa mai departe.”

Petru Macovei: „Și ce are ONG-ul cu astea, domnule Terguță?”

Ion Terguță: „Eu vorbesc despre principii, nu vorbesc despre...”

Petru Macovei: „Care este principiul ONG-ist?”

Europa Liberă: Non profit și romantic…

Petru Macovei: „Calitate nu este, m-aș bucura să fie, dar nu este.”

Europa Liberă: Domnul Macovei predă deontologia. Dânsul are dreptate în sensul că presa nu face nici pe departe după cum ne învață ONG-urile, în special deontologie. Din păcate, n-avem cum să discutăm pe chestia asta mai mult, pentru că vreau să vă mai întreb ceva. Acum există, cel puțin se pretinde că există, o alternativă puternică: blogurile, internetul, Facebook-ul, rețelele sociale. Acestea fac concurență serioasă într-un anumit segment, e adevărat, de utilizatori. Ăștia care sunt neîndreptățiți și marginalizați de marile antene dominante ar putea conta oare pe genul acesta de presă și de transmitere, curelele astea ar putea fi puse în funcțiune destul de eficient?

Petru Macovei: „Eu le-aș spune mai curând modalitate de comunicare, decât de presă, pentru că blogurile nu sunt presă. Noi ne-am convins cu Dumneavoastră în ultimii ani că foarte mulți bloggeri fac jocul politicienilor și tocmai pe asta și-au făcut nume, fie că vorbim nume în sensul bun al cuvântului sau nume în sens de cunoscut troller care s-a vândut pentru bani, dar oricum sunt persoane cunoscute. Eu cred că da, politicienii sau candidații care vor avea o problemă cu transmiterea mesajelor în media tradițională vor putea cumva să compenseze prin această activitate în internet. Totodată, sunt absolut convins că acei politicieni care controlează media tradițională au strategii prin care să anihileze mesajele transmise prin internet. Aceiași bloggeri cumpărați vor ataca și vor face zob mesajele transmise de politicieni, așa cum au început s-o facă, de altfel, pentru că noi suntem bine-mersi în campanie de câteva luni bune.”

Ion Terguță: „Din păcate, acești bloggeri din Republica Moldova au decredibilizat presa pentru că dânșii sunt folosiți pentru a distorsiona realitatea și apoi ajung pe platformele clasice în presă. Dacă vom face un studiu să vedem câți autori din ăștia sunt în presa clasică, veți vedea că sunt foarte mulți și de aici am ajuns în situația când nici măcar statul nu mai consideră presa o instituție credibilă. Din păcate, ei, politicienii, au creat lucrul acesta, îi plătesc în fiecare zi și au adus presa în situația când nu mai este credibilă pentru nimeni, nici măcar pentru jurnaliști, nici pentru putere.”

Petru Macovei: „Toată această influență și implicare a politicienilor și a patronilor de presă, care sunt, la rândul lor, controlați de politicieni, a dus la apariția unui gen de atitudine, așa, perversă, față de calitatea produsului jurnalistic. Pentru că mulți oameni care lucrează în televiziuni, media tradițională, consideră că să faci o știre cu trimitere la un blogger care spune cai verzi pe pereți, fără niciun fel de dovadă, doar opinii peste opinii, este ceva absolut normal.”

Ion Terguță: „Și nici nu este o opinie, este o judecată de valoare…”

Petru Macovei: „Deci, să faci în baza acestei postări o știre într-o media tradițională, s-o transmiți într-o oră de maximă audiență la televizor – ei consideră că este absolut normal și că asta este libertatea de exprimare. Este o percepție perversă care a fost alimentată în ultimii doi ani în special de către politicienii interesați să manipuleze opinia publică. Și ei fac lucrul acesta, din păcate, cu tot mai mult succes.”

Europa Liberă: Dar fuga după audiență, după like-uri, după vizionări, nu cumva face marele deserviciu? Și aici, de fapt, e domeniul la care v-ați referit Dumneavoastră. Marketingul asta vrea – vrea vizualizări, vrea like-uri.

Ion Terguță: „Asta este partea finală a marketingului. Marketingul începe de la concept, începe de la studiu de piață. Să vă dau un exemplu, care pe mine cel puțin m-a șocat. Am avut Forul Media, dacă vă mai amintiți. Deci, agenții de publicitate au bani pe care nu-i pot genera în presă pentru că clienții lor nu pot oferi bani unor instituții care nu-și pot plia mesajul lor pe banii pe care îi au. Deci, de exemplu, dacă eu vreau să vând un anumit tip de produs pentru un segment anume de populație, mie îmi trebuie un produs media care să se adreseze exact acestui segment de populație. Iar la noi nu există așa ceva. La noi presa lucrează în general. Deci, toată lumea vine și zice: „O, îmi iau un post de televiziune străin, NTV-ul, de exemplu, care a trecut tot așa, dintr-o mână în alta, îmi fac un buletin de știri și, după asta, publicitatea vine de la sine”. Dar unde este conceptul aici? Unde este mintea jurnalistului și a celor care activează în zonele media?”

Europa Liberă: De exemplu, a apărut televiziunea de nișă AgroTV, sau cum se numește...

Petru Macovei: „Care am înțeles că are probleme foarte mari.”

Ion Terguță: „Și a spart piața cumva?”

Europa Liberă: Deocamdată nu.

Ion Terguță: „Și care este o altă televiziune care a spart piața?”

Petru Macovei: „A mai fost un canal de nișă, Business Chanel, nu?”

Ion Terguță: „Eu vreau să vă dau exemplul Jurnalului. Încercați să analizați grila lor de emisie în primii doi ani. Cred că s-a modificat la fiecare jumătate de an. Acum imaginați-vă o fabrică care o dată la șase luni își schimbă tot echipamentul și face o altă linie de produs. Pentru că o televiziune are exact aceeași structură economică: are intrări de capital și ieșiri de capital, da? Deci, eu bag în investiție și vreau să scot profit din asta. Și în momentul în care televiziunile noastre în permanență își schimbă mesajul, problema este că nu au putut să obțină venit din ceea ce și-au programat. Din mai multe motive: că este monopol, că este controlată piața de publicitate, că s-au făcut greșeli de marketing și așa mai departe. Dar, în fond, asta este o problemă destul de mare în presă.”

Europa Liberă: Eu vreau să revin la ce ați spus Dumneavoastră. Totuși, Televiziunea Publică este locul care trebuie să producă aceste investigații, mesaje, dosare de presă, astfel încât să știm cine ar putea să fie președinte.

Petru Macovei: „Și, din păcate, ele nu se prea produc. Și aici, cu tot respectul pentru oamenii care lucrează acolo și conducerea acestui post de televiziune, dar eu de exemplu când văd că la televiziunea publică se face o știre dintr-o „investigație”, cu ghilimele, cu foarte mari probleme deontologice, cea realizată de Today.md, iar din asta se face o știre la Mesager, pe când, între paranteze, nu se fac știri din investigațiile foarte bine documentate, realizate profesionist, făcute de Centrul de Investigații, Ziarul de Gardă, Moldova Сurată. Dar se face o știre pe o pseudo-investigație pe care, în mod normal, o televiziune plătită din bani publici nici n-ar fi trebuit s-o ia în seamă. Îmi pun întrebarea: de fapt, televiziunea publică ar trebui să revină sau să-și continue drumul spre publicul general, ar trebui să urmeze interesul public în tot ce face?”

Europa Liberă: Nu știu la ce vă referiți exact. Eu presupun că editorul a avut o dilemă: este atâta zgomot în jurul unei investigații că nu poți să ignori acest fapt.

Petru Macovei: „Zgomot care a fost creat artificial de către GMG, care a arătat această investigație de trei ori pe zi, la figurat vorbind. Chiar dacă, bun, este o investigație, sunt foarte ok cu asta. Sunt atâtea alte investigații care arată că persoane cu funcții publice fac abuzuri și cheltuie banii aiurea și adoptă decizii în conflicte de interese. De ce să nu faci și despre asta știri?”

Ion Terguță: „Întrebarea mea este: de ce Televiziunea Publică nu a avut suficientă îndrăzneală să facă o investigație? Dece trebuie să-i copie pe Today, pe Ziarul de Gardă, pe unul, pe altul, să meargă pe urme bătătorite? Televiziunea națională trebuie să aibă individualitate, personalitate, ea trebuie să ofere publicului…”

Europa Liberă: … dar trebuie să aibă și bani…

Ion Terguță: „Credeți-mă că televiziunea publică are mai mulți bani decât toate televiziunile din Moldova. Chiar și atât de puțini câți îi are, dar îi are. Pentru că celelalte televiziuni, ca să ajungă la nivelul lor de finanțare, vor trebui să ia din piață. Ei îi au din buget. Și banii aceștia din buget sunt suficienți ca să facă o investigație de interes public – cum este furtul miliardului, persoanele implicate în acest furt și așa mai departe. Nu trebuie să meargă pe urme bătătorite și să o ia de la Today. Există suficienți jurnaliști acolo care să o facă. Cantitativ vorbesc. Calitativ este problema lor ce fel de angajați au. Dar nu trebuie să copie pe nimeni. Trebuie să aibă suficientă îndrăzneală, jurnalistică în primul rând, ca să facă propriile lor investigații.”

Petru Macovei: „La modul ideal da. Dar dacă nu ai, atunci…”

Ion Terguță: „Iar dacă nu ai, faci o reformă – îi dai pe toți afară, restitui banii statului și angajezi pe alții.”

Petru Macovei: „Punct.”

Ion Terguță: „Punct.”

Europa Liberă: Abordare tipic ONG-istă, romantică. Pentru că la modul practic să-i dai afară și să faci reforme…

Petru Macovei: „Eu sunt perfect de acord cu ce spune dl. Terguță, din punctul de vedere al marketingului și în general al construcției unei afaceri. Dar haideți să fim realiști că în Republica Moldova schemele astea nu funcționează din simplul motiv că marea majoritate a televiziunilor din Moldova sunt create după principii artificiale pentru scopuri de manipulare și nu interesează pe ei niciun studiu de marketing sau altceva.”

Ion Terguță: „Corect, dar asta nu înseamnă că noi nu trebuie să cerem să revenim la lucruri absolut normale. Nicăieri în spațiul nostru și nicăieri în lume nu veți găsi tipuri de televiziuni pe care le avem noi. Toată lumea a pornit de la o idee de afaceri. Și dacă omul vrea cinstit să facă bani – lasă-l, Dom’le, să facă bani! Dar pe o piață trebuie să existe doar atât cât poate să ofere piața.”

Europa Liberă: Dar făcând bani totuși să respecte principiile deontologice, normele…

Ion Terguță: „Asta, da. Pentru asta există CCA-ul. CCA-ul îți dă o licență pentru frecvențele publice și așa mai departe.”

Europa Liberă: Totuși, pe final, vreau să vă întreb – de fiecare dacă când am ieșit din campanie toată lumea era nemulțumită că de fapt s-a pomenit între două focuri. Și Alexandru Canțir, zeci de ani în urmă, spunea: „Fraților, dați să nu ne certăm! Pentru că politicienii a doua zi se împacă bine-merci, iar noi, cei din presă, după ce ne-am împroșcat cu noroi, rămânem certați pe viață”. Cum credeți, ar avea sens un pact de neagresiune măcar, în acest mini-război al candidaților cineva să iasă cu îndemnul să respectăm o minimă normă deontologică, să nu se atace reciproc presa?

Petru Macovei: „Dacă vă aduceți aminte, de fiecare dată în campaniile electorale există și un Cod de conduită pe care îl propune CEC-ul să fie semnat atât de către partide, cât și de instituții mass media. Și puțini îl semnează. Din punctul meu de vedere da, poate ar avea rost să se facă astfel de demersuri, însă nu văd o finalitate.

În condițiile concurenței politice tot mai acerbe din țara noastră și a controlului politic asupra mass mediei tot mai pronunțat, sunt convins că puțini vor fi cei care vor semna un astfel de pact, și cei care îl vor semna vor fi preponderent instituțiile media care oricum respectă un minim de norme deontologice și au respect pentru publicul pentru care lucrează. Ceilalți au pierdut respectul pentru public. Ei au respect doar pentru banii pe care îi primesc de la patronii lor. Și aceasta este o problemă pentru breasla jurnalistică din Republica Moldova.”

Ion Terguță: „Eu am o idee pe care o promovez de foarte mult timp deja și am puțini adepți deocamdată. Eu cred că jurnalistica trebuie să devină o activitate licențiată. În momentul în care un jurnalist va obține o licență de activitate, el va deveni mult mai autonom, chiar și în raport cu angajatorul său. Și atunci vă rămâne la discreția lui dacă vrea să-și piardă această licență de activitate sau nu. În campania electorală. Iar campania electorală durează foarte puțin.”

Europa Liberă: Dar cine să dea această licență?

Ion Terguță: „Licența – va fi o organizație profesională pe care noi toți va trebui să o alegem. Și nu ar trebui să pornim de la idei că ar trebui fiecare să susțină examene sau nu știu ce. E suficient ca un jurnalist după facultatea de jurnalistică unde oricum nu învață nimic să aibă un soi de practică de doi ani de zile într-o redacție, apoi aceasta să-i ofere o recomandare jurnalistului să obțină o licență de liberă practică. Această licență de liberă practică ar însemna dreptul de a semna cu numele tău un material. Nimic mai mult. Și atunci această instituție profesională, în momentul în care îl simte pe acest jurnalist că nu face altceva decât să manipuleze opinia publică, îi retrage licența. Și nicio redacție în țara aceasta nu ar avea dreptul să-l angajeze. Și atunci lucrurile ar sta mult mai simplu, mult mai simplu.”

Europa Liberă: Adică un fel de Barou de avocați?

Ion Terguță: „Exact.”

Europa Liberă: Concluzia se impune de la sine. Ați văzut cât de „optimiști”, cu ghilimelele de rigoare, sunt interlocutorii mei. Și se pare că va fi „a la guerre comme a la guerre”, cum zic francezii. Și atunci, e la discreția Dumneavoastră, a consumatorilor de presă, să vă descurcați, să încercați în aceste hățișuri să ajungeți la un adevăr care să vă ajute să scoateți o concluzie în momentul în care aveți buletinul de vot în față. Dar, despre asta mai vorbim.

XS
SM
MD
LG