Linkuri accesibilitate

Olga Wieber: „Diferența dintre manipularea economica și cea politică este că în cea politică se ajunge la crime”


Un proiect iniţiat și derulat în câteva scoli din Germania al unui cuplu format dintr-o ucraineancă și un german

Olga Wieber, o femeie născută în Ucraina, dar care trăiește în Germania, a inițiat în orașul în care locuiește un program de seminarii despre propaganda rusească și efectele manipulărilor din mass media asupra cetățenilor și agendei publice.


Cu doi ani în urmă, Olga a căzut victima manipulărilor media din Federația Rusă. Femeii i-a fost furată atunci identitatea, fiind prezentată în presă și pe platformele de socializare online aservite Kremlinului drept traficantă de organe apropiată Kievului.

I-am întrebat pe cei doi, cum le-a schimbat viața episodul.

Harald Wieber: „Bineînțeles, noi ne trăim viața mai departe. A trebuit să ne informăm prietenii și rudele, și să prezentăm cazul mai multor jurnaliști. Am devenit foarte activ pe Facebook, am peste 1000 de „prieteni”, cu care împărtăşesc gândurile și reflecțiile mele. M-am reconectat cu foarte mulți foști elevi de-ai mei de la Moscova (pe care i-am avut pe vremea cand lucram la Scoala Germana din Moscova). Pe vremea aceea nu înțelegeam în ce direcție merg lucrurile în Rusia, acum urmaresc cu mare atenție ce se petrece în societatea si pe scena politica rusă, iar asta este o schimbare în viața mea. Astăzi pot spune că sesizez manipulările în viaţa de zi cu zi”, spune Harald. „Ca cetăţeni trebuie să contribuim la integrarea refugiaţilor. Să ne aducem contribuția pentru ca această integrare să se producă cu succes. Noi, eu și Harald, îi ajutăm, suntem prieteni cu refugiați, îi invităm la noi acasă. Noi știm exact cine sunt acești oameni și că nu sunt periculoși, așa cum încearcă Rusia să convingă cetăţenii germani prin intermediul mediei ruse.”

Harald și Olga au fondat pe Facebook și mai multe grupuri între care „Grupul împotriva intimidării jurnaliștilor. În plus după o muncă de cercetare care s-a întins pe mai multe luni, cei doi au elaborat un studiu despre manipularea prezenta in media si societatea germană, pe care, apoi, l-au prezentat public.

„După ce eu însămi am căzut victimă manipulărilor presei ruse, simțind, așadar, pe pielea mea cum lucrează propaganda rusă, am început să fiu interesată de temă și de întregul proces de influențare a oamenilor prin intermediul presei. Împreună cu soțul meu am pornit la o muncă de cercetare, ajungând chiar și la a studia procesele si tipurile de manipulare folosite în cel de-al Treilea Reich, de Hitler. Am analizat schimbările din ultima vreme din societate care au loc în Germania, Ucraina și Rusia, iar din toate acestea a rezultat o prezentare, la care am lucrat mai multe luni. Am selectat informații, am pregătit și editat video-uri. Am prezentat apoi acest document public. Cei care au venit la prezentări nu erau deloc pregătiţi cu privire la anvergura temei și au fost șocați când au văzut materialele noastre. Nu ne-am limitat în a vorbi despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei, extinzând discuția până la manipulările ale căror obiect suntem noi aici, în Germania, zi de zi.”

L-am întrebat pe soțul Olgăi, Harald, profesor de limbă germană la un liceu din Waldkirch, cum poate un german să identifice, sa sesizeze, să discearnă ce este, din ceea ce vede sau citește in media germana, manipulare comandată sau promovată, finanțată de la Kremlin.

„Un caz foarte cunoscut a fost cazul Lisa, de la Berlin. Era vorba despre o fetiță de 13 ani care a dispărut. Părinții sunt germani de origine rusă. Fata s-a întors la o zi după ce a fost dată dispărută, iar asta după ce părinții apucaseră să împrăștie peste tot afișe cu chipul fetei și sa promoveze ideea că aceasta a fost răpită și violată de refugiați sirieni. Poliția, care a discutat ulterior cu fata, a aflat o cu totul altă poveste: tânăra nu fusese răpită, ci fugise pur și simplu de acasă la un prieten, pentru că avea probleme la școală și se temea de reacția părinților. Însă televiziunea de stat rusă a răspândit vestea că refugiații sirieni ar fi fost de vină, iar toată această isterie a crescut până într-acolo, încât comunitatea germano-rusă din Berlin a ieșit în stradă și au demonstrat împotriva refugiaților. Iată cum, prin informații eronate promovate intens, cu un anumit scop, se pot scoate oamenii în stradă.”

„A fost povestea Lisei orchestrată de Kremlin?”, am întrebat-o pe Olga Wieber.

„Nu a fost organizată de la început de Kremlin, dar mediile de stat au exploatat foarte bine această poveste. Cum au aflat că există această versiune convenabilă, care punea o umbră pe politica Berlinului cu privire la refugiați, au exploatat-o, au crescut-o, au întărit-o și răspândit-o. Există pe internet o grupare care se numește Anonymus. Un cont fals de Facebook, al unei persoane care nu există în realitate. Pe acest cont a fost postat un video unde oameni care par că ar fi refugiați, care arată ca niște refugiați, povestesc despre cum au răpit-o și violat-o pe Lisa. Mediile ruse au publicat aceste reportaje, Anonymus la fel, și astfel s-a răspândit cu repeziciune. Politicieni de la Kremlin au achesat la această poveste - dl Serghei Lavrov a reacționat, de exemplu, apoi societatea rusă, rușii de rând.”

Harald si Olga Wieber spun că, potrivit rezultatelor cercetărilor lor, propaganda rusă nu funcționează după o anumită schemă; are însă anumite caracteristici.

„Tipic pentru propaganda rusă este următorul lucru: cineva găsește o poveste cu potențial, apoi acesta este înflorită și răspândită. Fiecare sursa spune că știrea este corectă, iar dacă o sursă independentă neagă sau aduce contra-argumente, practic este redusă la tăcere, pentru că celelalte surse false sunt atât de multe, încât câștigă sau par mai credibile, prin simplul fapt că sunt mai numeroase. Există întotdeauna cineva care comandă o poveste. O dată pe săptămână se primesc comenzile. Există, apoi, fabrici de troli pentru Internet. Nu doar in Rusia, unde exista clădiri destinate acestor fabrici, dar și online, fabrici virtuale. Totul funcționează după principiile reclamei, ale relațiilor publice. Doar că, în cazul manipulărilor politice, apare și violența. Cum am văzut în Ucraina, unde jurnaliști care criticau ce se întâmplă acolo au dispărut. Există crime politice, crime care transmit și un mesaj, care de regulă este fie o ameninţare, fie un avertisment. Moartea lui Boris Nemțov este un exemplu. Nu întâmplător această crimă s-a produs la 200 de metri de Kremlin. Acesta a fost un indiciu și un avertisment. Cei care gândesc critic sunt reduși la tăcere. Acesta este diferența dintre manipularea economica și cea politică. În cea politică se ajunge la crime.”

XS
SM
MD
LG