Linkuri accesibilitate

Grigori Zinoviev mărturisea, de asemenea: „Aș vrea să repet că sunt complet și cu desăvârșire vinovat. Sunt vinovat a fi fost organizatorul, al doilea după Troțki, acelui bloc a cărui menire era asasinarea lui Stalin. Am fost principalul om din spatele asasinării lui Kirov. Partidul a văzut încotro ne îndreptăm și ne-a atras atenția; Stalin ne-a avertizat în multe rânduri; dar nu am ținut seamă de aceste avertismente. Am intrat în alianță cu Troțki”.

Ultimele cuvinte ale lui Kamenev în timpul procesului priveau obligațiile copiilor săi: „Aș vrea să spun câteva cuvinte copiilor mei. Am doi urmași, unul este pilot militar, celălalt, un tânăr pionier. Oricare va fi sentința mea, o consider dreaptă... Împreună cu poporul, mergeți încotro vă îndrumă Stalin”. Este o referință la promisiunea pe care Stalin a făcut-o în privința copiilor săi...

A fost apoi vorba de isterie dialectică, în care Kamenev și Vîșinski l-au antrenat, de la distanța secolelor, pe Niccolò Machiavelli: „Și deși Machiavelli a fost un cățeluș și un needucat (la capitolul crime--VT) comparat cu aceștia, chiar și așa, a fost preceptorul lor spiritual”. Ne întoarcem așadar la Moscova, în august 1936, la primul proces-spectacol. Șeful NKVD, Genrih Iagoda, eșuase în anul precedent în tentativa de a obține mărturisiri de la Zinoviev și Kamenev. Așa că, de data aceasta, omul pus s-o facă este Nikolai Ejov, secretar CC și curând înlocuitorul lui Iagoda. Dar adevăratul autor al scenariului este Stalin însuși (vezi Sheila Fitzpatrick, op. cit., pp. 119-142). Discursul procurorului general al URSS Andrei Vîșinski (un fost menșevic) îl acuză vehement pe vechiul bolșevic Lev Kamenev cu privire la prefața acestuia la volumul lui Machiavelli. Textul, extras din acuzația înverșunată a lui Vîșinski, este cu adevărat halucinant:

„Aș vrea să menționez una din cărțile lui Machiavelli (vol. I). A fost publicată în 1934 de către editura Academiei, al cărei șef era pe atunci Kamenev, și care are o prefață de acesta. Este o carte foarte interesantă. A fost scrisă în secolul XVI. Autorul i-a dedicat-o unui principe pentru a-l instrui în arta guvernării statului în acord cu interesele sale princiare. Machiavelli scria: ‚Trebui să știi că există două căi de afirmare, prin lege și prin forță: prima este caracteristică omului; a doua, bestiilor. Dar pentru că de multe ori prima este insuficientă, trebuie recurs la a doua. Un principe trebuie să posede deopotrivă natura bestiei și a omului’. Acest lucru l-a mulțumit foarte tare pe Kamenev iar în succinta sa prefață la carte a scris următoarele cuvinte interesante: ‚Un maestru al aforismului politic și un strălucit dialectician...’ (potrivit lui Kamenev, Machiavelli era un dialectician! Acest intrigant inveterat se dovedește a fi un dialectician!). ‚Un maestru al aforismului politic...’ Un foarte bun aforism, într-adevăr! Machiavelli scria: a lupta prin mijloacele legii este caracteristic omului, a lupta prin mijloacele forței este caracteristic bestiei; urmărește această politică bestială și, spune Machiavelli, îți vei atinge obiectivele! Pe acesta îl numește acuzatul Kamenev ‚un maestru al aforismului politic.’

Haideți să vedem ce scrie Kamenev mai departe: ‚...Un dialectician care din observațiile sale și-a format opinia fermă că toate conceptele criteriilor de bine și de rău, ale permisibilului și inadmisibilului, ale legalului și criminalului erau relative...’ Evident, potrivit lui Kamenev, aceasta este dialectică: amestecând ceea ce este criminal cu ceea ce nu este criminal, legalul cu ilegalul, binele cu răul, reprezintă o nouă interpretare ‚marxistă’ a dialecticii lui Machiavelli.

‚Machiavelli’, scria Kamenev în 1934, ‚și-a transformat tratatul într-un catalog extrem de limpede și expresiv al regulilor după care conducătorul vremurilor sale trebuia să se ghideze pentru a câștiga puterea, a o păstra și a rezista oricăror atacuri asupra ei’. Ai avut un bun mentor, Kamenev, dar tu, și trebuie să fii creditat pentru asta, ți-ai depășit profesorul. Scrii la un moment dat în prefață: ‚Este departe de a fi sociologia puterii, dar din această rețetă se desprind magnific trăsăturile zoologice ale luptei pentru putere în societatea posesorilor de sclavi bazată pe domnia unei minorități bogate asupra unei majorități obidite’. Așa este. Dar ai vrut să aduci în societatea noastră metodele de luptă și principiile luptei care erau demne de proprietarii de sclavi; ai vrut să le aplici împotriva societății noastre, împotriva socialismului. Scrii tu: ‚Astfel, acest secretar al bancherilor florentini și ambasadorul lor la curtea Papei, prin accident sau deliberat, a creat carapacea unei imense forțe explozive care a agitat mințile conducătorilor vreme de secole...’ Tu, Kamenev, ai adoptat regulile lui Machiavelli, tu le-ai dezvoltat până în punctul lipsei de scrupule și imoralității, tu le-ai modernizat și le-ai perfecționat. Abandonează această clovnească farsă! Înlătură-ți masca de pe față o dată pentru totdeauna! Aici numește Kamenev cartea lui Machiavelli o carapace a unei imense forțe explozive. Evident, Kamenev și Zinoviev au vrut să folosească această carapace pentru a arunca în aer patria noastră socialistă. S-au înșelat! Și deși Machiavelli a fost un cățelandru și un needucat comparat cu ei, chiar și așa, le-a fost preceptor spiritual. ‚Machiavelismul’ și azefismul ți-au servit ca sursă a activităților și crimelor tale. Acum, toate astea au fost demascate de Zinoviev și Kamenev înșiși: crima, viclenia, perfidia și mascarada au fost principalele, decisivele metode ale activităților lor criminale”.

XS
SM
MD
LG