Linkuri accesibilitate

2000: Criză energetică, criză socială, emigrare în masă


Unii analişti au spus că clasa politică s-a compromis total, iar liderul comuniştilor Vladimir Voronin a ştiut cum să profite de nemulţimirea oamenilor

Unii analişti au spus că clasa politică s-a compromis total, iar liderul comuniştilor Vladimir Voronin a ştiut cum să profite de nemulţimirea oamenilor

Din multe relatări ale presei reieşea o disperare a populaţiei, urmare a crizei economice, dar mai ales neplăţii salariilor şi continuarea deprecierii valutei naţionale.

O ţară în care domină absurdul, unde o pensie ordinară ajunge doar pentru trei-patru kilograme de mezeluri ieftine, unde facturile pentru serviciile de întreţinere a unui apartament obişnuit cu două camere depăşesc de două ori veniturile unei familii, unde, pe vreme de pace, resursele energetice nu ajung decât pentru capitală, iar pe agentul termic nu poate miza nimeni. O realitate kafkiană ce nu poate fi concepută de o minte brează. Astfel au descris realităţile anului 2000 ziariştii de la publicaţia de limbă rusă „Moldavskie Vedomosti”.

Sărac în general pentru populaţie, anul 2000 a fost bogat în necazuri şi situaţii tensionante, continuă descrirea jurnaliştii de la BBC Chişinău.

„La numai doi ani de la alegeri, niciun politician din parlament nu-şi mai asuma răspunderea pentru guvernare. Asta în timp ce protestele nu conteneau. Au protestat, pe rând, studenţii, pensionarii, profesorii, medicii, oamenii din cultură, veteranii războaielor de pe Nistru şi din Afganistan. Nemulţumirea faţă de clasa politică părea a fi generală”, se mai arată în bilanţul BBC.

Din multe relatări ale presei reieşea o disperare a populaţiei, urmare a crizei economice, dar mai ales neplăţii salariilor şi continuarea deprecierii valutei naţionale. Unii observatori notau că lefurile, pensiile şi bursele nu au fost indexate niciodată, în timp ce din 1994 leul s-a depreciat faţă de dolarul american de peste trei ori. Salariul mediu pe economie constituia un sfert din coşul minim de consum, calculat de angajaţii Ministerului Muncii.

Prin urmare, visul de a ajunge la muncă peste hotare a devenit scopul vieţii pentru mulţi cetăţeni. Unele femei sau adolescente au căzut în plasa traficanţilor de carne vie. În timp ce alţi oameni, pentru a lega tei de curmei, au ajuns să-şi vândă rinichii pentru transplanturi.

Prea puţine astfel de filiere au ajuns însă în atenţia oamenilor legii, au scris ziarele de la Chişinău. Potrivit unui şef de direcţie de la MAI, s-au înmulţit firmele zise turistice ce practicau ilicit angajarea cetăţenilor la munci peste hotare şi încasau pentru serviciile de acest gen 1.000-1.500 de dolari SUA. O estimare a şeful Serviciului de Securitate şi Informaţii, Valeriu Pasat, arăta că fiecare a şasea persoană din Republica Moldova se afla ilegal peste hotare şi că exodul forţei de muncă şi al creierelor a devenit un pericol grav pentru viitorul ţării.

În anul 2000, mulţi cetăţeni moldoveni au făcut zilnic coadă la Consulatul României pentru a-şi depune dosarul de redobândire a cetăţeniei române. Încurcate, autorităţile moldovene au suspendat pe un timp activitatea secţiei Arhivei naţionale ce eliberează certificate de stare civilă necesare la redobândirea cetăţeniei, iar câteva ministere au primit ordin de la şeful statului să „studieze problema cetăţenilor care solicită cetăţenie română”.

Fenomenul de redobândire a cetăţeniei române capăta amploare şi în contextul în care România a fost eliminată de pe „lista neagra” a statelor ai căror cetăţeni au nevoie de viză de intrare în ţările europene şi a fost invitată la negocierile de aderare la Uniunea Europeana.

Războiul gazelor şi bătălia pe Constituţie

Din cauza neplăţii datoriilor, Gazprom a suspendat în primăvară livrările de gaze pentru Republica Moldova, lucru care a afectat şi întreprinderile ce furnizau curent şi apă şi a dus la deconectarea haotică şi a acestor servicii. Tot anul Gazprom va ameninţa cu închiderea robinetului

În loc să găsească soluţii pentru a rezolva problemele oamenilor, „preşedintele şi deputaţii au fost preocupaţi mai ales în a se faulta reciproc”, nota scriitorul Vitalie Ciobanu, în comentariul său pentru Radio Europa Liberă de sfârşit de an.

Ca şi în anul precedent, preşedintele Petru Lucinschi a insistat cu trecerea la un regim prezidenţial de guvernare. Pentru a-i da replică şi a pune capăt la ceea ce parlamentarii au numit ambiţii dictatoriale ale preşedintelui, aleşii poporului, care purtau mici bătălii între ei, au făcut front comun şi au modificat constituţia la 5 iulie.

Propunerile cu privire la acceptarea unei baze militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova în schimbul soluţionării conflictului transnistrean şi a unor beneficii economice au fost publicate în unele ziare şi dezbătute pe larg în societate.

Amendamentele votate prevedeau trecerea la republică parlamentară şi votarea şefului statului de către deputaţi. Însă modificările operate s-au întors ca un bumerang împotriva lor la sfârşitul anului. Divergenţele în interiorul legislativului pe subiectul identificării şi votării viitorului şef de stat s-au acutizat într-atât încât nu mai puteau fi depăşite. În decembrie, alegerile preşedintelui au eşuat, fiind anunţat pentru luna februarie 2001 un scrutin parlamentar anticipat.

Amendarea Constituţiei la 5 iulie 2000 a fost declarată neconstituţională peste 16 ani de la adoptare, pe motiv că modificările au fost operate cu încălcarea legii supreme.

Agenţia Basa-press a scris că preşedintele parlamentului de la acea vreme Dumitru Diacov a recunoscut că regimul parlamentar a fost introdus prematur.

Unii analişti au afirmat că în anul 2000 clasa politică de la Chişinău s-a compromis total. Conform unor sondaje de opinie, fiecare al doilea cetăţean chestionat a spus că persoanele cu funcţii de răspundere în stat sunt corupte.

Planuri pregătite de Moscova pentru statul moldovean

Deseori, la negocierile cu partea rusă, problema gazelor era abordată la pachet cu diferendul transistrean şi cu retragerea fostei armate a 14-a, a mai scris presa vremii.

Propunerile cu privire la acceptarea unei baze militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova în schimbul soluţionării conflictului transnistrean şi a unor beneficii economice au fost publicate în unele ziare şi dezbătute pe larg în societate. Pentru o astfel de iniţiativă a pledat mişcarea pro-prezidenţială „Republica”, dar şi prim-ministrul Dumitru Braghiş. „Dacă am obţine gaze gratis, de ce să nu acceptăm? Suntem o ţară mică şi nu putem dicta o atitudine faţă de noi”, a spus primul-ministru.

Preşedintele rus Vladimir Putin la Chişinău, întampinat de preşedintele Petru Lucinschi

Preşedintele rus Vladimir Putin la Chişinău, întampinat de preşedintele Petru Lucinschi

Ideea înfiinţării unei baze militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova a reapărut în presă în ajunul vizitei la Chişinău a preşedintelui rus Vladimir Putin, din 16-17 iunie. În cadrul întrevederii s-a ajuns la înţelegerea privind reducerea în jumătate a preţurilor de achiziţie a gazului rusesc, Republica Moldova plătind cel mai înalt preţ în cadrul CSI.

La Chişinău, Vladimir Putin a spus că stabilitatea în această regiune nu va fi posibilă dacă nu vor fi luate în calcul interesele tuturor categoriilor de cetăţeni, inclusiv ale celor din Transnistria. Liderul de la Kremlin a anunţat că va înfiinţa o comisie de stat condusă de fostul premier Evgheni Primakov, care va avea misiunea să accelereze procesul de reglementare finală a conflictului transnistrean.

Pe 6 septembrie, în ziarul „Moldavskie Vedomosti”, a fost publicat proiectul „Acordului privind bazele relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria”, atribuit de presa rusă şi locală lui Evgheni Primakov. Documentul prevedea constituirea statului comun – Republica Moldova, din care să facă parte „Republica Moldovenească Nistreană (RMN)”.

Se propunea ca RMN să aibă propria constituţie, în baza căreia formează cele trei puteri statale - legislativă, executivă şi judecatorească. Cele trei puteri ale statului comun urma să fie formate cu participarea RMN, în baza unui acord bilateral ce va servi drept lege supremă pentru statul comun. Din atribuţiile statului comun urmau să facă parte domeniile: politica externă, serviciile de frontieră, vama, transportul, sectorul energetic, telecomunicaţiile.

„Armata, trupele de securitate şi forţele de ordine nu vor putea activa pe teritoriul Republicii Moldova şi RMN fără coordonarea cu autorităţile locale”, se arata în proiect. În cazul schimbării statutului internaţional al Republicii Moldova, RMN obţinea în mod automat dreptul la autodeterminare politică şi teritorială.

Noţiunea de „stat comun” era prevăzut de Memorandumul conciliant semnat cu transnistrenii în mai 1997, notau unii experţi din domeniu. La puţin timp, s-au oferit să participe la viitoarea structură statală, ca parte terţă, şi deputaţii din Adunarea populara a autonomiei găgăuze.

Rezolvarea problemei transnistrene a fost una dintre promisiunile electorale ale lui Petru Lucinschi. El însă a declarat, potrivit oficiosului „Moldova Suverană”, că nu susţine ideea federalizării atribuită lui Primakov. „Moldova merge pe calea descentralizării puterii, care nu este bazată pe criterii etnice. Aceasta presupune mai multă autonomie autorităţilor locale, nicidecum federalizare”, a spus Lucinschi.

XS
SM
MD
LG