Linkuri accesibilitate

Directorul Serviciului Românesc al Europei Libere, Noel Bernard, îi aduce un omagiu popularului redactor muzical asasinat la München.

[7 martie 1975]

Metronom

Partea a II

Pe undeva Cornel nu se putea împăca cu gândul că sute de mii dacă nu milioane de tineri din România îl adorau. În timp ce aici la München era un oarecare. Încerca să găsească un surogat, aduna la el acasă pe cine vrei și pe cine nu vrei, încercând să aprindă un mic foc de căldură și prietenie, care să înlocuiască flacăra de dor care ardea în el după dumneavoastră, cei care îl ascultați și îl admirați. Pierdea zilele și multe nopți într-o continuă căutare, sfâșiat de o neliniște care nu se astâmpăra. Câteodată își găsea refugiul într-o sticlă de vin.

Oricât de neliniștită, chiar zbuciumată, ar fi fost viața lui particulară, în meseria lui, în meserie lui, în profesiunea lui Cornel era un model de conștiinciozitate. Nimeni nu punea mai multă pasiune în munca lui decât el. Programele lui erau rezultatul unui studiu intens al avalanșei de discuri noi, care îl copleșeau în fiecare săptămână. Dar Cornel nu se mulțumea doar, așa cum o fac mulți disc jockey, să asculte muzica. Pentru el cel puțin la fel de important ca muzica a fost întotdeauna fenomenul social, revolta și nemulțumirile din care țâșneau aceste cântece și care erau perfect oglindite adeseori în textele folosite.

Cornel era, după cum știți, o enciclopedie a muzicii populare moderne, unul dintre cei mai buni cunoscători ai ei, un om care o înțelegea perfect fiindcă îi înțelegea rădăcinile, știa de unde vine, îi împărtășea setea după libertate și pace, oroarea de război și brutalitate, visul unei lumi mai bune. „Vino Iisuse pe pământ, n-ai să crezi ce-ai să vezi aici!”

În seara de marți, 4 martie, Cornel a fost apucat din nou de acel val de neliniște despre care vă vorbeam la început. A înregistrat la radio o serie de programe și pe la 7 seara a ieșit în oraș. Muncise mult, pregătind muzica pentru o premieră mondială a unei piese de Mrożek pe care Vlad Mugur o pune în scenă la Teatrul municipal din Konstanz.

Și-a vizitat pe rând toți prietenii apropiați. A trecut printr-o serie întreagă de localuri, unele ținute de români. Localuri pe care le frecventa mai des. Nu mult înainte de miezul nopții s-a întâlnit într-un local cu tânărul Mario Grop în vârstă de 17 ani și a băut un pahar de vin cu el într-un local din Schwabing, cartierul artistic al Münchenului. A ieșit din local împreună cu Mario Grop aproape de miezul nopții. Scurt timp după unul noaptea, o studentă care se ducea acasă l-a descoperit înjunghiat în piept, zăcând mort lângă Mercedesul lui parcat într-un colț al Schwabing-ului. Din portofelul lui lipseau o mie și ceva de mărci pe care le ridicase de la bancă în aceeași zi. Iar seara, poliția l-a arestat pe Mario Grop, bănuit de-al fi asasinat pe Cornel Chiriac. Mario Grop, deși doar în vârstă de 17 ani, are un cazier judiciar la poliția din Munchen. E cunoscut ca un tânăr violent, fără domiciliu și fără slujbă. Așa s-a terminat scurta și strălucita traiectorie lumească a cometei Chiriac, stinsă cu mult înainte de vreme.

Vreau să închei acest program, închinat amintirii lui Cornel, transmițând cele mai sincere condoleanțe mamei și familiei lui, cât și dumneavoastră care, ca și noi, sunt sigur că nu-l veți uita niciodată.

*[Text transcris după emisiunea difuzată la 7 martie 1975 și, în reluare, în august același an; textul integral a fost publicat sub titlul „În memoria lui Cornel Chiriac” în Noel Bernard, Aici e Europa Liberă. Jon Dumitru Verlag, Munchen, 1983, p. 30 și în reeditarea volumului, în 1990, la Editura Observator, p. 30]

XS
SM
MD
LG