Linkuri accesibilitate

Pe ce lume trăim (II)


Viața cuiva care se mulțumește să trăiască așa cum trăiesc toți oamenii nu mai e de recunoscut. Așa ceva, adică o viață - cum se zice - normală, nu mai există. Mai întîi, pentru că bazele acestui fel de a fi nu mai sînt în picioare. Totul e negociabil sau nesigur. Ca să pornim de la bază, mai întîi și mai întîi, e vorba de familie. Nimic nu mai garantează că așa ceva există oficial. Căsătoria a fost lărgită și include acum două persoane, fără precizări de gen. Schimbările de sex și adopția sînt un șantier pe care se lucrează în regim permanent. Dar starea de revizie și destructurare lucrează pe un teritoriu mult mai larg. Peste tot. Siguranța majorităților a dispărut. Societatea și națiunile sînt cunoscute ca sumă de minorități: etnice, sexuale, sociale. Omul comun și generic a dispărut sau zace uitat într-un colț de lume obscur. Națiunea e tot mai greu de fixat pentru că și granițele sînt în mișcare.

În Europa de Est, Rusia a pus toate hărțile la mezat. Nimeni nu crede că se poate ajunge la un conflict deschis și toată lumea se teme de un conflict deschis. Un fost comandant militar britanic scrie o carte despre războiul imediat cu Rusia și nimeni nu are impresia că are în față un roman de aventuri sau un volum science-fiction. Toate ipotezele interzise cît imposibile stau la coadă pentru a confirma că sînt și posibile și probabile. În Statele Unite, cea mai șocantă campanie electorală văzută vreodată se poate încheia cu victoria unui om din afara politicii, împins în față de furie, dezamăgire și protest. În Marea Britanie, același suflu furios a măturat, într-o altă campanie de pomină, guvernul, mediile de informare și elitele conducătoare. Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană. Scenariul se poate repeta în Franța și în Germania, unde, sezon după sezon terorist, au făcut loc politicii radicale, acum pregătită să preia, democratic!, puterea.

Uniunea Europeană părea un dat istoric intangibil. A fost o impresie. Din depărtări pe care accesul automat la informație le aduce foarte aproape, se aude tot mai clar, ceva despre Chima - marele și atotputernicul necunoscut. Se va sfîrși agitația militară din mările Pacificului cu un război chino-american? Răspunsul e mai dureros decît se poate închipui. Nimeni nu știe, deși toată lumea știe că nimic nu mai e imposibil. Inclusiv, recorduri cu care oamenii înțeleg să încoroneze o viață: un domn sare fără parașută de la 15 km și aterizează, perfect nevătămat, într-o plasă enromă, construită la sol. Știrea domină cîteva zile, dar e înghițită de noua pasiune de masă: Pokemon Go. Cîteva zeci de milioane de oameni, răspîndiți în toată lumea, țin mobilul sub ochi și aleargă după o nălucă generată de un joc video. Jucătorii nu mai au viață. Intră cu mașina în pom, sar garduri, dau năvală în muzee și pe cîmp, transformați în turmă de copii și eliberați de griji.

Dat fiind că lumea în care trăim arată așa, nu e deloc sigur că trăim cu adevărat și e sigur că n-am văzut, încă, tot. Din nefericire, s-ar putea să avem parte de noutăți și mai mari.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG