Linkuri accesibilitate

Partidele politice în sfertul de veac de independență a Republicii Moldova


Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru, Nicolae Negru, editorialist, comentator politic, scriitor, şi Igor Volniţchi, istoric.

Radiografia celor 25 de ani de independență a Republicii Moldova, realizată de o manieră cât mai puțin festivistă și triumfalistă, ar putea fi chiar instructivă pentru că cel care știe să își contabilizeze propriile greșeli are mai puține surprize în viitor, lucru știut. Împreună cu musafirii mei vom încerca o astfel de radiografie, luând în vizor partidele politice.

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Astăzi vom alege o „lentilă” anume ca să ne uităm la istoria Republicii Moldova de un pătrar de veac. Ne vom uita la această istorie prin optica care dezghioacă istoria în partide. Pentru că oricum ai da, oricât de mult le-am iubi sau dimpotrivă, partidele sunt cele care se constituie într-o locomotivă politică, în primul rând. Şi am invitat astăzi în studio doi cunoscători, doi oameni care au şi ţinerea de minte care se cuvine pentru aceste analize. Este Nicolae Negru, editorialist, comentator politic, scriitor, şi Igor Volniţchi, cel care a şi scos volume despre istoria partidelor din Republica Moldova. Mai întâi, vreau să-l întreb pe Nicolae Negru: politicienii şi cei care sunt în interiorul partidelor spun că este răul necesar. Toată lumea le critică, chiar le detestă, după rezultatele pe care le avem, dar nu putem funcţiona altfel decât prin partide. Sistemul democratic aşa e construit că acest „camerton” nu poate fi dat decât prin partide, cu ajutorul partidelor. La un moment dat, intelectualii au încercat să intre în interiorul acestei „jucării” şi s-au retras. De ce?

Nicolae Negru: „Partidele nu sunt un joc intelectual. Partidele au anumite funcţii, sunt instituţii, de fapt. Problema Republicii Moldova, una dintre problemele Republicii Moldova e că aceste partide nu au devenit instituţii democratice în adevăratul sens al cuvântului. Un paradox, într-un fel. Democraţia nu poate funcţiona fără partide, cum ai spus, e un rău necesar sau sunt instituţii obligatorii ale democraţiei. Iar pe de altă parte, democraţia în Republica Moldova funcţionează în baza unor partide nedemocratice. Am putea căuta cu lumânarea la noi un partid pe care l-am putea considera democratic de la „A” la „Z”, am în vedere ca structură, ca mod de funcţionare, organizare ş.a.m.d.”

Europa Liberă: PAS parcă se anunţă, cel puţin are pretenţia să păşească cu dreptul.

Nicolae Negru: „Am mai auzit, au mai fost intenţii de felul acesta, ca să nu merg departe, PLDM în 2007 a apărut ca o rândunică, să spunem aşa.”

Europa Liberă: A fost şi o „rândunică” cândva, de fapt.

Nicolae Negru: „A fost şi o „rândunică”. Am avut şi „furnici”, şi „rândunici”, „cocoşi” ş.a.m.d., diferite „animale” am avut. Dar PLDM părea că se constituie, spre deosebire de alte partide, ca o echipă consolidată în baza unor idei, în baza unor programe. Până la urmă, s-a deformat totul, a deviat de la ceea ce s-a pornit.”

Europa Liberă: Domnule Volniţchi, cum se explică faptul acesta că partidele din Republica Moldova, după ce s-a tot încercat, nu sunt suficient de democrate sau uneori chiar total pe din afară? De ce se întâmplă aceasta?

​Igor Volniţchi

​Igor Volniţchi

Igor Volniţchi: „Toate partidele din Republica Moldova înseamnă, în primul rând, oameni. Calitatea partidelor depinde, în mod esenţial, de calitatea oamenilor. Și ce calitate au acei oameni care formează partidele? Dacă aici, la centru, noi mai vedem cum se mai mişcă, un lider dispare, altul apare, se substituie, mai fuzionează cineva, în realitate esenţa tuturor partidelor, cei care formează scheletul partidelor, în primul rând, cei din teritoriu sunt aceiaşi oameni, care de 25 de ani se tot perindă dintr-un partid în altul.”

Europa Liberă: Adică un „butuc de cărţi”...

Igor Volniţchi: „Da. Eu am scris, de nenumărate ori, şi am avut foarte multe reacţii extrem de dure de la cei din teritoriu, mai că nu mă acuzau că le stric nu ştiu ce business. Dar uitaţi-vă în fiecare partid cine l-au constituit, la ce etapă, cine şi ce declaraţii de plecare dintr-un anume partid şi aderare la alt partid a făcut şi veţi vedea că sunt aceiaşi oameni. Avem nişte feudali, eu le zic feudali politici şi electorali în fiecare raion, care au grupat în jurul lor câte ceva ce mai mişcă şi ce poate fi considerată materie electorală... Și iată aceşti feudali, având nişte interese foarte şi foarte înguste, migrează de la un partid până la altul, determinându-i esenţa. Noi nu avem oameni, nu avem echipe la nivel local sau la nivel central care ar lupta pentru o cauză, pentru un partid, pentru un brand politic, chiar şi subiectiv, pentru o echipă de lideri ai acestui partid… Noi avem profitori care foarte uşor, în momentul în care începe ascensiunea cuiva, se alătură acelui cineva, iar când începe declinul acelui om ei nu mai luptă pentru brandul politic, pentru partid, foarte uşor se duc şi caută în altă parte... La un moment dat, eu am propus chiar şi o soluţie pentru această problemă şi am plasat-o societăţii civile. Ziceam atunci că avem neapărat nevoie de un registru politic, un registru al politicienilor din Republica Moldova, care ne-ar permite să urmărim evoluţia fiecărui politician, nu a liderilor care apar şi dispar periodic, ci anume a celor care formează baza unui partid în teritoriu, a celor din teritoriu. Atunci când vom soluţiona această problemă, vom vorbi despre partide în adevăratul sens al cuvântului, partide grupate nu doar pe singurul interes de a prelua puterea şi a se îmbogăţi, de a-şi rezolva problemele personale şi ale apropiaţilor, ci partide care vor lupta pentru echipă, pentru liderii lor, pentru brandul pe care îl au, pentru principiile ce au stat la baza acestui partid. Doar atunci când omenii din teritoriu vor înţelege că ei sunt direct dependenţi de partidul din care fac parte, doar atunci noi vom avea cu adevărat o clasă de politicieni conştientă.”

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru: „Domnul Volniţchi, de fapt, se referă la consecinţe, nu la cauză. Ceea ce se întâmplă la periferie, în raioane se întâmplă şi la Chişinău, vedem, putem să aducem multe exemple. S-a întâmplat că unele persoane, unii lideri au început pe aripa stângă, au întemeiat chiar partide social-democrate, adică de stânga şi pe urmă au migrat, au migrat şi, într-un moment dat, s-au pomenit chiar în partide de dreapta, de pildă, de la social-democraţi la naţional-liberali. Toată lumea cunoaşte aceste exemple. Mie mi se pare că motivul, cauza sunt mai adânci. În primul rând, una din cauze e financiară, fiindcă un partid trebuie întreţinut. În al doilea rând, e această cultură politică care nu se bazează pe ideologie, de fapt. Noi venim din perioada sovietică şi ne-am tot conformat, şi ne-am învăţat a ne conforma. Au apărut mişcări, de exemplu, Frontul Popular bazat pe anumite idei. M-am referit la social-democraţi, dar aţi văzut ce soartă au avut social-democraţii pe parcurs? Acum a nimerit acest partid în mâinile, iarăşi, putem spune ale unui profitor, care a răsturnat piramida de valori în acest partid. Și şi-a pus scopul, de exemplu, nu să construiască o societate, dar să ne integreze în Uniunea Vamală sau în ceea ce se va numi, într-o formă sau alta, o variantă a Uniunii Sovietice.”

Europa Liberă: A propos de doctrine, dacă din start partidele ar fi avut doctrine distincte şi le-ar fi păstrat şi din generaţii în generaţii ar fi asimilat diferiţi simpatizanţi, credeţi că ar fi fost mai multă claritate?

Nicolae Negru: „Da, cu siguranţă, ar fi fost mai multă claritate. Trebuie să avem această capacitate. În primul rând, să ştim ce e doctrina, să avem multe persoane care urmăresc un anumit scop ideologic, de exemplu, liberalismul sau comunismul, la urma urmei, dar să aibă o anumită pregătire în acest sens, să aibă această convingere, să se consolideze unul cu altul. Şi atunci acest partid există nu datorită unui sac sau unui buzunar plin al cuiva, dar din iniţiativa oamenilor. Ei se autofinanţează, până la urmă, cotizează, fiindcă au această credinţă, au această dorinţă de a atinge un anumit scop. La noi nu prea avem oameni de aceştia. Da, se întâmplă, sunt grupuleţe mici, dar să vedem partide mari, de exemplu, ca în Statele Unite ale Americii; dar să treacă un politician vizibil de la republicani la democraţi nu prea, să voteze împreună în anumite situaţii da, s-a întâmplat. Dar această trecere dintr-odată îl plasează pe acest om într-o lumină nefavorabilă: înseamnă că tu până acum erai făţarnic, erai fariseu, ziceai că sprijini sau că ţii la anumite valori dar, de fapt, nu ţii la anumite valori, eşti un conjuncturist. Şi aceasta e reprobabil în societate, la noi lucrul acesta nu e.”

Europa Liberă: Dreptatea nu e problema acestui om, dar e problema formaţiunii care acceptă ca în interiorul partidului, formaţiunii să existe pendulări ideologice şi conceptuale de la stânga la dreapta. În sensul acesta am impresia că avem exemplul, poate chiar strigător la cer, Partidul Comuniştilor, care, în perioada de guvernare, a avut opţiuni liberale sută la sută.

Nicolae Negru: „Cele mai liberale acţiuni le-a întreprins Partidul Comuniştilor.”

Europa Liberă: Şi invers, dreapta, care cochetează cu social-democraţia şi încearcă să-i ia „preşul” de sub picioare. Întorcându-ne la istoria pe care aţi făcut-o, domnule Volniţchi, în căutarea doctrinelor se căutau subdoctrine, minidoctrine sau cvasidoctrine, cum a fost anticomunismul, renaşterea naţională şi redobândirea identităţii naţionale în cadrul PPCD. Care formulă a fost cea mai eficientă, cea mai coagulantă şi cea mai de durată?

Igor Volniţchi: „În Republica Moldova în 25 de ani de independenţă a existat, la modul practic, o singură doctrină, ea se numeşte conjuncturismul... Şi eu nu cred că veţi mai găsi o altă istorie politică a unei ţări unde conjuncturismul să se manifeste atât de plenar. Vorbeaţi anterior despre partidele care, sincer, au dorit să se ataşeze de o doctrină anume. Asemenea cazuri sunt foarte puţine în Republica Moldova. Social-liberalii lui Oleg Serebrian, la un moment dat, au încercat să facă acest import de aderenţă la o doctrină anume, au încercat să facă un import anume de valori, un import de politică occidentală în Republica Moldova. Cu ce s-a soldat acest exerciţiu politic, acel proiect al domnului Serebrian? El a fost nevoit să cedeze şi în „numele” interesului naţional, integrării europene, a democraţiei, a făcut, iniţial, parte în 2005 din acel bloc „Moldova Democrată”, trecându-şi trei deputaţi în Parlament, ulterior, în 2007 a fost nevoit din nou, conformându-se realităţilor care erau în Republica Moldova, să fuzioneze cu Partidul Democrat, unde erau social-liberalii şi Partidul Democrat. Ştim la ce mare familie europeană este parte în prezent Partidul Democrat şi la ce mare familie internaţională – Internaţionala Socialistă. Adică, sunt nişte chestii care, chiar şi acele mici tentative, timide încercări de a importa un set anume de valori, anumite reguli de comportament în politica moldovenească, ele toate suferă eşec, până la urmă, şi învinge măria sa conjuncturismul. Aşa a fost şi aşa va fi.”

Europa Liberă: Dar atunci când se duc în familia parlamentară europeană, când îi acceptă un grup parlamentar, nu îi întreabă totuşi să arate nişte dovezi statutare?

Igor Volniţchi: „Asta e, le cer dovezi statutare şi aceştia dovezi statutare oferă câte vrei. Uitaţi-vă în statutele PLDM, PL şi PD. Mă refer nu întâmplător anume la aceste trei partide, colegii mei făceau o investigaţie în aceste zile, o mini-investigaţie, pentru că investigaţie e prea tare spus – cât plătesc partidele pentru afilierea, pentru participarea în diverse organizaţii internaţionale – şi au luat aceste trei exemple. Avem trei partide care se manifestă foarte şi foarte activ pe filiera externă. Domnul Lupu, preşedintele Partidului Democrat, este chiar vicepreşedinte al unei prestigioase organizaţii internaţionale. Partidul pe care acum îl conduce domnul Cibotaru, Partidul Liberal Democrat, iarăşi, este parte a celei mai mari familii europene, a popularilor europeni. Domnul Ghimpu şi colegii săi se manifestă destul de activ pe filiera ELDR ş.a.m.d. Deci, aceste partide au un mesaj dublu: una spun în interior şi promovează anumite valori şi cu totul alta fac. Spun în exterior şi prezintă şi aceleaşi dovezi statutare la care vă refereaţi dumneavoastră. Avem partide care au înţeles foarte bine cât de mult pot beneficia de pe urma afilierii lor internaţionale. Şi cel mai bun exemplu în acest sens este Partidul Liberal Democrat. Datorită apartenenţei la cea mai mare familie europeană, popularii europeni, care au deţinut şi deţin în continuare controlul asupra majorităţii structurilor europene, mai puţin a Parlamentului European, au reuşit să aducă chiar şi beneficii pentru Republica Moldova. Pentru că acel lobby puternic, care a fost făcut în perioada în care PLDM era la guvernare în Republica Moldova, deţinând şi funcţia de prim-ministru, până la urmă, a însemnat beneficii pentru cetăţeni – Acord de Asociere, Acord de Liber Schimb. Da, erau procese fireşti, care oricum s-ar fi întâmplat, chiar dacă PDM, PL ar fi deţinut funcţia de prim-ministru, dar faptul că PLDM era parte a PPE a catalizat aceste procese. Prin urmare, partidele noastre uneori se manifestă activ pe filiera externă, atrăgând pentru sine beneficii, uneori, mai rare cazuri, atrăgând beneficii pentru ţară, ceea ce încearcă acum să facă PDM. Însă nu trebuie să confundăm două lucruri absolut diferite: filiera internaţională prezintă doar un anumit interes pentru aceste partide, în realitate în interior ele se manifestă cu totul altfel.”

Europa Liberă: Dar acolo li se dă totuşi un brevet. Domnule Negru, dacă ne întoarcem la istoria, traiectoria spectaculoasă a PPCD, care a avut la bază o aderenţă naturală firească născută în vâltoarea evenimentelor din ’89-’90 sau au culminat, de ce au risipit acest capital liderii formaţiunii?

Nicolae Negru: „Într-adevăr, aderenţa la PPCD, la început se numea Frontul Popular Creştin Democrat, era ideatică, adică era bazată pe o anumită aspiraţie, pe anumite idei ale cetăţenilor şi era o aderenţă foarte puternică, exista un nucleu de aproximativ 10% care, în permanenţă, vota cu Partidul Popular Creştin Democrat.”

Europa Liberă: Şi acolo aderenţa chiar nu căuta profit, nu erau profitori şi conjuncturişti.

Nicolae Negru: „Nu căutau, nu erau profitori şi nu erau conjuncturişti.”

Europa Liberă: Da, scoatem din clasificare.

Nicolae Negru: „Scoatem aceasta din clasificare. A propos, există şi pe cealaltă parte, la comunişti exista o aderenţă care, iarăşi, este bazată pe această ideologie sau pe nostalgie, dar şi nostalgia este, într-un fel, o idee.”

Europa Liberă: Sau socialiştii ante-Dodon.

Nicolae Negru: „Sau socialiştii ante-Dodon, socialiştii de la început, care au apărut în ’91-’92, s-au unit atunci cu Interfrontul, dacă vă amintiţi, şi au intrat în Parlament.”

Europa Liberă: Deci, avem şi aici excepţii, de acord.

Nicolae Negru: „Avem excepţii. Şi, a propos, dacă privim tabloul în general, există o idee care ne desparte, de exemplu, ideea europeană sau ideea euroasiatică. Şi aici parte din cetăţenii Republicii Moldova ţin dezinteresat la o idee sau la altă idee şi votează nu în funcţie de o conjunctură. Da, primari, funcţionărimea, birocraţii la care s-a referit domnul Volniţchi, aşa votează, în funcţie de interes.”

Europa Liberă: Deci, PPCD?

Nicolae Negru: „Şi uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu PPCD. În 2005 PPCD votează preşedintele Republicii Moldova în persoana domnului Voronin, Partidul Comuniştilor, adversarul categoric al acestei formaţiuni sau, mai bine zis, al electoratului care vota pentru această formaţiune. La Roşca se vedeau anumite oscilaţii, o anumită flexibilitate, un anumit conjuncturism. Dezamăgiţi, cetăţenii Republicii Moldova, dacă vă amintiţi, la următoarele alegeri din 2009 nu au mai votat acest partid.”

Europa Liberă: Chiar dacă a încercat să înnoiască formula, tineri.

Nicolae Negru: „Da. Erau destul de inventivi, dar electoratul dezamăgit...”

Europa Liberă: …l-a sancţionat.

Nicolae Negru: „Şi mie mi se pare că această evadare în cealaltă extremă este tot un fel de răzbunare: dacă voi nu mă vreţi, dacă voi nu mă mai iubiţi, atunci nu vă mai iubesc nici eu şi, în general, trădez această idee.”

Europa Liberă: Şi mă duc la Dughin.

Nicolae Negru: „Şi mă duc la Dughin, mă duc la Putin, şi îmi mai cumpăr un plămân – unul rus şi unul român. Am putea zice că se manifestă alt fenomen, la care încă nu ne-am referit în această discuţie: partidele diversiune, partidele finanţate de anumite grupuri de interese, partide de buzunar.”

Europa Liberă: Adică „plantate”.

Nicolae Negru: „Partide „plantate” cu anumit scop într-o parte şi în altă parte. Eu stau şi mă gândesc acum la ceea ce se întâmplă chiar în zilele noastre. De pildă, să fiu eu un factor de decizie la FSB din Rusia, ce aş încerca să fac? Cum să pătrund eu să influenţez realităţile, lupta politică din Republica Moldova? Pe stânga? Pe stânga toată lumea mă vede, toată lumea zice, numai a apărut cineva pe stânga...”

Europa Liberă: „Mâna Moscovei”.

Nicolae Negru: „Mâna Moscovei”... Atunci să facem pe mâna dreaptă. A fost, mi se pare, Partidul Popular Creştin Democrat o asemenea lucrătură pe partea dreaptă. Şi acum să ne uităm dintre partidele care apar cine ar putea înlocui Partidul Popular Creştin Democrat. Şi mi se pare că se conturează o formaţiune nouă, nu o numesc, fiindcă suntem aproape în campanie electorală.”

Europa Liberă: Am înţeles. Aceasta e ipoteza dumneavoastră, dar cum se poate găsi un remediu, domnule Negru, împotriva acestor partide „implantate”, „căpuşe” ş.a.m.d.?

Nicolae Negru: „Remediul e acelaşi – cetăţenii să constituie partidele. Nu o persoană cu un sac cu bani îşi constituie un partid şi dictează aşa cum îi place lui. Atunci când partidul, când membrii de partid nu vor depinde de sacul cu bani la care m-am referit, atunci nu există niciun pericol. Ei vor sancţiona, vor vota pentru persoanele care s-au manifestat cu adevărat în favoarea sau în lupta pentru ideea pe care au ridicat-o cu steagul. Dar nu ştiu când se va întâmpla. Într-adevăr, e o sărăcie lucie în Republica Moldova, puţini cetăţeni îşi permit să dea o anumită sumă de bani încă şi pentru partid. E un fel de cerc vicios. Poate s-ar găsi un anumit număr de oameni, dar cum să dai tu la un partid care este în mod evident corupt sau în mod evident nedemocratic, un partid în care decide totul o singură persoană? Şi majoritatea membrilor de partid sau birocraţilor acceptă cu plăcere această situaţie, încă ar considera că e nenaturală o răsturnare sau formarea unui partid sănătos.”

Europa Liberă: Mai am două întrebări principiale de discutat. În emisiunea precedentă domnul Krîlov afirmă cu convingere că problema Republicii Moldova este faptul că nu a fost o stângă autentică, care să fie, cel puţin, arbitru, să ţină în vizor şi în „şuturi” dreapta, ca să nu facă prostioare şi prostii şi chiar crime şi infracţiuni. Aceasta vreau să-mi spuneţi, dacă, într-adevăr, e nevoie şi a fost nevoie de o stângă autentică? Şi doi, pe partea opusă, de ce s-a întâmplat acest eşec sau semieşec, sau aproape eşec, în opţiunea pro-europeană? Atât capital au avut partidele pro-europene, până şi Vladimir Voronin a arătat ca Lenin, cu „şapca”: „Încolo ne mutăm”, începând cu 2005. Și de la o susţinere de peste 70% s-a ajuns acum, sunt diferite estimări, dar unii mai pesimişti spun că e undeva la o treime. Domnule Volniţchi, de ce s-a fituit acest capital şi acest sprijin enorm pe care l-au avut politicienii pro-europeni?

Igor Volniţchi: „Aici există atât cauze de ordin extern, cât şi cauze de ordin intern. În primul rând, aş vrea să mă refer la cele de ordin extern. Ştim cu toţii ce se întâmplă în Uniunea Europeană, problemele care macină pe interior această uniune, care au început cu criza migranţilor. Până la criza migranţilor am avut acele grave probleme de ordin financiar-economic cu care s-a confruntat şi Portugalia, dar în special Grecia, care la un moment dat chiar punea problema unei posibile ieşiri din UE. A urmat apoi criza migranţilor, la care m-am referit, apoi Brexit-ul.”

Europa Liberă: Adică ce aveţi în vedere, că „vitrina” aceasta europeană se şubrezeşte? Sau faptul că nu mai are timp „dădaca” europeană să se ocupe de Moldova?

Igor Volniţchi: „Cel mai important este cel de al doilea aspect pe care l-aţi menţionat: nu prea are timp „dădaca” europeană să se ocupe de Republica Moldova. Iar politicienii noştri pro-europeni, la care v-aţi referit şi dumneavoastră, în loc să înţeleagă acest mesaj: „Uitaţi-vă că acel efort pe care până acum îl depunea Bruxellesul ar trebui să-l suplinim noi, să venim noi cu o compensare oarecare pentru ca atractivitatea UE, a integrări europene, în general, să nu scadă în ochii cetăţenilor”, ei ce au făcut? A scăzut supravegherea de la Bruxelles, înseamnă că se poate de făcut şi mişmaşuri! Şi ne-am pomenit cu furtul miliardului. Pentru că europenii au considerat, la un moment dat, că efortul de bază a avut rezultatul scontat şi acest rezultat a fost, în primul rând, semnarea Acordului de Asociere.”

Europa Liberă: Adică, ei au făcut „vânt trenului” să se mişte.

Igor Volniţchi: „Da. Şi considerau că mai departe clasa politică responsabilă, după cum politicienii noştri de la Chişinău transmiteau mesaje către Bruxelles că sunt foarte responsabili, sunt foarte ataşaţi ideii de integrare europeană, ei au considerat că: „Aceştia mai departe îşi vor face temele de acasă, vom reveni în etapa următoare şi vom discuta despre statut de ţară candidat, o posibilă aderare ş.a.m.d., ş.a.m.d., iar între timp noi ne rezolvăm problemele noastre”. Ai noştri au înţeles exact invers: „Dispare supravegherea, înseamnă că putem face ce vremʾ…”

Europa Liberă: Mâța nu e acasă, șoarecii – pe masă.

Igor Volniţchi: „…le-am oferit cetăţenilor Acord de Asociere înainte de alegerile din 2014. Mai avem minimum patru ani. De ce un an, 2015, să nu furăm la greu, şi o bucată din 2014, deja nemaiexistând riscuri electorale. În 2016 mai dregem cumva busuiocul. În 2017-2018 ne punem la punct toate problemele de ordin electoral şi mai câştigăm nişte mandate”. Aceasta a fost cea mai mare greşeală a pro-europenilor noştri. Ceea ce spunea domnul Krîlov, este aici o altă problemă, poate că aceasta ar ajuta, într-o măsură oarecare, Republicii Moldova, ar fi un echilibru oarecare, ar fi o ordine oarecare pe arena politică moldovenească, însă nu acesta este elementul esenţial. Republica Moldova poate fi ajutată numai într-un singur mod – schimbând percepţia asupra partidelor, modului de creare şi funcţionare a partidelor. Până acum noi am avut doar partide ale omului, nu am avut partide ale oamenilor. Şi aceasta este o mare tragedie. Uitaţi-vă în scurta noastră istorie de 25 de ani, câte exemple avem când partide ale omului, chiar dacă în acele partide erau personalităţi destul de puternice pe lângă om – liderul, era distrus liderul şi dispărea partidul. Amintiţi-vă cazul PFD, acea campanie făcută, pe de o parte, de comunişti împotriva lui Valeriu Matei şi, pe de altă parte, de oamenii preşedintelui Lucinschi. Nu ştiu dacă domnul Lucinschi era implicat, dar domnul Alexei, care atunci era asociat puternic cu dumnealui, au lovit în domnul Matei. L-au distrus pe Valeriu Matei, a dispărut partidul. Exemplu mai nou – PLDM. S-a lovit în Vlad Filat, în momentul în care Vlad Filat a fost distrus, nimeni nu-şi mai aminteşte că, acum un an, PLDM în iunie-iulie, în baza rezultatelor alegerilor locale generale din 2015, PLDM era cel mai influent partid din tabăra democrată. Nu au trecut decât şase-şapte luni şi acest partid, pur şi simplu, a dispărut, sub limita de un procent. Deci, e problema că se creează partide ale omului. Şi dumneavoastră spuneaţi de Maia Sandu şi Partidul Acţiune şi Solidaritate pe care l-a lansat dumneaei. Da, ei face deja unele greşeli şi o fac încă pe supăraţii, când li se atrage atenţia asupra acestor greşeli şi văd şi ei. Iarăşi, este un partid al omului. Da, dumnealor încearcă să facă un import masiv în politica moldovenească de transparenţă, corectitudine. Uitaţi-vă cât de frumos sună toate rapoartele acestea ale lor financiare, până şi ultimul pix. Este foarte bine. Noi avem nevoie de aşa ceva, însă, iarăşi, este un partid al omului. Este cel mai influent partid, dacă e să credem sondajelor la moment din tabăra democrată. Dar uitaţi-vă că a început o campanie masivă împotriva Maiei Sandu. Eu doar astăzi pe un singur site am citit trei titluri împotriva Maiei Sandu.”

Europa Liberă: Domnule Negru, dumneavoastră cum explicaţi acest mare eşec al pro-europenilor care au ajuns la scorul acesta?

Nicolae Negru: „La partide ne-am referit deja.”

Europa Liberă: Da.

Nicolae Negru: „Partidele nu funcţionează ca instituţii democratice.”

Europa Liberă: Deci, aici ar fi şi cauzalitatea?

Nicolae Negru: „Ar fi una din cauze. Liderii de partide sunt, practic, necontrolabili, aceasta este, că nu fură toţi. Dacă fură, fură liderii de partid şi anturajul lor. Dar nu întotdeauna, anturajul ar putea fi foarte bun. Dar fură de ce? Fură pentru ca să le dea şi celor din teritoriu, de exemplu, că şi ei au nevoie.”

Europa Liberă: Sau să-şi cumpere billboard-uri.

Nicolae Negru: „Billboard-uri ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Timpi de antenă.

Nicolae Negru: „Observaţi că finanţele la noi nu sunt distribuite proporţional, ar ieşi că cei care au bani iubesc un partid şi nu prea le iubesc pe celelalte. Şi aceasta spune câte ceva. Dar eu zic că nu este totul. Uniunea Europeană nu putea să ne dădăcească la nesfârşit. La noi s-au întâmplat lucruri inimaginabile, nimeni nu-şi putea imagina cât de perverşi sunt politicienii noştri, oricât ar fi fost Uniunea Europeană de angajată sau de atentă faţă de noi. Iarăşi, îmi amintesc un exemplu, când am fost în Statele Unite ale Americii spunea cineva că au venit persoane din Uniunea Sovietică şi au deschis benzinării, şi au început să amestece benzina cu apă. Au rămas surprinşi americanii, nimănui nu i-ar fi dat în cap aşa ceva. De ce să amesteci benzina cu apă? Tocmai e cazul acesta în situaţia noastră, nimeni de la Bruxelles nu şi-a închipuit că la Chişinău nişte politicieni pot să amestece „benzina cu apă”. Şi de ce arată acum Filat prost? Arată prost de aceea că el a făcut ceva inimaginabil, adică i se atribuie sau nu, dar chiar dacă o zecime, am scris la tema aceasta, dacă o zecime s-ar adeveri că e aşa, înseamnă că arată foarte-foarte prost. El putea să nu facă nimic, el avea adunat un asemenea capital politic, că putea să nu facă absolut nimic şi să-i învingă. Ai şi spus, că anul trecut cu un atac mediatic asupra PLDM şi tot a ieşit pe primul loc dintre partidele pro-europene. Dar există încă o problemă pe care noi o scăpăm din vedere: trebuie să fie partide de stânga, cum a spus Krîlov, dar trebuie să fie şi de dreapta, dar partide în sensul adevărat al cuvântului. Da, acest factor geopolitic uneori ne influenţează negativ. În ce sens? Că noi suntem ostatici ai acestor partide pe care noi le detestăm, dar suntem nevoiţi să votăm. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în alegerile precedente, ce s-a întâmplat în alegerile locale: votăm pentru acesta, fiindcă e pro-european, pentru acesta nu putem vota, fiindcă este pro-asiatic. Nu avem încă alte instituţii ale democraţiei, nu avem sindicate. Dacă ar exista sindicate, ele ar ţine partidele în şah. Dacă ar exista şi o societate civilă mai puternică, să ne uităm în oglindă şi să recunoaştem: există conjuncturism la care s-a referit domnul Volniţchi şi în societatea civilă. Am văzut şi prin 2005 cum unele ONG-uri îl împingeau pe Roşca, îl aplaudau când Roşca colabora, se apropia strâns de domnul Voronin. Dar nu e treaba ONG-urilor să se amestece în toate chestiunile acestea. Unele ONG-uri şi-au asumat funcţia de partide, un fel de instituţii colaterale unor partide.”

Europa Liberă: Pepiniere pentru lideri de partide.

Nicolae Negru: „Un fel de pepiniere pentru partide. Dar aceasta e: sindicate lipsă completamente, sunt în buzunarul lui Shor, aşa înţeleg acum, şi clădirea sindicatelor, şi mulţi sindicalişti, de asemenea, şi societatea civilă, şi partidele, evident.”

Europa Liberă: Trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut să discutăm mai mult tocmai despre vectorul acesta răsăritean şi apusean. Cineva făcea un banc, comentând tocmai scorul acesta minimal la care s-a ajuns pentru opţiunea europeană, zicea: „Domnilor, dacă voi, moldovenii, nu vreţi să mergeţi pe scurtătură, mergeţi spre Răsărit, traversaţi Rusia şi veţi ajunge în Japonia, pe partea cealaltă în Occident, pentru că inevitabil nu vă veţi opri în Rusia, după ce veţi vedea ce e în glubinka aceea”. Sigur că aceasta e o glumă.

Nicolae Negru: „Dar este și altă idee: mergeţi peste Prut, integraţi-vă în România şi veţi fi parte a Uniunii Europene.”

Europa Liberă: Da, dar aceasta e scurtătura pe care mulţi nu o acceptă. Şi pentru că există o imagine caricaturală a doctrinelor politice, pentru că, prin propagandă partidelor de dreapta, zise capitaliste, li se pune pe frunte o etichetă nu întotdeauna corectă, pentru că adevăratul conservatorism este, de fapt, cel care vrea progres şi nu conservare, el vrea educarea societăţii, el vrea progres, prin păstrarea metodelor instituţionalizate care funcţionează şi nicidecum nu vrea cheguevarism care, de fapt, fracturează mereu minima experienţă pe care o obţine societatea şi împinge, iarăşi, la borna kilometrică zero. Eu vă mulţumesc. Noi vom continua la sigur să ne uităm la istoria Republicii Moldova de un sfert de veac cu această optică necesară, cu „lentila” partidelor, dar şi prin alte optici care merită, la fel, toată atenţia, micile sectoare care sunt hârtia de turnesol care arată exact unde a avut potenţial Republica Moldova şi, probabil, îl va mai avea, dacă își va da seama de acest lucru. Vă mulţumesc.

XS
SM
MD
LG