Linkuri accesibilitate

Despre lecţiile istoriei şi despre contribuţiile fiecărui cetăţean la edificarea statului


La sfîrșit de săptămână cu Valetina Ursu și invitații ei.

În cei 25 de ani de independenţă de şapte ori s-a schimbat regimul de guvernare, de şapte ori au eşuat alegerile pentru funcţia de şef de stat. În aceşti ani, Moldova a avut 21 de cabinete de miniştri. Au fost mai multe etape marcate de instabilitate social-politică şi economică. După acest pătrar de veac vrerea multor cetăţeni este să construiască un stat adevărat, independent, stat modern şi democratic, liber de oligarhi, o ţară care ar merita un loc în lumea civilizată. Despre lecţiile istoriei şi despre contribuţiile fiecărui cetăţean la edificarea statului vorbim la acest sfârşit de săptămână.

Clanurile oligarhice şi birocraţia coruptă au făcut ca zeci de miliarde să dispară din sistemul bancar şi din bugetul statului. Şi în ochii societăţii moldave, dar şi ai partenerilor din exterior Moldova a ajuns pe muchie de prăpastie. Sătenii cu care am discutat la Micleuşeni, un sat din raionul Străşeni, deplâng timpul pierdut de-a lungul a 25 de ani de independenţă

„Totul e tristeţe. Pentru că omul, ca să aibă o mândrie, trebuie să fie ca înainte: ne duceam la lucru, primeam un ban, făceam o zi de naştere, o cumătrie. Dar amu dimineaţa mă scol şi umblă gărgăunii prin cap. Și se distruge familia, se urăsc, se scuipă. Nu e niciun viitor. Populaţia noastră degradează, se duce de râpă totul. Păcat. Nu avem niciun stat, nu avem nimic. Nu credem pe nimeni, pentru că sunt toţi mincinoşi. Rari oameni trebuie să se nască ca să aibă minte moldoveanul, pentru că e amestecată mintea moldoveanului.”

„I-am ales să facă, să fie oameni cinstiţi, dar ei nu sunt cinstiţi, ei fură pentru dânşii, dar sunt oameni care nu au cu ce trăi.”

Europa Liberă: În 25 de ani statul acestea putea să arate altfel?

„Arăta, dacă era altcineva la conducere. Huliganii aceştia care au furat ţara, au distrus totul ce a mai rămas. Şed buruienile pe dealuri. Ce a mai rămas? Tineretul a fugit din ţară. Noi, bătrâni, ce vom face mâine-poimâine?”

Europa Liberă: Cum scapă Moldova de sărăcie, de corupţie?

„Trebuie un om cinstit, cu frica lui Dumnezeu să conducă ţara, nu un răţoi mut, el nu ştie a grăi, grăiesc alţii pentru dânsul.”

Europa Liberă: Dar are Moldova asemenea personalităţi?

„Nu are.”

Europa Liberă: Şi atunci ce faceţi? Îi căutaţi în alte părţi?

„Nu ştiu. Noi degeaba am votat.”

Europa Liberă: La următoarele alegeri veţi merge să votaţi?

„Voi vota, dar să fie un om cu credinţă şi cu frica lui Dumnezeu, care să conducă ţară, să nu ne ducă la râpă. Aceştia ne-au dus în fundul râpii, suntem noroiţi de gunoaie. Degrabă mătincă nu vom avea nici Moldova aici, e vândută toată şi pământul de sub picioarele noastre e tot vândut.”

Europa Liberă: Care este frica cea mai mare cu care trăiţi?

„Frica că mâine-poimâine ne vor vinde cu tot cu haină în altă ţară, că vom fi robii robilor.”

Europa Liberă: Şi unde e demnitatea moldoveanului?

„În fundul râpii. Pentru că aşa conducerea ne-a dus până acum. Noi i-am ales să fie oameni cinstiţi. Ei trebuie să lucreze cu demnitate şi cu adevăr, nu aşa cu minciuni cu care ne-au dus până amu.”

Europa Liberă: Şi cel care trebuie să guverneze Moldova acum de unde trebuie să înceapă să facă ordine?

„De la dânşii, din Parlament, cu mita, cu toate acestea. Și pe urmă să se gândească şi la popor, chiar la noi, tinerii. Coşul minim pentru existenţă am dori zece mii de lei.”

Europa Liberă: Cu zece mii de lei un tânăr se descurcă în Moldova?

„Cât de cât s-ar descurca.”

„Nu-mi place de pravitelistva noastră, care se găseşte la conducere. Dă Doamne să ne ţină pământul pe noi, dar îmi pare că pământul ne va lepăda pe noi.”

„Pentru că nu e conducere, de atâta nu merge ţara înainte.”

Europa Liberă: Cetăţenii Republicii Moldova au fost capabili să se bucure de libertate şi de independenţa statului lor sau le-a fost greu?

„Ei au fost capabili şi s-au străduit, dar tot timpul au fost traşi într-o râpă întunecoasă, unde ei să nu aibă acces, să nu fie informaţi, să nu aibă libertate, să nu aibă ceea ce le trebuie, de ce are nevoie omul să trăiască normal pe lume.”

„Salariile sunt foarte mici. Lumea trebuie să lupte, trebuie să se zbuciume ca să-şi câştige existenţa. Eu cred că cei de sus nu se gândesc la cei de jos absolut deloc.”

Europa Liberă: Dar atunci când vin şi cer votul dumneavoastră, investiţi încredere. Pentru ce îi votaţi?

„Noi ne-am gândit că promisiunile lor vor fi şi fapte, dar ne-am înşelat tare. Suntem dezamăgiţi, nici nu ştim pe cine să alegem. Trebuie foarte mult să chibzuim şi să vedem pe cine să alegem, dacă se va primi măcar de data aceasta să alegem un gospodar normal în ţara aceasta.”

Europa Liberă: În 25 de ani cum s-a dezvoltat Republica Moldova?

„Au dus-o la râpă de tot.”

Europa Liberă: Cine?

„Parlamentarii care conduc ţara amu.”

*

Vorbind despre succesele şi eşecurile statului timp de 25 de ani de la proclamarea independenţei, medicul Nadejda Brînzan, deputat în primul Parlament, a numit printre cele mai importante realizări desprinderea de fosta URSS, cea mai dezastruoasă rămânând a fi reformarea nereuşită a clasei politice de la Chişinău.

Nadejda Brînzan: „Proclamarea independenţei a fost un eveniment foarte frumos, triumfal. Anterior, prezidiul, printr-o decizie, a convocat Marea Adunare Naţională pentru a trezi şi a vedea cum simte poporul. Şi poporul, adunat sute de mii în piaţă, era fericit, şi toți credeau, și noi credeam în viitor. Ar fi mers totul bine, dacă s-ar fi înţeles: calea noastră era calea Ţărilor Baltice, care ne susţineau, ne erau prieteni chiar și atunci şi chiar și astăzi.”

Europa Liberă: Dar aţi găsit răspuns la întrebarea de ce Statele Baltice au reuşit să ajungă atât de departe şi de ce în Moldova s-a bătut pasul pe loc?

Nadejda Brînzan: „În primul rând, balticii sunt popoare cu istorie şi caracter, care au ştiut că vor independenţă şi au avut lideri pe care i-au adus la putere. La noi opoziţia voia una, noi doream articolul 13 – limba română ş.a. Şi, până la urmă, s-a întâmplat aşa că nu se mai convocau şedinţe ale Legislativului şi era deschisă calea spre alegeri anticipate. Poporul nu cerea demisia noastră, cum se întâmplă astăzi. Noi singuri am înţeles că trebuia să mergem în alegeri, să vină alţi oameni. Numai că de la omenii care au venit, după, a pornit procesul invers, nu spre dezvoltare.”

Europa Liberă: Există multă lume care crede că Moldova în aceşti 25 de ani de independenţă nu a avut o elită politică, iar o problemă şi mai mare este lipsa unui lider naţional. De ce nu a apărut o persoană, o personalitate după care să meargă naţiunea?

Nadejda Brînzan: „Dacă am fi o naţiune, suntem o porţiune… De aceea şi vorbim că lituanienii, letonii, estonienii sunt naţiuni, dar noi nu suntem. Nu am avut o elită politică, majoritatea a fost formată de elite, dar nu elite intelectuale, elite naţionale. Aceasta este problema. Şi s-au făcut patru lucruri foarte complicate. În primul rând, îndată am aderat la CSI, mocirla din care nu putem ieşi nici astăzi. Şi cu ce ne-am ales de la aceasta? Cu război la Nistru, cu armată străină, cu tineri omorâţi, mame suferinde, copii orfani, ţăranii moldoveni nu-şi pot lucra pământul şi strânge roada, şcolilor cu predare în limba română nu li se creează condiţii şi îşi bat joc de copiii noştri. Iată cu ce ne-am ales noi de la CSI. Cu gazul cel mai scump, cu blocade, cu embargouri şi cu bătaie de joc. Dar oamenilor, pesemne, le place, şi azi mai este câte unul care vrea tot acolo de unde nu am ieşit şi nu putem ieşi încă. A doua problemă a fost procesul de privatizare. Atunci cei care erau pe lângă putere au înţeles că „venise” timpul să pună mâna pe proprietăţi. Astfel, a început marele furt: colhozurile mici au fost lichidate şi a fost creat un colhoz mare, care se numeşte astăzi „Colhozul Republica Parlamentară Moldova’.”

Europa Liberă: De ce un lider naţional nu a apărut? De ce nu au încercat cetăţenii să găsească acest om şi să aducă prosperitate, bunăstare în casa cetăţenilor?

Nadejda Brînzan: „Nici societatea nu era pregătită şi nici în prim-plan nu a ieşit un lider din elite.... Fără doar şi poate, a fost domnul Moşanu, au fost nişte intelectuali veniţi și în Parlamentul următor, dar erau în minoritate. Majoritatea era din vechiul aparat administrativ veniţi în noul Parlament.”

Europa Liberă: Dar în politică sânge proaspăt venea?

Nadejda Brînzan: „Nu prea venea în perioada aceea. Şi astăzi vedeţi cât de greu se face schimbarea. Au fost atâtea alegeri, parcă apare un lider şi parcă avem o credibilitate cât de cât. Și ne convingem că nici acesta nu e mai bun decât ceilalţi care au fost, dar din contra, mai sofisticate sunt tacticile şi procedurile lor de minţire a populaţiei. Aceasta este, nu suntem pregătiţi, nu că nu am avea oameni. E drept că o parte din elitele noastre a plecat la ceruri, nu-l avem pe Grigore Vieru, nu-l avem pe Dumitru Matcovschi, nu-l avem pe Ion Vatamanu, Valentin Mândâcanu, nu este Lidia Istrati, Leonida Lari, oameni care puteau mobiliza, prin curaj.”

Europa Liberă: De ce populaţia s-a lăsat prostită, manipulată? De ce nu a putut să facă diferenţă între adevăr şi minciună? De ce nu a ales grâul de neghină? Tot mai multe şi mai multe sunt întrebările „De ce?”...

Nadejda Brînzan: „Populaţia nu era pregătită de alegeri. Venea din Uniunea Sovietică, populaţia aceeași a rămas, unii mergeau la vot şi nici nu se uitau în buletin cine e scris, fiindcă nici nu-i interesa. Nici astăzi nu sunt cetățenii pregătiţi, după atâția ani... Dacă nu ar fi tinerii care apar în prim-plan acum, care se vede că sunt băieţi deştepţi şi ai vrea să-i vezi la guvernare. Chiar în emisiunea precedentă aţi avut doi bătrâni, unul, când i-aţi pus întrebarea: „Cum vedeţi viitorul Moldovei?”, ce a răspuns? „Nu putem fi noi singuri”. Adică, nu suntem vrednici de nimic şi trebuie să fim alături de o ţară mai mare. Unul a zis că vrea cu Rusia, altul cu Ucraina. Şi atunci m-am îngrozit, când am auzit. Ce avem cu Rusia? Vine Rogozin, ca la dânsul acasă, şi spune: „Tancurile nu au nevoie de viză”. Adică, îţi spune direct că, dacă vor, vin mâine cu tancurile. Rusul vrea să te calce cu tancul şi moldoveanul nostru spune că vrea cu rușii să ne ducem. Cum poţi să vorbeşti cu aceşti oameni, dacă ei nu judecă?”

Europa Liberă: Dar cu oamenii aceştia trebuie făcut viitorul Moldovei, trebuie construit acest viitor.

Nadejda Brînzan: „Aceasta şi vreau să spun. Mă adresez la generaţia în vârstă, oamenilor în etate. Oameni buni, noi am ajuns la linia de finiş a vieţii, noi trebuie să ne gândim, în primul rând, la viitorul copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Şi când apare o problemă, consultaţi-vă cu copiii sau nepoţii dumneavoastră, care au mai multă carte. Și nepoţii mei vor să plece şi mă strădui să-i conving să nu o facă. Dar când aud de aşa aberaţii, cine ar vrea să rămână? Vor pleca, nu va avea cine să rămână prin sate, nici acum nu prea sunt oameni, nu are cine să sape o groapă pentru înmormântare, că sunt rămași bătrânii, dar tineretul e plecat. De aceasta vreau să le spun oamenilor, celor care sunt intelectuali, să nu rămână indiferenţi, să se implice, să meargă de la casă la casă, să facă întâlniri învăţătorii, medicii, asistenţii medicali, fermierii, orice om, să le explice oamenilor ce se întâmplă.”

Europa Liberă: Dar foarte puţină lume mai trăieşte cu preocuparea ce se întâmplă pe strada lui, în satul lui, în raionul lui, în ţara lui. Pentru că lumea acum în găoacea sa încearcă să-şi rezolve problemele personale.

Nadejda Brînzan: „Exact. Interesul personal trebuie să fie, fiecare are familie. Dar trebuie să te gândeşti ce ai, când îţi vinzi sufletul diavolului: îţi dă 50 sau 100 de lei şi pe urmă fură un miliard. Cine a făcut crima? Cel care a furat? Da. Dar şi tu! Fiindcă tu te-ai vândut, ţi-ai vândut votul, dar, de fapt, sufletul – diavolului. El te-a amăgit, special te-a cumpărat pe tine. Şi dacă te-ai vândut, înseamnă că şi tu porţi vină mare. Şi nu numai faţă de familia ta, dar şi pentru ceilalţi care au votat corect. Eu cred că, la alegerile următoare, intelectualitatea noastră trebuie să uite de ambiţii, să se unească în jurul ideii naţionale.”

Europa Liberă: Dar care este ideea naţională?

Nadejda Brînzan: „Stabilitate, dar nu ca aceasta moartă, pregătirea societăţii pentru înfăptuirea marii noastre uniri şi întregirea ţării.”

Europa Liberă: Credeţi că este justificat ca cetăţeanul să-şi piardă astăzi încrederea în existenţa statului Republica Moldova?

Nadejda Brînzan: „Nu e justificat. Dar dacă stă fiecare în găoacea lui şi aşteaptă să-i aducă un pachet cu scutece la maternitate din bani furaţi, adică cu păcat, şi tu înveleşti copilul tău, fericită că ţi-a dat nişte scutece... Eu nu înţeleg aceasta.”

Europa Liberă: De ce s-a încercat să se ajungă la această politizare excesivă a funcţiilor în stat? Ce părere aveţi dumneavoastră despre aceasta?

Nadejda Brînzan: „Politizarea excesivă înseamnă tactica cea mai rapidă de a pune mâna pe instituţiile statului, de a captura instituţiile statului. Dacă la început au fost capturate instituţiile centrale, acum, prin oamenii lor interpuşi, veniţi la putere în condiţiile raionului, fac acelaşi lucru: presează oamenii, conducătorii din diferite instituţii ca să-şi schimbe „haina”. Vedeţi cum se vând în Parlament, aşa e şi în teritoriu. Dar oamenii nu au curaj și vă spun de ce. Tineret este puţin, cetățeanul se gândeşte: „Dacă mă dă afară...”. Frica atât de tare i-a cuprins şi nu se pot debarasa de sentimentul de frică, dar frica niciodată nu te aduce la bine. Întotdeauna trebuie să ai curaj şi demnitate.”

Europa Liberă: Chiar credeţi că sunt oameni care trăiesc cu teamă? Teamă faţă de şeful de partid, faţă de cine frică?

Nadejda Brînzan: „Frică faţă de conducătorii de raion, primarul din sat. Dacă primarul este dominat de forţele întunericului, care astăzi ţin ţara în captivitate, cu tot cu aparatul administrativ şi justiţia, e clar că oamenii au frică în sat.”

Europa Liberă: Pentru fosta deputată în Parlamentul Republicii Moldova, Nadejda Brînzan, ce cântăreşte mai mult: regretele pentru aceşti 25 de ani de independenţă care au trecut sau viitorul şi ce urmează să se întâmple pe bucata aceasta de pământ în următorii 25 de ani?

Nadejda Brînzan: „Încă 25 de ani nu am de unde să trăiesc, dar aş vrea în următorii cinci ani să văd o schimbare, să mă bucur, fiindcă eu nu am plecat nicăieri, eu am rămas aici. Şi m-aş bucura mult dacă la alegerile care vor avea loc se va schimba situaţia. Totuna îţi iubeşti pământul tău. Oriunde ai fi tu, până la urmă, vrei acasă, fiindcă eşti legat prin pământul acesta, prin codul genetic cu strămoşii tăi. Eu am fost acolo unde era bine și erau de toate, dar nu puteam să rămân. Am spus nu, eu voi trăi acolo unde trăieşte poporul meu, cum ei aşa şi eu voi trăi. Şi cred că mulţi, chiar şi tineri, care sunt aranjaţi şi au de toate peste hotare, nu se întorc din cauza mizeriei. Nu poţi să nu iubeşti palma aceasta de pământ cu atâta frumuseţe câtă are, cu atâta natură şi cu nişte oameni buni.”

Europa Liberă: După atâta disperare, deznădejde, pentru că aceasta culegi în rândul cetăţenilor, cum poate lumea să recâştige încrederea?

Nadejda Brînzan: „Numai prin implicarea noastră a fiecăruia. Fiecare dintre noi trebuie să depună efort, care pricepe. Dar dacă nu se va reuşi, atunci, în general, ne vom prăbuşi.”

Europa Liberă: E capabil cetăţeanul Republicii Moldova să preţuiască democraţia, libertatea?

Nadejda Brînzan: „Nu e deprins să facă aceasta, el nu are de unde, el trebuie acum învăţat ce e democraţia. Cine i-a spus ce e democrația? Au declarat-o, dar ei cred că democraţia e marea hoţie, fiindcă aşa se declara: vrem un stat democratic, liber, fraze frumoase. De aceea, ei nu mai cred în democraţie, cred că ceea ce a fost până acum e democraţie. Dar aceasta nu a fost democrație, a fost parodie şi acum nu e sărbătoare. Eu nu am niciun sentiment de sărbătoare. Sărbătoarea e pentru ei.”

Europa Liberă: La 27 august nu veţi sărbători?

Nadejda Brînzan: „Nu vreau să sărbătoresc, nu am ce sărbători. Nu a rămas nimic din idealuri, nu am niciun sentiment de sărbătoare, numai nişte amintiri.”

Europa Liberă: Dar sentimentul de mândrie că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova îl menţineţi?

Nadejda Brînzan: „Sentimentul de mândrie ca cetăţean, nici nu ştiu cum să spun. M-aş mândri cu ţara mea, dacă s-ar fi realizat ceea ce am vrut. Dar cum să mă mândresc, dacă ca atare ţară nu avem?! Avem o palmă de pământ fărâmiţată şi batjocorită în tot felul…”

*

La un pătrar de veac de independenţă guvernarea de la Chişinău nu a reuşit să obţină retragerea armatei ruse, care alimentează separatismul şi insecuritatea în regiune. Moldova este cel mai sărac stat din Europa, iar această situaţie instabilă a fost şi continuă a fi direct influenţată de factorul rusesc. Este părerea profesorului universitar Valeriu Cerba, doctor în drept, colonel de poliţie în rezervă, cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”.

Valeriu Cerba: „Ţara noastră a parcurs un sfert de veac de corupţie şi de jaf. Şi, de fapt, 25 de ani de independenţă nu au însemnat acei 25 de ani de bunăstare şi realizări pe care toată populaţia i-a aşteptat.”

Europa Liberă: Cine poartă vina? Cetăţeanul simplu învinuieşte guvernarea, clasa politică zice că naţiunea îşi merită conducerea pe care o are.

Valeriu Cerba: „Aş da vina mai mult pe cetăţeni, că noi nu am devenit o busolă a guvernării, cât şi pe clasa politică a noastră, care este, de fapt, terminatorul Republicii Moldova. De ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anilor e de vină clasa politică care a rupt firul acesta dintre cetăţean şi putere. Și ei au trăit cu viaţa lor, realizând scheme mafiotice, corupte. Şi ţara a devenit mai săracă, mai coruptă. Factorul determinant în Republica Moldova este factorul rusesc. Noi ne-am pomenit într-o capcană cu conflictul acesta nesoluţionat transnistrean, care a fost impus de Moscova.”

Europa Liberă: Rusia zice că îi vrea bine Republicii Moldova, pentru că a recunoscut independenţa, integritatea şi suveranitatea. Demnitarii de la Kremlin zic că este în interesul Chişinăului şi Tiraspolului să găsească numitor comun referitor la reintegrarea celor două maluri ale râului Nistru. De ce multă lume trăieşte cu gândul că Rusia este duşmanul Republicii Moldova şi că toate nereuşitele acestui stat pornesc de la vrerea şi moftul Moscovei?

Valeriu Cerba: „Pe 22 aprilie 2002 spicherul Federaţiei Ruse, Selezniov, a declarat în plenul Parlamentului Republicii Moldova că da, Rusia în 1992 a declanşat acest conflict militar pentru a menţine Republica Moldova în sfera de influenţă, să nu-i dea voie să se apropie de România.”

Europa Liberă: În ’92 dumneavoastră ce speranţe aţi legat de viitorul acestui stat? De ce vă întreb? Pentru că aţi fost cel care aţi luat arma în mână şi aţi luptat pentru independenţa, integritatea, suveranitatea Republicii Moldova. Or, anume secesionismul încă mai fisurează această statalitate.

Valeriu Cerba: „Dacă mi-aţi amintit de anii ’90, ’91, ’92, am fost şi participant activ al Mişcării Naţionale, ca apoi, la îndemnul conducerii ţării, cu arma în mână, cu camarazii noştri am stat pe prima poziţie, am stat în jur de 300 de zile, înainte de conflict, în timpul conflictului militar şi după, ca să apărăm această ţară, integritatea şi suveranitatea acestei ţări. Ca apoi să ne pomenim că într-un vis un sfert de secol cu speranţe nerealizate.”

Europa Liberă: Domnule Cerba, pentru această independenţă s-a luptat? Unii zic că a fost o mană cerească, după destrămarea URSS Republica Moldova a ajuns să fie stat independent.

Valeriu Cerba: „Noi ne-am pomenit într-un conflict direct cu Federaţia Rusă. Cunoaştem foarte bine interesele Federaţiei Ruse, dacă vorbim de geopolitică. Şi a declarat nu o dată liderul de la Kremlin că vrea absolut toate ţările ex-sovietice să le păstreze în zona lor de influenţă. Eu aş menţiona că Transnistria astăzi e o bombă, e o bombă adevărată gata să explodeze şi butonul acesta se află la Moscova. Eu am făcut o analiză a Acordului moldo-rus din ’92, de încetare a focului, semnat între Republica Moldova şi Federaţia Rusă şi consecinţele politico-juridice pentru Republica Moldova. Noi, Republica Moldova, ne aflăm în capcana întinsă de Federaţia Rusă. Și aici liderii noştri, de-a lungul anilor, nu au făcut nimic pozitiv spre soluţionarea diferendului, dar au făcut concesii serioase, dezavantajoase pentru Republica Moldova, ne-au pus pe picior de egalitate cu liderii secesionişti de la Tiraspol. Se poate acest dosar transnistrean de rezolvat simplu, dacă ar fi dorinţa Rusiei.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă acest dosar să fie rezolvat simplu? Cum poate fi rezolvat atât de simplu?

Valeriu Cerba: „Putea fi rezolvat, dacă era o consecvenţă în politica de la Chişinău. Noi nu avem o strategie bine gândită îndreptată spre soluţionare. Am vorbit de aceşti 25 de ani, cu trupe străine militare pe teritoriul nostru, cu o clasă politică şi societate dezmembrată şi copleşită de incertitudini. Cum se poate? Când legea supremă în articolul 11 stipulează clar neutralitatea Republicii Moldova, când noi 25 de ani avem trupe străine în spaţiul nostru care ne ţin în suspans şi încurajează secesionismul de la Tiraspol? Permiteţi-mi să vorbesc şi de a doua gafă din legea supremă, de articolul 13, unde e stipulat că limba de stat se numeşte moldovenească, în timp ce imnul statului nostru proslăveşte limba română. Autorul imnului, Alexei Mateevici, a numit limba română modernă. Şi iată însăşi noţiunea aceasta de limbă de stat, popor moldovenesc a dezmembrat societatea și cu ajutorul politicului.”

Europa Liberă: Dar să revenim la factorul geopolitic şi interesele Rusiei. Aţi amintit şi dumneavoastră, o spun şi foarte mulţi alţi analişti, comentatori politici că Rusia îşi apără interesele sale. Dar ce a făcut statul Republica Moldova ca să-şi apere interesul naţional? Şi dacă există acest interes naţional în jurul căruia s-a unit vreodată societatea moldavă?

Valeriu Cerba: „Cei care s-au aflat la putere mai mult au luptat crâncen între ei pentru putere, decât să se întoarcă cu faţa la soluţionarea acestui conflict...”

Europa Liberă: De ce cetăţenii i-au ales pe aceştia?

Valeriu Cerba: „Societatea noastră este extrem de dispersată, dezmembrată datorită faptului că, în aceşti 25 de ani, noi am fost puternic influenţaţi mediatic de factorul extern. Propaganda rusească ne-a jucat festa. Al doilea, niciodată niciun lider nu a spus ferm că Republica Moldova îşi doreşte ca Federaţia Rusă să-şi retragă armata care se află ilegal aici. Noi nu avem niciun acord cu Federaţia Rusă pentru a păstra această armată pe teritoriul nostru. Şi a treia, când vom avea o clasă politică cu adevărat integră, cinstită, onestă şi cu viziuni pro-occidentale clare, noi atunci vom mișca lucrurile înainte... Să ne amintim că în Ţările Baltice există şi a existat de-a lungul acestor ani guverne consensuale, dar acolo prevalează interesul naţional, la masă stă interesul naţional şi legea. Până recent noi aşa şi nu ne-am stabilit să avem un stat de drept funcţional, cum e stipulat în Constituţia Republicii Moldova, în legea supremă. O problemă aparte sunt minorităţile naţionale, iar clasa politică nu a luptat niciodată ca să le integreze în societate, ei să trăiască cu nevoile cetăţeanului, cu nevoile băştinaşilor, să ne însuşească limba, să ne stimeze obiceiurile, să fie alături de noi la greu şi la bine. În perioade diferite în procesele electorale ei luptă împotriva noastră.”

Europa Liberă: Deci, toate pietrele sunt aruncate acum în grădina clasei politice. Dar revenim la aceea ce vorbeam mai devreme, că şi aceşti guvernanţi sunt aleşi tot de către cetăţeni. De ce nu au tras concluzie că în fruntea statului trebuie să ajungă persoane integre, persoane care să aibă devotament faţă de această bucată de pământ? De ce nu apar figuri politice care ar duce carul statalităţii pe drumul cel drept?

Valeriu Cerba: „Foarte bună întrebare: de ce?; de ce?; de ce? Noi, dacă nu am fi trăit şi nu am fi văzut ceea ce s-a întâmplat în aceşti ani, nu am crede acum că e adevărat ceea ce s-a întâmplat. Noi avem eroii noştri, pe care îi merităm. Am pus speranţe mari din 2009 încoace pe noua clasă politică tânără şi guvernanţii noştri la acel moment s-au ridicat de la pământ şi zburau în ceruri, crezând că ei sunt adjuncţii lui Dumnezeu şi i-au trădat pe alegători. Ne-au trădat şi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, ne-au discreditat, că toată lumea ne vorbeşte ca pe nişte hoţi. Dacă nu se vor întoarce cu faţa la problemele şi la nevoile cetăţeanului, atunci ţara noastră va cădea în prăpastie, în haos.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă această prăpastie? Pentru că sunt voci şi din exterior, chiar demnitari europeni au spus că Moldova se află pe muchia prăpastiei. Până a cădea în prăpastie mai e un pas. Ce se întâmplă?

Valeriu Cerba: „Ţărişoara Moldova va dispărea în timpul apropiat, dacă aceste procese, aceste tendinţe se vor păstra şi urgent nu vor fi asiguraţi trei factori cruciali, dacă nu vor fi rezolvaţi: să fie unitate a clasei politice, o stabilitate internă şi crearea cu adevărat a unui stat de drept funcţional şi în capul mesei să fie pusă legea, dictatura legii. Problema actuală a guvernării este să creăm o stabilitate prin alegerea preşedintelui. Şi aici ne trebuie un politician curat, onest, cinstit.”

Europa Liberă: Cine ar fi această persoană?

Valeriu Cerba: „Un politician care să aibă viziuni clare pro-europene.”

Europa Liberă: La această dată aniversară, aceşti 25 de ani de independenţă a Moldovei, cu ce asociaţi statul, cu ce îl asemănaţi?

Valeriu Cerba: „Statul Republica Moldova l-aş asocia cu un vulpoi ori un lup de pădure rănit, însângerat, flămând şi care nu ştie unde să o apuce: să treacă Nistrul, să treacă Prutul, să treacă alt hotar… Într-o stare de autodeterminare: să înţeleagă ce doreşte, încotro să o apuce. Într-adevăr, noi sângerăm, populaţia pleacă, din zi în zi îmbătrânim şi rămânem singuri în faţa problemelor serioase. Lumea a devenit alta, nu mai vezi lumea să zâmbească pe stradă, fiecare cu nevoile sale. Şi mă doare inima. Noi, profesorii, îndemnăm studenţii să înveţe bine, că viitorul le aparţine. Şi te doare inima când auzi statisticile, că 80% dintre tinerii noştri doresc să plece în străinătate să-şi facă studiile şi să nu se mai întoarcă înapoi. Puţini spun: „Da, aş dori să mă întorc”. În Constituţie, legea fundamentală, e prevăzut: clasa politică este datoare să creeze un trai decent cetăţenilor. O dată în patru ani noi încheiem un contract social, prevăzut de Constituţie, că noi îi înlesnim cu putere politică de stat pe politicieni ca să ne asigure drepturile şi libertăţile fundamentale nouă, cetăţenilor. Într-un cuvânt, bunăstare, un trai decent cetăţenilor ceea ce, de fapt, nu s-a întâmplat.”

*

Viorel Soltan este directorul Centrului pentru politici şi analize în sănătate. El e de părere că Moldova trebuie să iasă din interminabila tranziţie.

Viorel Soltan: „Este destul de greu să te dezvolţi pe un teren pe care nu-l cunoşti. Noi am fost nevoiţi să învăţăm făcând lucruri din mers. Eu cred că noi foarte multe am realizat în aceşti 25 de ani, dar a fost dificil.”

Europa Liberă: Ce s-a realizat, totuşi? Ce e vizibil, dacă lumea continuă să spună că nu are încredere în instituţiile statului, nici chiar în viitorul acestui stat, că ţara merge pe o cale greşită?

Viorel Soltan: „Cu siguranţă, este o problemă. Şi creştem şi e o generaţie de funcţionari publici care, poate, mai puţin sunt proactivi şi de care, de fapt, ar ţine imaginea aceasta de încredere în instituţiile statului ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Dar nemulţumirile vin de la generaţia tânără, cât şi de la cei vârstnici.

Viorel Soltan: „În aceşti 25 de ani noi am fost în tranziţie şi continuăm să fim în tranziţie. Este timpul să ne aşezăm, să ne uităm încă o dată la lucruri şi să înţelegem până când suntem în tranziţie şi de când această tranziţie se termină şi începem să construim.”

Europa Liberă: 25 de ani totuşi e o perioadă suficientă ca, cel puţin, o reformă, două, trei să fi dat rezultate concrete, să vadă lumea că se poate.

Viorel Soltan: „În sănătate, dacă m-aş uita pe parcurs la aceşti 25 de ani, aş putea spune că au fost şi perioade bune din perspectiva reformelor, din perspectiva dezvoltării sistemului, pentru a-l centra mai bine pe pacient, pe beneficiar, este introducerea asigurărilor obligatorii. Vreau să vă spun că Moldova este printre puţinele ţări din regiune care a reuşit să introducă acest sistem.”

Europa Liberă: Moldoveanul zice că poliţa nu-i oferă prea multă încredere că poate să meargă la doctor să fie tratat aşa cum aşteaptă el să fie.

Viorel Soltan: „Şi are dreptate. Nu era suficient numai de a introduce asigurările obligatorii şi atât. A propos, aceste asigurări au fost introduse în 2004. Și cred că în doi, maxim trei ani trebuia să trecem la o reformă deja calitativă. Noi atunci am făcut o reformă cantitativă, dar când a venit vorba de calitate, aici nu prea ne-am făcut tema de acasă.”

Europa Liberă: Dar de ce nu există această voinţă politică care ar lua un lucru şi l-ar duce cap-coadă?

Viorel Soltan: „Reforma în sănătate, reforma în social sunt reforme dureroase.”

Europa Liberă: Sunt ţări care au trecut prin aceste şocuri şi au demonstrat că, dacă este această voinţă politică, după nemulţumire, vine mulţumirea în rândul cetăţenilor.

Viorel Soltan: „Şi noi zicem că e mai bine să învăţăm pe greşelile altor, decât pe greşelile noastre. Într-adevăr, cu cât mai mult noi tergiversăm lansarea reformelor radicale, cu atât şocul acesta va fi resimţit mai tare. Şi eu cred că noi încet-încet ne apropiem de momentul când sistemul nu va mai putea presta serviciile pe care le prestează acum numai pe acest motiv. Fiindcă noi încercăm să aducem o anumită calitate pe o infrastructură veche. Și, respectiv, având o infrastructură veche, este mult mai greu să o modernizezi.”

Europa Liberă: Care e plusvaloarea pe care o aduce generaţia tânără? Pentru că mereu s-a insistat pe ideea că propulsarea sângelui nou ar trebui să dea rezultate palpabile. Sânge nou am în vedere în politică, sânge nou în executiv, în alte instituţii ale statului.

Viorel Soltan: „Din păcate, sângele acesta nou foarte repede devine vechi. E interesant ceea ce se observă, că şi tinerii sunt pregătiţi de cei mai în vârstă, respectiv, o parte dintre ei sunt convertiţi la „crezul” vechi. Şi aceasta se observă foarte des, se observă în jur, se observă şi în sistemul sănătăţii. Sunt tineri care se mai rup de acolo, gândesc altfel, vor să facă anumite schimbări, dar nu sunt în majoritate.”

Europa Liberă: De ce o gândire nouă nu este îmbrăţişată, nu este susţinută, nu este promovată? Dar, din contra, această gândire nouă se încearcă să fie înăbuşită.

Viorel Soltan: „În societate există lupta aceasta dintre vechi şi nou.”

Europa Liberă: Conflict între generaţii este?

Viorel Soltan: „Conflictul este dintotdeauna.”

Europa Liberă: Şi explicaţia acestui conflict?

Viorel Soltan: „Este important ca părţile acestui conflict să conştientizeze lupta aceasta. Și să înţeleagă că, de fapt, lupta aceasta trebuie să genereze o dezvoltare, nu o involuţie.”

Europa Liberă: Excesul acesta de a fi politizate mai toate funcţiile, nu neapărat în vârful unui minister, în departament, joacă festa în societate?

Viorel Soltan: „Cu siguranţă, politizarea excesivă pe toate domeniile nu aduce la rezultatul scontat.”

Europa Liberă: Referitor la viitorul Moldovei, cum ar vrea Viorel Soltan să fie următorii 25 de ani?

Viorel Soltan: „Sunt optimist. Şi dacă ziceam că văd Moldova ca şi casa mea, aş vrea să văd în 25 de ani o casă prosperă, în care copiii țării să aibă de lucru, în care copiii țării să poată genera anumite lucruri mai mult din plăcere decât din necesitate. Aş vrea ca ei să aibă acces la o lume mai bună. În 25 de ani sper foarte mult ca să fim acolo unde vrem, într-o lume mai bună.”

XS
SM
MD
LG