Editorialul României libere, semnat de Romulus Georgescu, atrage atenția asupra situației îngrijorătoare pe care a produs-o deocmadată aplicarea legii votului prin corespondență pentru românii din diaspora. Mai puțin de 3000 de oameni s-au înscris în registrul electoral deschis în acest scop. Alți 700 au făcut cerere pentru organizarea de centre de votare în localitățile în care trăiesc – prea puțini însă, raportat la fiecare țară/localitate, ca să se deschidă vreo secție: este nevoie de 100 de cereri de pe raza localității pentru deschiderea unei noi secții. În consecință, se va putea vota în cea mai mare măsură tot numai la reprezentanțele diplomatice din capitale sau din orașe mari, iar de această dată ar putea fi și mai greu. Este posibil ca numărul total al secțiilor de votare din străinătate să fie și mai mic decât la prezidențialele din 2014. Câte centre de votare se înființează decide întotdeauna ministrul de externe, prin ordin, iar aparenta lipsă de interes a românilor din afara țării pentru legislativele din toamnă ar putea duce la o asemenea reducere.
Romulus Georgescu citează poziția federației organizațiilor de români din spațiul european, care a făcut propriul sondaj și a constatat că 80% dintre românii din diaspora nu știu că trebuie să se înscrie în acest registru, nemaivorbind de cât de greu se face asta, pentru că legea nu a prevăzut și posibilitatea de înscriere on-line. FADERE – această federație deci – propune ca guvernul să se concentreze pe o promovare mult mai activă a noii legislații electorale, iar pentru asta să fie folosită intens și presa din România, dar și cea a românilor aflați în străinătate. Înscrierile în registrul electoral se pot face până pe 11 septembrie, calculează jurnalistul de la România liberă. El evocă și posibilitatea unei ordonanțe de urgență a guvernului, dar soluția ar fi totuși la limita Constituției.
Revista „22” publică un interviu cu Radoslaw Sikorski, fostul ministru polonez de externe. Dialogul, care abordează problemele securității în Europa și nu numai, a fost consemnate de Alexandru Lăzescu și Octavian Manea înainte de lovitura de stat din Turcia. Amănuntul e semnificativ, pentru că fostul șef al diplomației poloneze vorbește despre poziționarea României față de Turcia ca despre un bun rezultat de diplomație. Sikorski răspunde pe larg în legătură cu atitudinea pe care Uniunea Europeană și NATO ar trebui să o adopte față de Rusia. Spune că amenințările cu arma nucleară făcute în gura mare de Moscova nu prea pot fi luate în glumă de țări precum Polonia sau România, așa cum n-ar putea lua un evreu în glumă amenințarea că ar putea fi anihilat. Sunt lucruri care s-au întâmplat deja și față de care există sensibilități acute.
Radoslaw Sikorski crede că NATO trebuia să-și întărească demult prezența în Flancul Estic. Dacă n-a făcut-o, acum trebuie să acționeze fiecare cum poate. Polonia, de pildă, s-ar putea apăra dacă ar dispune de două brigăzi grele din partea Alianței. Cât despre Brexit, fostul politician polonez îndrăznește să spună că, dincolo de nenorocirea în sine, ar putea fi și un avantaj: Marea Britanie a fost marele adversar al unei armate europene. Fără britanici, aceasta ar putea fi în sfârșit constituită.
