Linkuri accesibilitate

Ion Leahu: „Ministrul german poate avea orice poziţie, însă sunt nişte cedări colosale”


Ion Leahu

Ion Leahu

În dialog cu fostul membru al Comisiei Unificate de Control, pe marginea vizitei ministrului german de externe în Moldova, Frank Walter Steinmeier, în calitate de președinte în exercițiu al OSCE.

Europa Liberă: Vorbim despre această importantă vizită pe care o efectuează în Republica Moldova ministrul Afacerilor Externe al Germaniei. S-a întâlnit cu demnitarii de la Chişinău, a trecut şi Nistrul, a discutat acolo cu reprezentanţii administraţiei tiraspolene. Domnule Leahu, ce semnale, ce mesaje transmite înaltul demnitar german pentru cele două părţi, Chişinău şi Tiraspol, chiar dacă există acest format de negocieri „5+2”, despre viabilitatea căruia vom discuta ceva mai târziu?

Ion Leahu: „Ceilalţi în cazul dat, cu excepţia Rusiei, sunt mai mult observatori decât participanţi, dar actorii principali, evident, sunt Tiraspolul şi Chişinăul. Mie îmi pare că anume în aceasta constă greșeala, anume în aceasta constă lipsa de orice perspectivă de soluţionare a acestui conflict.”

Europa Liberă: Din contra, se vorbeşte despre eforturi de rezolvare a conflictului transnistrean.

Ion Leahu: „De când mă ocup de problematica aceasta, dar aceasta e de prin ’98, tot se vorbeşte despre soluţionare, despre posibilitatea găsirii unor căi şi, până la urmă, nu se identifică căile acestea. De aceea că se comite o mare greşeală, când se admite că la Tiraspol pot fi persoane care ar putea lua o decizie. Doar este clar absolut că nu ei iau decizia, ei sunt acolo numai ca nişte exponenţi ai unei forţe, ai unor opinii, în cel mai bun caz.”

Europa Liberă: Şi totuşi un diplomat de rang înalt a mers la Tiraspol, a discutat cu cei care sunt implicaţi în identificarea unei soluţii pentru conflictul transnistrean.

Ion Leahu: „Şi altădată, cu alte ocazii, am vorbit despre toleranţă, despre atitudinea marilor puteri faţă de cei care provoacă probleme. Evident că ei sunt obligaţi să le atragă atenţia, cum spune moldoveanul, „să le caute în coarne”. Şi vizita ministrului de Externe al Germaniei are pentru noi un singur semnal, dar important, că nu s-a reuşit ceea ce şi-au pus ei în gând, pregătind întrunirea în formatul „5+2” la Berlin şi conferinţa neformală din Bavaria în iulie 2016. A avut loc o sinusoidă. Pentru Berlin şapte poziţii destul de dure şi, până la urmă, principiul a fost aşa, că, chipurile, au căzut de acord, a rămas să vină acasă să mai examineze, fac temele pentru acasă, coordonează şi la Bavaria se prezintă cu tema gata, adică cu disponibilitatea de a semna acordurile fixate. În Bavaria nimic absolut, în afară de aceea că au mai vorbit încă o dată la aceste capitole şi s-au înţeles să mai continue discuţia, altceva nimic.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră ştiţi ce prevede protocolul semnat recent la Berlin în urma consultărilor în formatul „5+2”?

Ion Leahu: „Da. Apostilarea diplomelor, înmatricularea transportului auto, libera circulaţie a persoanelor cu cetăţenie rusă, problemele ecologice, telecomunicaţiile şi încă două.”

Europa Liberă: Şeful diplomaţiei germane s-a arătat mulţumit că pot fi rezolvate, cel puţin, două din aceste şapte puncte: cel care ţine de apostilarea diplomelor şi cel care se referă la înmatricularea plăcuţelor de transport. Dumneavoastră şi alţii ziceţi că acestea ar fi nişte cedări din partea Chişinăului. Ministrul german spune că nu au dreptate cei care vorbesc despre cedări.

Ion Leahu: „Ministrul german poate avea orice poziţie, însă sunt nişte cedări colosale. Dar şi nişte oameni destul de inteligenţi de la noi, care au şi au avut anumite funcţii consideră: „Ce să-i faci?”. Apostilarea, chipurile, nu înseamnă mai mult decât constatarea faptului că este o asemenea instituţie. Nu mai e aşa. Din moment ce instituţia de stat a Republicii Moldova, cum este Ministerul Justiţiei, apostilează această diplomă, înseamnă că el o consfinţeşte.”

Europa Liberă: Aceasta chiar înseamnă o recunoaştere a acestui regim de la Tiraspol?

Ion Leahu: „Sigur. Recunoaşte, în primul rând, instituţia care este, programele, legislaţia în baza căreia se efectuează aceste programe de studiu etc., etc.”

Europa Liberă: Referitor la plăcuţele de înmatriculare a transportului?

Ion Leahu: „Referitor la plăcuţele de înmatriculare a transportului e încă mai straşnic. O formaţiune nerecunoscută eliberează aceste plăcuţe, le dă la dreapta şi la stânga cui ea socoate contra bani sau altfel, ei nu că pleacă, pur şi simplu, în turism, dar ei oferă anumite servicii, diferite mărfuri. Înseamnă că ei vor lua maşini, le vor înmatricula acolo, noi vom confirma înmatricularea, dar ei vor duce heroină.”

Europa Liberă: Şi atunci cum se urneşte carul din loc, când vine vorba, în special, de soluţii practice pentru cetăţenii de pe ambele maluri ale râului Nistru, care trebuie să fie identificate pentru problemele existente?

Ion Leahu: „Chestia e în aceea că lucrurile acestea nu trebuie puse într-un coş. Ceea ce ţine de problemele cetăţenilor de pe un mal sau de pe altul se examinează, se discută pe interior. În principiu, niciodată în formatul „5+2” nu a fost discutată problema cetăţenilor şi nu s-a soluţionat. Eu, de exemplu, nu consider că accesul trenului Chişinău-Odesa prin Transnistria, pornirea acestui tren, e tare mare soluţionare pentru mari probleme. Lumea deja s-a deprins cu alte forme de transport şi nu mai aveau ei nevoie de acest tren. Nu mai vorbesc de calea de transportare a materiei prime din Rezina spre Râbniţa, care a fost demolată. Scuzaţi-mă, nu e de nivelul formatului „5+2” a soluţiona aşa o problemă.”

Europa Liberă: Funicularul?

Ion Leahu: „Da, funicularul. Doi preşedinţi de raioane, din Râbniţa şi Rezina, s-au întâlnit, au bătut palma şi au făcut. Noi în formatul „5+2” trebuie să ne ocupăm de o singură problemă – examinarea şi stabilirea statutului regiunii transnistrene în componenţa Republicii Moldova.”

Europa Liberă: L-am auzit pe spicherul Parlamentului Andrian Candu care vorbea că acum se finalizează un proiect de statut pentru regiunea transnistreană.

Ion Leahu: „Bine, comuniştii în 2005 au făcut legea respectivă. Şi ce? Amintiri despre trecut e legea aceea.”

Europa Liberă: Să vorbim despre elementele acestea de şantaj care se aplică acum în relaţia Chişinău-Tiraspol.

Ion Leahu: „Eu nu exclud că, într-o măsură oarecare, vizita ministrului de Externe al Germaniei este condiţionată şi de aceste elemente de şantaj. Doar ei urmăresc, şi cred că urmăresc atent, şi nu au trecut pe alături de declaraţiile lui Prokudin, care ne-a promis blocade, tarife, înăsprire vamală, examinarea minuţioasă a locomotivelor etc., etc. Şi, evident, dacă ei decid şi scot oamenii pe şine din nou, Germania ţine minte anul 1992 şi clar că ei se tem de repetarea acelor evenimente. De aceea, eu nu exclud. Însă, pur şi simplu, să vii şi să discuţi cu Ignatiev e pierdere de timp. În cel mai bun caz e pierdere de timp. De discutat trebuie cu ruşii, care au acolo valoare.”

Europa Liberă: Credeţi că ar putea să găsească un numitor comun Berlinul şi Moscova referitor la reglementarea transnistreană?

Ion Leahu: „Referitor la reglementarea finală, definitivă, clar că nu. Ruşii prea puternic ţin la această aşchie de pământ, ea, într-adevăr, lor le trebuie.”

Europa Liberă: Nemţii ştiu despre aceasta.

Ion Leahu: „Ştiu. De aceea, ar trebui de căutat un model de tratative de compromis. Adică, noi nu atingem, în principiu, aflarea voastră, a ruşilor aici. Aceasta e problema.”

Europa Liberă: Aceasta ar putea să spună nemţii?

Ion Leahu: „Ar putea. Dar garantaţi-ne nouă că nu veţi întreprinde măsuri care vor cauza destabilizarea situaţiei, vor provoca reluarea conflictului armat, vor destabiliza situaţia în zonă.”

Europa Liberă: Dar Germania nu e şi ea între ciocan şi nicovală? Totuşi, ea este de partea Ucrainei în ceea ce priveşte războiul din estul ţării vecine. Iar în altă ordine de idei, se vorbeşte despre această presupusă apropiere a punctelor comune ale Berlinului şi Moscovei.

Ion Leahu: „Germania, într-adevăr, ca principala forţă în Uniunea Europeană, care trebuie să dirijeze într-o măsură oarecare situaţia de acolo, ea simte necesitatea de a avea sprijinul Rusiei direct sau indirect.”

Europa Liberă: Dar la ce i-ar folosi acest lucru?

Ion Leahu: „I-ar folosi la aceea ca măcar Rusia să nu-i creeze obstacole, să nu-i creeze probleme suplimentare, cum e problema transnistreană. Ei doar ştiu foarte bine că nu Ignatiev şi nu Şevciuk formează situaţia aici. Şi dacă le-ar da mână liberă să obţină măcar un pas cât de cât esenţial pentru dânşii, lor le-ar fi mai uşor să înainteze şi în alte direcţii.”

Europa Liberă: Dar pe fundalul acesta, Ucraina va insista şi mai mult ca să se dezbaiere de această bubă din coasta sa, mă refer la Transnistria, şi ea e acum încercuită de separatism.

Ion Leahu: „Aveţi perfectă dreptate. Însă şi Ucraina îşi dă bine seama că nu va birui ea în confruntarea cu Rusia, nu are forţa ceea.”

Europa Liberă: Şi ce evoluţii anticipaţi?

Ion Leahu: „Evoluţiile trebuie să înceapă de la Chişinău. Chişinăul trebuie odată şi odată să spună franc: „Noi discutăm numai pe problema statutului regiunii în componenţa Republicii Moldova”. A doua întrebare este evacuarea trupelor din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Cât ar putea să se prelungească aceste discuţii?

Ion Leahu: „25 de ani de acum se prelungesc. Însă se prelungesc nu de aceea că este o rea-voinţă, dar nu a fost voinţă în genere. În principiu, reglementarea acestei situaţii forte puţin pe cine interesează.”

Europa Liberă: Puteţi să vă aprofundaţi un pic, ca să deschideţi parantezele şi să spuneţi?

Ion Leahu: „Pot să vă spun. Mult timp, în genere, erau două-trei persoane în comisia interdepartamentală pe lângă preşedinte care se ocupa cu această problemă. Ce înseamnă se ocupa cu această problemă? O dată pe lună se convocau conducătorii raioanelor care se află în zona de securitate, le spălau creierii, se duceau acasă şi cu aceasta s-a terminat totul. O politică într-adevăr eficientă, care să aibă mecanisme, pârghii etc., nu există.”

Europa Liberă: Dar ce a trebuit să fie întreprins şi nu s-a întreprins?

Ion Leahu: „Trebuia să fie elaborată o politică care ar apropia zilnic, pas cu pas. Acolo se putea de folosit termenul „paşii mici”, de apropiat.”

Europa Liberă: Dar cum apropii, când unul se uită cu un ochi la „făină” şi cu altul la „slănină”? Chişinăul se uită spre integrarea europeană, Tiraspolul se uită spre o mai bună cooperare cu Federaţia Rusă şi chiar spun cu text deschis că ei vor să facă parte din componenţa Rusiei.

Ion Leahu: „Aveţi perfectă dreptate. Însă aceeaşi Moscovă ne dă o sumedenie de argumente, numai trebuie să le folosim.”

Europa Liberă: Care ar fi aceste argumente?

Ion Leahu: „De zeci de ani se vorbeşte că industria transnistreană care a mai rămas, chipurile, ar putea fi inclusă în sistemul economic al Rusiei, că ei ar putea beneficiu de nişte comenzi militare din Rusia. Şi toţi văd că niciun fel de comenzi nu se fac, niciun fel de integrare nu este, nu are loc. Rusia nu poate face lucrul acesta din mai multe considerente. Poftim, lucraţi, demonstraţi.”

Europa Liberă: Acest mandat, pe care îl deţine preşedinţia Germaniei la OSCE, va aduce ceva nou, până la finele anului în soluţionarea problemei transnistrene?

Ion Leahu: „Dacă vor merge pe calea aceasta pe care ei au luat-o, cu stângul, când au pornit...”

Europa Liberă: „Ei” cine?

Ion Leahu: „OSCE, nemţii. Doar ei au umblat pe la Moscova, pe la alţi reprezentanţi şi au convenit foaia de parcurs, acele şapte puncte. Dar noi nu ştim principalul, noi nu ştim cum a reacţionat Chişinăul la foaia de parcurs propusă de Rogozin. Doar este încă o foaie de parcurs, aceea e mult mai drastică, mult mai dură.”

Europa Liberă: Acolo se zice că o cerinţă tranşantă va fi ca Moldova să încerce să denunţe Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

Ion Leahu: „Aceasta e una dintre multele. Şi acolo imediat se spune ca să fie complet integrată în toate structurile CSI, să-şi asume noi şi noi obligaţiuni şi să le realizeze. Şi eu nu ştiu cum a reacţionat Chişinăul. Ei spun că ceva au acceptat, ceva nu. Ce au acceptat?”

Europa Liberă: Este problema soluţionării transnistrene o prioritate astăzi?

Ion Leahu: „Nu. Se vorbeşte mult, dar e puţin numai să se vorbească.”

Europa Liberă: Deci, şi această vizită a diplomatului german în Republica Moldova s-a sfârşit cu ce rezultate?

Ion Leahu: „Eu cred că tot fără rezultate. Înseamnă că ministrul de Externe al Federaţiei Ruse i-a mers în întâmpinare şi a acceptat să fie convocat de urgenţă formatul „5+2” pentru a examina problema cu căile ferate? Eu nu cred. Şi chiar dacă admitem, pe o secundă, că au acceptat şi se vor convoca, ei vor merge la ilegalităţi să impună partea moldovenească să renunţe la drepturile ei juridice de a controla calea ferată? Eu nu înţeleg totuşi de ce se merge pe aşa o cale de a neglija, ignora legislaţia şi a Republicii Moldova, şi internaţională.”

Europa Liberă: Ideea federalizării credeţi că s-a discutat, se va discuta, în contextul găsirii unei rezolvări a problemei transnistrene?

Ion Leahu: „De când nemţii prezidează OSCE, nu am auzit ca termenul „federalizare” să fie rostit. Eu cred că ei nici nu au ajuns încă la aceasta. Ei vor să obţină un pas, cât de mic, pozitiv ca reacţie la propunerile lor. Ei vor să încheie anul cu un efect, cu un rezultat, doar absolut toţi predecesorii lor încheiau cu nasul în jos, fără nimic, cu eşec. Nemţii de aceea şi se zbat, ei consideră că autoritatea lor, experienţa etc. ar putea să schimbe situaţia.”

Europa Liberă: La ce trebuie să se aştepte simplul cetăţean de la aceste întâlniri la nivel înalt?

Ion Leahu: „Pe simplul cetăţean aceste întâlniri absolut nu-l vizează. Absolut.”

Europa Liberă: Şi totuşi se pompează nişte bani în această reglementare transnistreană.

Ion Leahu: „Aceşti bani trec pe alături, „şuieră” pe lângă cetăţeanul din Republica Moldova. Unica ce am observat eu: PNUD face nişte traininguri inclusiv pentru elevii din Transnistria.”

Europa Liberă: Cum aţi apăra dumneavoastră poziţia Chişinăului, dacă aţi fi în fruntea statului Republica Moldova? Ce aţi întreprinde prioritar, în cazul acesta, ţinând cont de aceste realităţi?

Ion Leahu: „Eu aş încerca să schimb atitudinea faţă de însăşi procesul de negocieri, în capul mesei se pune întrebarea cu statutul, restul toate întrebările sunt secundare şi dependente de principala. Vom hotărî principala, determinăm statutul, vedem care e legislaţia.”

Europa Liberă: Ce statut merită regiunea transnistreană?

Ion Leahu: „În conformitate cu legea din 2005 – o regiune în componenţa Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Cu o largă autonomie?

Ion Leahu: „Fie şi cu o largă autonomie. Numai că o largă autonomie nu poate fi nelimitată, ea trebuie să aibă anumite dimensiuni şi anumite hotare. Cât de largi nu sunt dimensiunile statelor din SUA, însă acele state nu au voie de a promova politica externă a lor personală, de a avea valută personală, de a impune impozite care contravin, armată au, o gardă naţională, care activează numai pe teritoriul statului respectiv. Dar noi, chiar şi în cazul Găgăuziei, uneori nu prea fixăm hotarele, dar în cazul Transnistriei, scuzaţi-mă...”

Europa Liberă: Tiraspolul ar accepta un asemenea statut?

Ion Leahu: „El poate să nu accepte, dar trebuie de demonstrat că altfel nu se poate. Iată ce trebuie să facă statul Republica Moldova, să demonstreze că altfel nu se poate. Dacă vrei să fii în rând cu lumea civilizată, trebuie să accepţi legislaţia Republicii Moldova şi cea internaţională. Nu vrei, înseamnă că vei fi ostracizat. Ucraina şi-a închis hotarele. Şi noi vom închide hotarele.”

Europa Liberă: Tiraspolul deplânge această situaţie, că se înăbuşă economic.

Ion Leahu: „Foarte corect. Dar el trebuie să o deplângă complet, să nu vină Şevciuk la aeroport cu bodyguarzii înarmaţi, dar în genere să nu vină în calitate de preşedinte, numai ca persoană particulară cu taxiul sau altceva, prin sala comună şi trece la îmbarcare.”

Europa Liberă: Va mai curge multă apă pe Nistru până se va soluţiona problema transnistreană, aceasta lăsaţi să se înţeleagă?

Ion Leahu: „Foarte multă, dacă nu va seca Nistrul. Chişinăul trebuie să cunoască ce vrea.”

XS
SM
MD
LG