Ştirea asta a venit şi a plecat, fără ca cineva s-o bage în seamă sau să se pătrundă de îngrijorare. Care e ştirea? Păi, iat-o: „Populaţia Republicii Moldova ar putea să scadă cu peste o treime pînă în anul 2050”. Nu e prea bună ştirea asta. Dar cine s-a speriat? Cine a reacţionat? Să mai întrebăm dacă cineva îşi propune să schimbe această tendinţă demografică nefavorabilă? Să fim serioşi! Cine se mai gîndeşte la asta într-un fief al corupţiei şi al decăderii morale? Aici contează numai supravieţuirea personală, nu-i aşa?
S-ar părea că cel mai preocupat de această stare de lucruri ar trebui să fie statul pe care, iată, îl vom felicita în curînd la împlinirea a 25 de ani. Numai că maşinăria statală moldovenească nu pentru aşa ceva a fost făurită. Ea e mai curînd un loc călduţ pentru tot soiul de şmecheraşi care vor să trăiască bine. Ce a făcut statul moldovenesc de la 1991 încoace pentru a lupta cu migraţia şi cu natalitatea redusă? A schiţat nişte gesturi anemice, dar e limpede că nici nu vrea să facă mare lucru.
În fond, cei care au condus ambarcaţiunea statală moldovenească de la 1991 încoace nici nu au nevoie de prea multă lume. Oamenii descurcăreţi, activi, deştepţi, care au părăsit ţara ar fi putut să le pună beţe-n roate. Iar oameni cinstiţi care muncesc şi plătesc aici impozite mai există. Alţii nu le plătesc deloc şi lor le place un stat care îi lasă în pace. Pare a fi o dragoste reciprocă. O asemenea structură statală, viciată de corupţie, poate exista în orice condiţii, indiferent cîtă populaţie are ţara, poate exista chiar dacă ar rămîne numai conducătorii, cinovnicii, poliţiştii şi procurorii. Ar fi un pic mai greu pentru ei, că ar trebui cineva să le strîngă gunoiul, să le măture străzile şi să le spele maşinile. Dar s-ar descurca, nu am nici o îndoială.
