Fiecare al cincilea locuitor al Rusiei s-a gândit în ultimul an la emigrare. La această concluzie au ajuns sociologii Centrului sociologic al lui Iuri Levada care au analizat stările de spirit migraționale ale rușilor. Către mai 2016, 19% dintre cetățenii Federaţiei Ruse ar fi vrut să-și mute domiciliul permanent în afara frontierelor fostei URSS. În martie 2015 un răspuns afirmativ la această întrebare l-au dat 12%. Iar 75% dintre ruși au declarat că nu vor să plece din țară, în timp ce 6% au evitat să răspundă la această întrebare.
Printre cauzele care îi fac pe cetățenii Federaţiei Ruse să se gândească la plecare sunt menționate următoarele: condițiile mai bune de viață din străinătate, instabilitatea situației economicei din Rusia, dorința de a asigura copiilor un viitor mai sigur, lipsa în Rusia a protecției împotriva abuzurilor din partea puterii și a birocraților, posibilitatea de a avea acces în străinătate la servicii mai calitative de sănătate și altele.
Acest sondaj, precizează directorul Centrului Levada, Lev Gudkov, reflectă mai degrabă stările de spirit din societate, decât decizia fermă de a pleca. Doar un singur procent din cei chestionați au declarat sociologilor că au decis ferm să plece sau se află la etapa perfectării actelor. Cu toate acestea, spune Lev Gudkov, numărul de persoane care vor să părăsească Rusia va crește, la fel cum se întâmplă de fiecare dată în timpul crizelor. Precedentul vârf al stărilor de spirit emigraționiste în Rusia a fost în primăvara anului 2011 – atunci peste 20% din populație declara că vrea să plece din țară.
Ce îi determină pe oameni să-și dorească plecarea din Federaţia Rusă și care este portretul emigrantului rus – într-un interviu pe care Lev Gudkov l-a oferit colegilor de la Radio Svoboda.
Lev Gudkov: „Acest sondaj reflectă mai degrabă un anumit disconfort, a anumită senzație de lipsă de bunăstare în țară. Cei care spun că ar vrea să se mute cu traiul din Rusia pot fi împărțiți în două categorii. În primul rând, este vorba despre oameni foarte tineri care ar vrea să vadă lumea – gustul pentru aventură și curiozitatea în general sunt specifice tinerilor. A doua categorie, mai solidă, sunt oamenii care chiar se gândesc la plecare pentru că aici, în Rusia, simt o disonanță puternică cu planurile și cu evaluarea situației pe care le au ei.
De regulă, atunci când se vorbește despre plecare, se iau în calcul doi factori – cel de atracție și cel de respingere, cum este numit de specialiștii în migrație. Factorul de atracție ține de condițiile mai bune de viață, de infrastructura bine pusă la punct în străinătate, iar argumentarea rațională a plecării ține de posibilitatea de a asigura un viitor copiilor, unul mai sigur și mai demn, iar mai ales dacă este vorba
„Asta reflectă nu pur și simplu criza, incertitudinea economică, dar și sentimente de disconfort maxim din cauza atmosferei politice din țară...”
despre băieți este și factorul de a evita serviciul obligatoriu în armată. În Occident viața este mai confortabilă, mai protejată de abuzurile puterii și în general de climatul politic. În Rusia însă apare sentimentul incompatibilității civilizaționale cu un regim autoritar represiv în curs de consolidare.
Vorbesc anume despre stări de spirit, pentru că plecarea reală este caracteristică unul număr totuși mic de oameni. Dacă e să luăm Rusia în general, pleacă în cel mai bun caz câteva zeci de mii pe an, uneori această cifră se ridică la 100 de mii. Statistic, este un număr foarte mic, mai mic decât marja de eroare.
Cel de al doilea grup de oameni care pleacă sunt cei care au obținut în Rusia un anumit succes, au proprietăți și recunoaștere publică, s-au afirmat ca profesioniști, dar ei sunt extrem de deranjați de re-sovietizarea Rusiei, de revenirea practicilor totalitare, de amplificarea cenzurii, de multiplicarea represiunilor politice și așa mai departe. Acești oameni de obicei sunt mult mai mobili și mai asigurați cu resurse, sunt mai educați, cu mai multă inițiativă, au afaceri, cunosc limbi străine, au fost deja în străinătate și, spre deosebire de tineri, deja au stabilit acolo ceva contacte de afaceri și și-au creat o platformă de siguranță, eventual și-au cumpărat niște proprietăți sau un apartament. Adică sunt cei care nu pleacă pe loc gol. Pentru ei o astfel de situație este foarte reală și ei chiar se gândesc la plecare.
Dacă e să luăm ultimul sfert de secol în care facem astfel de măsurători, astfel de stări de spirit sunt caracteristice pentru 10-11, maxim 13% din populație. În situații de criză și de incertitudini această cifră crește. Cea mai ridicată a fost în timpul protestelor de masă de dinainte de revenirea lui Putin în fotoliul prezidențial, când această cifră s-a ridicat la 22-23 de procente. Era în 2011, după care a urmat o scădere, mai ales după anexarea Crimeii, când s-a produs o consolidare conservativă naționalistă în jurul puterii, clasa de mijloc s-a scindat și o bună parte din aceasta s-a alăturat susținerii lui Putin. Dar acum vedem din nou o amplificare a acestor procese – din martie 2015 până în mai 2016 indicele acestor stări de spirit și a dorinței de a pleca a crescut de la 12 la 19 procente. Asta indică nu pur și simplu criză, incertitudine economică, dar și sentimente de disconfort maxim din cauza atmosferei politice din țară.”
RFE/RF: Înțeleg că este o creștere destul de mare…
Lev Gudkov: „Da indiscutabil! O creștere de peste 50% într-un singur an este într-adevăr un semn de incertitudine, de creștere a instabilității. Dar marea majoritate a oamenilor bineînțeles că nu au de gând să plece
„Aceștia și sunt cei care simt impasul din evoluția Rusiei, o situație alarmantă, ei sunt speriați de represiuni și de atmosfera politică creată în Rusia…
nicăieri. Două treimi din populație este săracă, sunt în principal locuitori ai satelor și provinciilor care sunt statici, nu sunt deloc mobili, care pur și simplu nu au posibilități și resurse nu doar pentru a pleca în străinătate, dar chiar și pentru a se muta din centrul raional în cel regional, unde ar putea găsi de lucru și ar avea mai multe oportunități.
Mai mult de jumătate dintre locuitorii Rusiei trăiesc acolo unde s-au născut și ies destul de rar din respectiva localitate. În străinătate plecă periodic doar un număr foarte nesemnificativ de persoane – 7-9% din populație. Anume aceștia sunt cei mai prosperi, mai instruiți, cu mai mult spirit antreprenorial. Aceștia și sunt cei care simt impasul din evoluția Rusiei, o situație alarmantă, ei sunt speriați de represiuni și de atmosfera politică creată în Rusia.”
RFE/RL: Adică, reiese că există o interdependență directă între clasa socială din care fac parte oamenii care vor să plece și acei oameni care înțeleg procesele care au loc acum în Rusia?
Lev Gudkov: „Da. Este acel tip de oameni care pur și simplu nu-și vede perspectivele în Rusia. Sunt lucruri foarte importante. Când apare sentimentul că nu se mai poate face nimic și nu mai vreai să trăiești așa, în această atmosferă când are loc o fortificare a abuzurilor polițienești, a presiunilor asupra businessului și o corupție totală. Aceștia sunt factorii de respingere care îi împing pe oameni afară din țară.”
RFE/RF: Cercetarea Dvs. se referă și la țările în care oamenii ar dori să plece? Sau este vorba doar despre dorința de a părăsi Rusia?
Lev Gudkov: „Am avut o astfel de cercetare, dar destul de demult. Dar nu cred că preferințele s-au schimbat prea mult. Se pleacă în principal în Europa, în Germania, în Israel, în SUA, Canada, Marea Britanie. Printre noile destinații, care însă nu se compară cu plecările în Israel sau Europa, sunt China și Australia, destinații destul de neașteptate pentru noi. Țările asiatice se dezvoltă foarte repede, acolo sunt solicitați specialiștii ruși, există oportunități pentru a găsi un loc de muncă, iar nivelul de viață și mediul sunt destul de confortabile. Dar emigrarea în această direcție totuși nu este atât de mare ca în direcția Occidentului. Mai este un moment foarte important – astăzi atâta timp cât țara încă nu este închisă cu o cortină de fier o parte considerabilă de oameni, cei care sunt mai mobili, trăiesc în două locații – una în Rusia și alta în Occident, motiv pentru care este foarte greu de estimat proporțiile adevărate ale fluxului migrațional.”
RFE/RF: Dar în același timp, potrivit statisticii oficiale a Rosstat – este adevărat că ultimele date afișate sunt pentru anul 2013 – numărul de persoane care vin în Rusia este de câteva ori mai mare decât numărul celor plecați. 186 de mii au plecat din Rusia, în timp ce 482 de mii au venit, potrivit Rosstat. Ce părere aveți despre aceste cifre?
Lev Gudkov: „Oamenii care se ocupă de migrație spun că aceste cifre sunt inexacte. Cei care vin sunt în primul rând din Asia Centrală, un pic din Moldova, din Ucraina și Belarus, din republicile fostei URSS și un pic din Afganistan. Gastarbaiterii, migranții peste un timp pleacă, termenul
„Pleacă partea cea mai calificată, cea mai instruită a populației, cei care ar fi putut deveni baza pentru dezvoltarea, modernizarea Rusiei, pentru creșterea rapidă a țării…
mediu de aflare în Rusia a migranților de muncă este de 11 luni. Este o migrație de ocazie, sunt oameni care nu rămân aici, dar sunt și ei puși la socoteală. Cifre mai precise, așa cum consideră demografii noștri, pot fi obținute prin intermediul reconstituirii statisticilor țărilor care îi primesc pe migranții ruși. Și aceste cifre sunt în mod sigur sub cifra oficială de 180 de mii.”
RFE/RF: Vedeți acum premize pentru creșterea numărului real de oameni care pleacă?
Lev Gudkov: „Indiscutabil fluxul real al celor care pleacă va crește. Dar oricum nu sunt cifre foarte mari. Deși, dacă e să luăm statistica din ultimii 10 ani, se ajunge la cifre chiar considerabile. Acestea trezesc diferite discuții și controverse printre specialiști. Dar în orice caz pleacă sute de mii - și subliniez că este vorba despre faptul că pleacă partea cea mai calificată, cea mai instruită a populației, cei care ar fi putut deveni baza pentru dezvoltarea, modernizarea Rusiei, pentru creșterea rapidă a țării. Anume plecarea acestor oameni lasă fără vlagă țara și duce la scăderea nivelului intelectual, a nivelului social al țării. Se produce un fenomen al unei relative degenerări a populației”.
