Linkuri accesibilitate

„Fără reformarea cardinală, fundamentală, a clasei politice, nu putem face nimic nici mâine, nici poimâine, nici peste încă 25 de ani”


Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi, Valentin Krîlov şi Nicolae Misail, deputaţi în primul Parlament al R. Moldova.

25 de ani de independență… E mult? E puțin? Este foarte puțin pentru un stat tânăr care a scos lozul câștigător înainte ca să se fi asigurat cu elite competente, birocrație responsabilă și alegători exigenți. În același timp, e mult, extrem de mult pentru cetățeanul care ar fi vrut să simtă efectele benefice ale independenței, să fie băgat în seamă nu doar înainte de alegeri. Și să nu fie mereu țapul ispășitor, atunci când, vorba țăranului, oaia fură, iar capra rămâne înfometată. Despre aceasta vom discuta astăzi cu doi deputați în primul Parlament al Republicii Moldova.

Europa Liberă: Dacă Republica Moldova şi-ar fi luat startul de la un kilometru zero, aşa cum au procedat alte state ajunse deja în vârfurile democraţiei, nu ar trebui să avem foarte mari pretenţii. Adică, în 25 de ani nu poţi să faci mare lucru. Dar trebuie să recunoaştem că Republica Moldova a pornit pe un teren şi într-o ambianţă care o mobilizează şi o obligă să facă faţă vecinilor, secolului şi experienţei de care beneficiază, dar şi asistenţei financiare. De aceasta, cetăţenii sunt în drept să se întrebe dacă 25 de ani au fost suficienţi ca să fi ajuns la o viaţă îmbelşugată şi la un stat prosper şi democratic sau încă nu.

Despre acest lucru discutăm astăzi cu doi deputaţi din primul Parlament, cei care, dacă vreţi, au pe umeri povara deciziilor primordiale. Ei, fără să vrea sau cu bună ştiinţă, au devenit părinţi întemeietori ai acestui stat. Şi acum, de la distanţa celor 25 de ani trecuţi, e logic să-i întreb cum văd dânşii acest itinerar parcurs de Republica Moldova. Îi am în studio pe Nicolae Misail, care este şi secretar al Asociaţiei „Parlamentul-90”, şi Valentin Krîlov, pe care îl cunoaştem că este unul dintre întemeietorii Partidului Socialiştilor. Acum înţeleg că v-aţi retras un pic din linia întâi, cel puţin. Şi Nicolae Misail este unul din fruntaşii fracţiunilor de dreapta din primul Parlament, deşi nu era o identificare foarte clară atunci, a mai fost şi redactorul-şef al ziarului „Sfatul Ţării”.

Domnule Misail, întrebarea e simplisimă, a ajuns Republica Moldova acolo unde vă propuneaţi dumneavoastră, atunci când votaţi setul de legi, Constituţia, declaraţiile de independenţă, de suveranitate? Şi, eventual, ce performanţe sau lipsă de performanţe probează concluzia dumneavoastră?

Nicolae Misail

Nicolae Misail

Nicolae Misail: „Dacă aş vorbi în contextul celor 25 de ani de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă, sigur că nu a ajuns acolo unde şi-a propus Parlamentul-90, sau Parlamentul Independenţei îl mai numim noi. Dacă aş vorbi şi din plan personal, făcând trimitere la platforma pe care o publicam noi înainte de a deveni deputaţi, tot nu am ajuns acolo unde mi-am propus eu în platforma mea de candidat pentru alegerile în Sovietul Suprem atunci al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Şi dacă aş mai face o trimitere la kilometrul zero, cum ai început dumneata, nu ştiu dacă în 1991 sau chiar şi în 1990 noi am pornit de la kilometrul zero, pentru că Republica Moldova democratică, dacă vreţi să-i ziceţi, a mai existat şi până la 1990. Dar cum nu ai întoarce-o, nu am ajuns acolo unde ne-am propus noi.”

Europa Liberă: Cu atât mai grav, dacă numărăm de prin ’18.

Nicolae Misail: „Da, de la 2 decembrie sau de la 24 ianuarie.”

Europa Liberă: Da.

Nicolae Misail: „Nu am ajuns acolo unde ne-am propus. Şi aceasta este o frustrare.”

Europa Liberă: Ce anume trebuia să fie obţinut? Independenţă reală, prosperitate, ce?

Nicolae Misail: „Cu independenţa aproape reală, să zicem că poate mai stăm cum stăm, deşi încă nu avem rezolvată componenta teritorială a independenţei.”

Europa Liberă: Este cuiul lui Pepelea.

Nicolae Misail: „Da. Raioanele din stânga Nistrului care s-au declarat ca o formaţiune care nu este încă recunoscută, există o armată străină acolo ş.a.m.d. Contextul politic este foarte bine cunoscut. În plan economic m-aş bucura, într-un fel, dacă mă uit în Chişinău, dacă merg în Căuşeni, trec prin Căuşeni când merg la baştina mea, la Bălţi şi în alte oraşe unde am mai fost, pentru că apar nişte „ciuperci”, „insuliţe”, ziceţi-le cum vreţi, care denotă că există o economie de piaţă, că e o dezvoltare, e o încercare de a moderniza aspectul cutării sau cutării localităţi. Revenind la aspectul social, avem, în primul rând, o migraţie a populaţiei şi a segmentului cel mai fezabil la care nu ne-am aşteptat şi nu am visat la aşa ceva, nici nu am pledat pentru aşa ceva. Dincolo de acestea, al doilea moment este elementul politic, care e dezastruos la ora actuală.”

Europa Liberă: Şi întrebarea sau concluzia firească a unor nostalgici care tot mai des se întreabă: dar a meritat atunci să fie declarată independenţa, dacă la multe capitole, dacă nu la toate, există mai multe datorii decât performanţe?

Nicolae Misail: „A meritat.”

Europa Liberă: Stăteam cuminte în Uniunea Sovietică...

Nicolae Misail: „Şi unde ajungeam? Da, trebuia să rămânem noi singuri în Uniunea Sovietică atunci. Celelalte republici la fel și-au declarat independenţa, care mai devreme, care mai târziu decât noi. Dar oricum a meritat, eu consider, şi merită mai departe să luptăm pentru viitorul acestui teritoriu, eu aş zice, pentru că foarte multă lume acum speculează cu independenţa şi cu statalitatea Republicii Moldova.

În Declaraţia de Suveranitate există un punct care lasă o uşă deschisă şi unui segment din societate care era peste 50% atunci, mă refer la tabloul din Sfatul Ţării, pentru că îl aveam clar şi nu numai din Sfatul Ţării, dar şi în societate, e vorba de segmentul unionist şi un segment care acum a devenit, după ’94 mult mai mic, dar mai ales după 2001 mult mai mic, acum e în creştere acelaşi segment unionist. Oricum ai da, ajungi la 30, 40, 50 şi 60 de ani, merită să visezi frumos pentru un trai mai bun. Fac o paralelă.”

Europa Liberă: Despre viitor mai vorbim. Pe domnul Krîlov acelaşi lucru vreau să-l întreb: dumneavoastră faceţi parte din categoria oamenilor care regretaţi desfacerea, destrămarea Uniunii Sovietice şi a legăturilor care au existat în Uniunea Sovietică. Nu ştiu dacă la fel de categoric, ca Putin, declaraţi că e un mare dezastru, catastrofa secolului care a trecut, dar în permanenţă stânga regreta că s-au pierdut valorile Uniunii Sovietice şi în schimbul lor nu a apărut nimic comparabil. Acum dumneavoastră, în momentul în care aţi văzut că „trenul” merge spre declararea independenţei, crearea statalităţii, aţi acceptat ideea, dar cum credeţi dumneavoastră, în măsura în care aţi putut să direcţionaţi acest „tren”, v-a reuşit?

Valentin Krîlov: „Atunci faptul declarării independenţei, pe de o parte, a fost logic, dar pe de altă parte, nu a fost logic. Peste 25 de ani eu pot să fac cu certitudine o concluzie, că destrămarea Uniunii Sovietice a fost un proces nu natural, ci artificial, absolut neîntemeiat.”

Europa Liberă: Dar pe acesta noi nu am avut cum să-l oprim.

Valentin Krîlov: „Corect. Situaţia nu a fost atunci simplă, au fost două direcţii posibile, inclusiv modernizarea Uniunii Sovietice.”

Europa Liberă: Da, CSI.

Valentin Krîlov

Valentin Krîlov

Valentin Krîlov: „Da, transformarea într-o comunitate a statelor, uniune a statelor independente. Au fost reale două modele. Este clar că nu Moldova a distrus Uniunea Sovietică. Moldova, practic, a repetat scenariul din Kiev şi din Ţările Baltice şi a fost nevoită să adopte Declaraţia de Independenţă la 27 august.”

Europa Liberă: Dar pe mine mă interesează tocmai parcursul de acolo şi până astăzi. Dumneavoastră aţi avut posibilitatea să fortificaţi linia CSI sau, dimpotrivă, să fie fortificată statalitatea Republicii Moldova cu toate componentele? Dumneavoastră personal şi grupul de deputaţi socialişti cum vă vedeţi rolul?

Valentin Krîlov: „Eu regret astăzi faptul că atunci nu a fost format măcar un partid puternic de orientare de stânga. Dacă noi vorbim despre orice statalitate, nu are importanţă, în cazul dat statalitatea moldovenească, ea este strict legată de doctrina care poate fi promovată de guvernare. Şi noi şi atunci nu am avut guvernare de stânga, să fim cinstiţi, şi pe perioada de 25 de ani nu am avut niciodată guvernare de stânga. Niciodată în Moldova. Şi, în acest context, eu consider că am ajuns la situaţia când lumea pleacă din ţară, oamenii la vârsta aptă de muncă au numai un gând: cum pot părăsi ţara pentru câştigul peste hotarele ţării în favoarea ţărilor străine. Aici şi este problema.”

Europa Liberă: Deci, ideea dumneavoastră este că, dacă am fi avut formaţiuni puternice de stânga, dezmăţul pseudoliberal nu ar fi fost atât de puternic?

Valentin Krîlov: „Corect. Noi am avut toate şansele pentru alt nivel de trai, esenţial mai decent, esenţial mai favorabil pentru cetăţeanul de rând. Astăzi ne aflăm în situaţia când majoritatea absolută nu crede în viitorul ţării, cu regret. Eu vorbesc despre aceasta foarte sincer. Nu cred în viitorul țării şi nu pot demonstra calităţile de patriotism în contextul dat, fiind cetăţenii Republicii Moldova, ce este absolut anormal. Şi, dacă facem legătura de la momentul Declaraţiei de Independenţă până la ziua de astăzi, pe scena politică din Moldova nu există niciun partid de stânga adevărat. În lipsa finanţării statale, din start, partidele au devenit ostatice celor cu bani mulţi, tenebri, din economia subterană, să spunem aşa, şi cine plăteşte comandă muzica. Practic, astăzi partidele sunt ostatece.”

Europa Liberă: Domnule Krîlov, dar avem Preşedinţie, Parlament, Curte Constituţională, instituţii democratice.

Valentin Krîlov: „Dumneavoastră vorbiţi despre partea formală. Partea formală într-adevăr există.”

Europa Liberă: Dumneavoastră îi spuneţi „formală”, eu îi spun cea oficială.

Valentin Krîlov: „Formală, oficială, da. Aceasta e ceea ce noi vedem la suprafaţă, dar eu vorbesc despre esenţă. Eu nu neg faptul că, din punct de vedere juridic este Republica Moldova, membră a ONU, subiect de drept internaţional ş.a.m.d. Şi noi putem vorbi despre divizarea ramurilor puterii, despre democraţie, despre economie de piaţă. Dar în realitate nu avem nici divizarea, separarea ramurilor puterii, nici democraţie funcţională, nici stat de drept unde supremaţia legii există.”

Europa Liberă: Adică, tot ce se predă la facultate despre trăsăturile statului sunt formale? Şi am înţeles, dacă îmi daţi voie să recapitulez, lipsa unei stângi puternice care să fi temperat avântul acesta...

Valentin Krîlov: „…stângii adevărate.”

Europa Liberă: Adevărate, da. Şi doi, dependenţa partidelor de „sacii” de bani care au impus şi au formalizat, de fapt, aceste realități.

Valentin Krîlov: „Altă formulă într-un stat democratic nu există.”

Europa Liberă: Am înţeles.

Valentin Krîlov: „Partidelor le aparţine rolul de bază pentru formarea organelor de stat. Dacă partidele sunt sau nu sunt funcţionale sau sunt dependente strict de sacii de bani tenebri, e clar că noi nu putem rezolva nicio problemă în favoarea omului de rând, cetăţeanului de rând.”

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Acum eu, dacă aş fi rău, dar eu nu sunt rău, aş aminti ascultătorilor noştri că Valentin Krîlov a fost în conducerea Partidului Socialist. Adică, a putut să facă un partid de stânga autentic şi a putut să facă un partid care să nu depindă de „sacii” de bani. De ce aţi ratat această şansă?

Valentin Krîlov: „Eu recunosc greşeala mea strategică, care a avut loc în perioada anilor 2010-2011. Dorind ceva mai bun, sunt persoana cea mai vinovată în situaţia care s-a întâmplat în Partidul Socialiştilor.”

Europa Liberă: Aici punem punct şi îl întreb pe domnul Misail. Dumneavoastră, răspunzând la întrebarea „De ce?”, de ce gâfâie „trenul” acesta care se numeşte Republica Moldova şi nu poate să urce în pantă?

Nicolae Misail

Nicolae Misail

Nicolae Misail: „În primul rând, eu nu sunt de acord că nu exista o stângă. Exista un segment de stânga foarte puternic în Parlamentul nostru, eu l-am simţit atunci când ieşeam la microfon, cu stema, cu drapelul, cu o serie de reforme: economia de piaţă, proprietatea privată şi multe altele. Chiar până a începe lucrările Parlamentul, eu am simţit acest segment de stânga pe pielea mea, pentru că eram într-un grup de pregătire eu, Andrei Vartic, Valentin Burduja, Pokatilova, pe de altă parte, doar atunci exista Frontul Popular şi Interfrontul, în linii mari, în societate.

În Parlament au existat clubul democraţilor, clubul „Viaţa Satului” şi a fost un club al stângii foarte puternice. Și, când începeam să promovăm o valoare naţională, ne striga domnul Solonari, domnul Trombiţki, alţi colegi din Parlament care astăzi, mă rog, poate au alte viziuni, „Мы не можем нарушать Конституцию Советского Союза’.”

Europa Liberă: Deci, era o stângă preocupată de...

Nicolae Misail: „…era un segment de stânga, nu era un partid format ca atare.”

Europa Liberă: Dar cât înţeleg eu de la domnul Krîlov, dânsul regretă că nu a fost o stângă preocupată de bunăstarea oamenilor şi nu de indiciile zis naţionaliste.

Valentin Krîlov: „Corect.”

Nicolae Misail: „Nu este adevărat. Pentru că la aceeaşi proprietate privată, la aceeaşi economie de piaţă, ni se reproşa cu aceleaşi lucruri. Iar economia de piaţă, proprietatea privată noi o îndreptam spre binele populaţiei. Marea cotitură de care este nemulţumit Valentin Krîlov şi Nicolae Misail a fost 1994, Partidul Democrat Agrar. De fapt, esenţa lui a fost o stângă nomenclaturistă. Bine, s-au făcut multe lucruri, pe timpul ’94-’98 s-a început şi programul de împroprietărire a beneficiarilor de teren, mai multe lucruri.”

Europa Liberă: Şi Mircea Snegur s-a dezlipit de ei, de fapt, pe acest motiv.

Nicolae Misail: „Eu sunt cel mai nemulţumit, personal, astăzi de un vot pe care l-am dat „pro” sistemul pluripartidist de alegeri. Îmi veţi reproşa că este prezent în toată Europa, în toată lumea ş.a.m.d. Noi nu avem tradiţia aceasta. Și aceasta ne-a adus la situaţia în care Marian Lupu spunea că: „Măria sa poporul a votat independenţa, nu Parlamentul”. Parlamentul-90 a exprimat năzuinţele poporului. Actualele parlamente sunt foarte departe de năzuinţele poporului. Şi aceasta mă nemulţumeşte cel mai mult.”

Europa Liberă: Trebuia să fi fost un Parlament în continuare ales pe circumscripţii?

Nicolae Misail: „Aceasta cred eu. Şi cred că revenirea la circumscripţii ar face populaţia conştientă. Pentru că astăzi problema numărul unu în Republica Moldova nu este clasa politică. Problema numărul unu în Republica Moldova este electoratul nostru. Ceea ce spune Valentin Krîlov, sunt de acord, că majoritatea partidelor sunt finanţate ştim noi de unde: că de la Moscova, că de la Bucureşti, că de acolo, că de dincolo, că de la nişte oameni cu mulţi bani, că de la nişte interlopi.”

Europa Liberă: Alte cauze care au împiedicat dezvoltarea Republicii Moldova sau cel puţin să ajungă la un jalon de care după un sfert de secol nu ţi-e ruşine? Când vin străinii şi spun: „Ce de-a maşini aveţi voi”, nu le vine a crede că pensionarii au 700-800 de lei.

Nicolae Misail: „Eu am călătorit în ultimii 10 ani în majoritatea statelor din Europa. Și vreau să vă spun că maşinile noastre concurează.”

Europa Liberă: Deci, o bunăstare personală au reuşit unii să-şi obţină.

Nicolae Misail: „Un segment al populaţiei a reuşit.”

Europa Liberă: Un segment – Republic of Moldova.

Nicolae Misail: „Un alt segment se ţine pe ceea ce vine din străinătate.”

Europa Liberă: De ce nu a fost posibil? Cauza?

Nicolae Misail: „Pentru că următoarele guvernări după 1994, dar în special după 2001, nu au cultivat populaţiei un spirit de fezabilitate. Noi ne bocim de la 2001 încoace că viaţa e aşa, că viaţa e altfel şi nu ne apucăm nimeni să facem o mică livăduică de nuci, o linie de conservare, deşi acasă conservăm o sumedenie, aceeaşi prisacă să o faci. Aici a fost lapsusul guvernărilor de după ’94.”

Europa Liberă: Lucinschi a încercat. Programul „Pământ”, cu ajutorul americanilor, a încercat să-l împroprietărească.

Nicolae Misail: „Da.”

Europa Liberă: Şi de ce ţăranul s-a dezis atât de uşor şi lasă acum pământul?

Nicolae Misail: „Pentru că exista segmentul acela, stânga agrariană sau stânga colhoznică, nici nu ştiu cum să-i zic. În primul rând, nu a fost foarte clar explicat oamenilor ce e aceea cota valorică şi omul voia şi prune albe, şi soi de „Moldova”, şi soi de vin de acesta, şi nu ştiu ce.”

Europa Liberă: Şi trei foi de ardezie de la fermă.

Nicolae Misail: „Şi trei foi de ardezie de la fosta fermă. Şi atunci s-a întâmplat că aveau 12-13 cote, bucăţele de pământ. Nu au explicat bine, pentru că erau cei care se împotriveau. Au sabotat, aş zice, împroprietărirea.”

Europa Liberă: Deci, un factor important, spuneţi, nu s-a cultivat simţul proprietăţii.

Nicolae Misail: „Şi al doilea moment este că ţăranul nostru, omul, care a început să iasă din colhoz şi să-şi ia terenul separat, nu s-a gândit la o agricultură modernă, ci a mers pe simpla sapă, pe cal, plug, boroană ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Domnule Krîlov, dumneavoastră mai vedeţi vreo cauză principială care stă la temelia imposibilităţii de a face un stat fezabil?

Valentin Krîlov: „De la început o replică. Totuşi, clasa politică este problema de bază pentru Republica Moldova astăzi. Deoarece clasa politică poate fi modificată, poate fi schimbată, poporul nu poate fi schimbat şi în perioadă scurtă serios modificat.”

Nicolae Misail: „Valentin, eu nu am zis poporul, eu am zis populaţia şi electoratul. Poporul, populaţia şi electoratul nu sunt noţiuni egale.”

Valentin Krîlov: „Electoratul nu poate fi schimbat în Republica Moldova brusc.”

Europa Liberă: Şi atunci nici clasa politică.

Nicolae Misail: „Mentalitatea lui.”

Europa Liberă: Dar clasa politică de unde se ia, dacă nu de acolo?

Valentin Krîlov: „Clasa politică într-adevăr reflectă electoratul său.”

Nicolae Misail: „Îl exploatează, nu-l reflectă, din păcate.”

Europa Liberă: Faceţi cursuri de politologie. Pe mine mă interesează cauzele faptului că Republica Moldova frânează.

Valentin Krîlov: „Domnul Nicolae Misail, colegul meu, vorbeşte despre reforme, despre proprietatea privată, despre Programul „Pământ” şi despre alte momente care au legătură directă cu primul Parlament.”

Nicolae Misail: „Şi cu bunăstarea populaţiei. Aceasta trebuia să facă – bunăstare.”

Valentin Krîlov: „Noi ne-am gândit atunci şi a fost vorba că noi facem totul spre binele poporului. Dar noi am fost categoric împotriva privatizării.”

Europa Liberă: Pământului?

Valentin Krilov

Valentin Krilov

Valentin Krîlov: „Nu. Privatizării ca atare, privatizare care nu a fost bine gândită. Ce a câştigat cetăţeanul de rând de la procesul de privatizare în oraş şi în localitatea rurală? Moldova sovietică în perioada destrămării Uniunii Sovietice a avut bogăţie serioasă pe teritoriul său. Şi această bogăţie a fost repartizată în mod absolut nelegitim. Și astăzi noi avem ce avem, în primul rând, pe motivul că procesul de privatizare de la început şi până la sfârşit a avut loc sau nelegitim, semilegitim, să spunem aşa, sau petrecut haotic.”

Nicolae Misail: „Neinspirat.”

Valentin Krîlov: „Da. Aici este problema foarte serioasă.”

Europa Liberă: Să admitem că dumneavoastră aţi fi obţinut să nu se întâmple privatizarea. Ce formulă, ce fel de insulă?

Nicolae Misail: „Atunci bogăţia nu era a Republicii Moldova, era a Uniunii Sovietice.”

Europa Liberă: Cum aţi fi conservat dumneavoastră regimul?

Valentin Krîlov: „Noi am avut pe teritoriul nostru bunuri materiale foarte costisitoare, am avut bogăţii.”

Nicolae Misail: „Care produceau marfă care nu era întotdeauna a noastră.”

Europa Liberă: Cum trebuia? Să fi rămas întreprinderi de stat care să funcţioneze în continuare?

Valentin Krîlov: „Dacă vorbim despre perioada anilor ’90-’91, perioada de criză, am avut relaţii cu alte republici unionale. Aceste relaţii au fost stabilite şi au fost funcţionale pe parcursul perioadei de lungă durată. Nu am avut în perioada anilor ’90, ’91, ’92 la guvernare persoane responsabile pentru consecinţe. Noi am pierdut posibilitatea de a conduce proprietatea noastră în favoarea atât a ţării, cât şi a cetăţeanului de rând. Și am repartizat bogăţia nu numai nelegitim, dar proprietarii noi au devenit oligarhi.”

Europa Liberă: Dar ce model, chiar dacă nu are rost să gândim înapoi?

Valentin Krîlov: „A fost Belarus, a fost Kazahstan, care nu s-au grăbit cu realizarea privatizării. Aici a fost problema, noi ne-am grăbit foarte mult.”

Europa Liberă: Deci, dumneavoastră aţi fost adversarul liberalismului sălbatic, aşa cum îl descrieţi dumneavoastră, sau inechitabil. Domnul Misail la fel spune că nu a fost suficient de gândită. Acum, în plan politic, bilanţul acesta de 25 de ani, şi-a ales obiective corecte Republica Moldova, au fost mobilizatoare, motivante? Unii spun că trebuia cu mai multă fermitate din start să fie NATO, securitatea europeană, Uniunea Europeană. Alţii spun, dimpotrivă, „русский мир”.

Nicolae Misail: „Iată aici zic de segmentul de stânga care exista, nu exista formalizat într-un partid, dar a fost foarte puternic. În afară de oligarhi, tot ce vorbeşte colegul meu Valentin Krîlov despre oligarhi şi în clasa politică, există o povară sau o reminiscenţă, nici nu ştiu cum să-i spun, în mentalitatea basarabeanului, 200 de ani i s-a picurat elementul rusificării. Eu nu zic de rusificare în limbă, în literatură, pentru că aici a existat o rezistenţă, dar în mentalitate. M-am făcut prieten cu un om de serviciu de la Fabrica de beton armat nr. 2, zăcea la pat şi eu tot mergeam şi îl vizitam. „Nea Costache, ce te doare?”. De acum în ultimele săptămâni... De la picioare i-a venit boala şi sfârşitul. „Mă doare obrazul stâng. Când s-a terminat fânul, m-a trimis tata să aduc fân de pe fâneaţă. Și când am ajuns în centrul satului cu carul cu fân, şeful de post mi-a ars o palmă: „Bolşevicule, ce lucrezi duminica?”. Era duminică”.

Nicolae Misail

Nicolae Misail

Omul acesta a fost luat la Oder. La Oder i-au îngheţat picioarele, de acolo i s-a tras toată boala şi moartea. Iată aici eu încerc să pătrund în esenţa mentalităţii basarabeanului nostru, aici eu văd anume acele reminiscenţe sau acele piedici care îl împiedică pe basarabeanul nostru să fie fezabil la el acasă, pentru că el trece hotarul, pârleazul şi e fezabil. În Spania, în Italia sunt foarte mulţi moldoveni care prosperă. Şi în Statele Unite ale Americii, în Marea Britanie, peste tot. Cum? Şi mai e al doilea element, foarte puternic care ne împiedică să venim la ceea ce am visat noi, este oligarhia politico-financiară, mai degrabă. Cum se ridică cineva un pic cu o afacere mică, gata vine cu plicul să „culeagă smântâna”, cu „smântânitul”. Şi vin oameni care sunt după aceea oligarhi.”

Europa Liberă: Domnule Krîlov, aşa cum descrie domnul Misail, de fapt, ruseşte se numeşte „тяни-толкай”, adică struţocămilă, nici tu independenţi, nici tu orientaţi clar spre un spaţiu căruia i-a aparţinut cândva Republica Moldova, sau rusesc, sau românesc. Dumneavoastră ce credeţi despre „felinarele” acestea spre care a mers Republica Moldova?

Valentin Krîlov

Valentin Krîlov

Valentin Krîlov: „Noi astăzi nu putem revizui rezultatele Tratatului din anul 1812. Basarabia, care a intrat în componenţa Rusiei conform Tratatului de la Bucureşti, a primit altă soartă, cu altă mentalitate. Eu recunosc într-adevăr acest lucru. A fost o alternativă atunci? Cred că nu a fost.”

Europa Liberă: Dar acum a fost? În ’91?

Valentin Krîlov: „Dacă noi facem concluzii referitoare la întrebarea dumneavoastră de bază, eu socot că pe plan intern noi, inclusiv deputaţii din primul Parlament, inclusiv guvernarea noastră...”

Nicolae Misail: „…’90-’94.”

Valentin Krîlov: „Da. Ne-am grăbit foarte mult cu adoptarea şi promovarea reformelor liberale. Ne-am grăbit foarte mult. Dar pe plan extern nu am promovat politica externă bine gândită. Și în mare măsură, treptat-treptat, până în ziua de astăzi, am pierdut piaţa noastră de desfacere istorică, de două secole. Şi ca rezultat avem nivelul de trai cel mai jos, practic, dintre toate republicile unionale, fără Tadjikistan, poate, Kirghizia. Aici este problema.

Şi în contextul dat, eu vreau să-l contrazic pe colegul meu, el nu a numit concret Ţările Baltice, dar a spus că noi, poate, am avut altă variantă să fim mai fermi, referitor la aderarea la NATO şi alte momente. Este un mit că nivelul de trai în Ţările Baltice este înalt ş.a.m.d. Nu este aşa. Industria în Ţările Baltice este distrusă, locurile de muncă sunt pierdute şi oamenii simpli lucrează peste hotarele ţării, dar nu în Federaţia Rusă, ci în ţările occidentale. Aceasta e toată diferenţă.”

Europa Liberă: Etnicii ruşi, supăraţi că nu li s-a dat cetăţenia, nu au revenit în Rusia, au rămas acolo, totuşi.

Valentin Krîlov: „Au rămas.”

Nicolae Misail: „De ce?”

Valentin Krîlov: „Din diferite motive.”

Nicolae Misail: „Nu cred.”

Europa Liberă: Adică, nivelul prost care există îi satisface, totuşi.

Valentin Krîlov: „Din diferite motive.”

Europa Liberă: Din diferite motive, dar oricum e mai bine decât în glubinka rusească sau glubinka moldovenească.

Valentin Krîlov: „Polonia, care a demonstrat în anul 2015 cel mai bun rezultat economic, are probleme, referitoare la viaţa omului de rând, cetăţeanului de rând, având în vedere bunăstarea lui, foarte-foarte serioase.”

Nicolae Misail: „Cred că nu putem să comparăm problemele lor cu problemele noastre.”

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Vreau să ştiu dacă Republica Moldova, dumneavoastră, deputaţii din ’90-’91, v-aţi ales corect obiectivele, v-aţi mobilizat corect instrumentarul pentru ca la 25 de ani deja să existe nişte rezultate? Poţi să-ţi propui să intri în NATO, dar, de fapt, să nu reuşeşti, măcar de atât că nu poţi să-ţi cumperi nişte puşti ca oamenii sau poţi să vrei să fii frate cu ruşii şi belaruşii, dar ei să nu te accepte, să continue să te trateze ca pe un băiat de „mingi”, de la care azi ia vinul, mâine nu-l ia din motive politice etc.

Noi discutăm astăzi, cel puţin încercăm să formulăm întrebări, dacă obiectivele au fost alese corect şi dacă de acum încolo, pentru următorii 25 de ani politicienii, deputaţii, guvernanţii vor fi mai perspicace, alegând şi, mai ales, anunţând obiectivele pentru populaţia care trebuie să-i sprijine sau dimpotrivă?

Valentin Krîlov: „Pentru data de 27 august 1991 alternativă adoptării Declaraţiei de Independenţă nu a existat, prima concluzie. Înţelepciunea pentru guvernanţi în perioada ’91-’94, la guvernarea de atunci nu a avut loc, deficitul înţelepciunii. Niciodată nu au fost bine gândite consecinţele reformei concrete, adoptării legilor concrete.”

Europa Liberă: Şi acum ce le recomandaţi? De unde să se ducă să „cumpere” aceştia de azi înţelepciune? Ştiţi aşa un bazar?

Valentin Krîlov: „Eu nu critic faptul adoptării Declaraţiei de Independenţă. Am primit şansa pentru dezvoltare relativ de sine stătătoare, dar nu am realizat această şansă. Şi, practic, astăzi Moldova se află în situaţie critică. Și 25 de ani, în mare măsură, sunt pierduţi.”

Europa Liberă: Ca să nu se întâmple şi cu următorii 25 de ani, ce le-aţi recomanda, în câteva cuvinte, de unde să ia înţelepciune, cum să fie independenţi cu adevărat?

Valentin Krîlov: „Reformarea clasei politice în baza legislaţiei, care trebuie să fie serios modificată.”

Europa Liberă: O lege anume?

Nicolae Misail: „Întreaga legislaţie.”

Valentin Krîlov: „Nu numai o lege concretă. Este vorba despre un set de acte normative care aduce clasa politică, în primul rând, în conformitate cu legea. Noi închidem ochii la momentele foarte evidente. Are loc finanţarea din străinătate, care este interzisă prin lege, organele de resort nu reacţionează, închid ochii asupra acestor fapte. Şi orice partid nu poate funcţiona fără bani.”

Europa Liberă: Legea finanţării partidelor trebuie să restabilească echitatea.

Valentin Krîlov: „Această lege, care prevede finanţarea partidelor, este îndreptată pentru finanţarea partidelor care nu au nevoie de această finanţare.”

Europa Liberă: Deci, trebuie clasă politică şi „pieptănată” cu ajutorul unei legislaţii pe care ar fi să o adopte tot ei?

Valentin Krîlov: „Fără reformarea cardinală, fundamentală a clasei politice, noi nu putem face nimic nici mâine, nici poimâine, nici peste încă 25 de ani.”

Europa Liberă: Domnule Misail?

Nicolae Misail: „Eu preiau lozinca colegului meu, Valentin Krîlov, cu o singură excepţie: fără reformarea guvernării noastre nu vom face ceea ce spune dumnealui. Astăzi Parlamentul a ajuns la noi că el împarte, el desparte, el face, e absolut totul. Şi atunci guvernarea e, pur şi simplu, nişte băieţaşi de mingi, cum zici, care fac şi ei ce fac cei din politică, unde este... Noi nu avem un funcţionar, noi nu avem, practic, guvernare, noi avem clasă politică, o clasă politică care deloc nu e elită.

Nicolae Misail

Nicolae Misail

Noi trebuie să aducem elementul politic la locul lui şi elementul administrativ să-l ridicăm de jos, pentru că el a fost lăsat acum sub călcâi, la nivelul podelei. Aceasta e. Administraţia publică locală, care să aibă suficientă independenţă şi suficiente pârghii economice de a-şi construi, de a merge spre bunăstarea populaţiei din localitatea ei şi, de acum, tot aşa până mai sus la raion, până la republică sau regiune, cum le vom face mai târziu.

Şi al doilea moment, care a fost posibil atunci pe malul stâng şi nu a fost posibil pe malul drept, exista dorinţa de a reveni acasă, nu a existat voinţa politică a unui om, a unui partid de pe malul drept. Acum există, tot mai multă lume vede că ar trebui să mutăm hotarul, să-l punem acolo unde a fost el.”

Europa Liberă: La râul Prut şi nu la Nistru?

Nicolae Misail: „Și la Nistru mă refer. Pentru că hotarul, a propos, de ce am zis că a fost o mare cotitură spre rău după ’94? Pentru că după ’94 Nistrul devine în jumătate. Eu nu am fost niciodată cu Nistrul în jumătate şi grănicerul a fost întotdeauna pe celălalt mal.”

Europa Liberă: Am înţeles. Iar vreţi să deschideţi subiecte care reclamă...

Nicolae Misail: „Nu, eu am zis care ar fi finalităţile.”

Europa Liberă: Pe final, eu i-aş invita pe ascultătorii, privitorii noştri să urmărească cu atenţie ce înseamnă o guvernare responsabilă şi dependentă de votul populaţiei în Marea Britanie. Acum, în timpul recentei vizite a lui Kerry cu cât respect l-a tratat pe Boris Johnson, care era cumva excentric, persiflat, dar acum, după ce i s-a pus în sarcină realizarea acestui vot popular, urmărim, şi premier ministrul care mai curând că va deveni a doua doamnă de fier. Şi cred că, dincolo de manualele în care lucrurile sunt descrise foarte bine în teorie, trebuie să ne uităm la lumea care a călcat pe nişte greble, a plătit preţuri mult mai dureroase decât Republica Moldova şi a ajuns unde a ajuns şi guvernarea chiar este dependentă de votul popular, chiar face ceea ce spune poporul majoritar, evident.

Dacă clasa politică, aşa cum domnul Misail spunea că nu coincide întotdeauna cu elita, dacă clasa politică va deveni elită şi va da tonul, atunci populaţia se va simţi în siguranţă. Şi, mai ales, nu va vota cu picioarele, aşa cum a spus domnul Krîlov, că în fiecare casă există o valiză care oricând se umple cu nişte boarfe. Și lumea continuă să ia calea pribegiei, ceea ce nicidecum nu dă speranţa acestui stat care îşi va sărbători în curând un sfert de veac cu o faţă nu prea radioasă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG