Linkuri accesibilitate

O evocare la dispariția unui mare actor al teatrului românesc.

Am rămas puțini. Foarte puțini. Privesc fotografia. Suntem - acum mai bine de 60 de ani - pe scena fostului Teatru al Tineretului... devenit, de curând, Teatrul de Comedie din București.

Tînăr cu Anamaria Beligan în brațe

Tînăr cu Anamaria Beligan în brațe

Azi, când „a plecat” și Radu... cel pentru care s-a înfințat noua scenă..., cel cara era primul său director... și nu numai atîta... Cel care știuse să ne adune de prin mai toate, teatrele bucureștene... Cel care, prețuindu-și colegii... le-a înlesnit multora... - aș amintim doar un singur nume, cel al lui Florin Scărlătescu, alungat de culturnicii apărători ai dictaturilor populare la periferiile urbei - o nouă și bine merită „tinerețe fără bătrânețe”, iar nouă, foștiilor tineri, de pe atunci, un început de nouă viață artistică.

Dacă există și acel „dincolo”... Radu i-a întâlnit, ieri, azi, pe mai toți... Pe Mircea Șeptilici și pe Nineta Gusti, cu care îl relansaseră, în pofida legilor rasiale, pe Sebastian, pe Ciubotărașu și Gărdescu, pe celalți doi Mircea: Balaban și Constantinescu, pe mai „tânărul” Miki Lucian..., pe Iurie Darie și Amza Pelea, pe Titi Rucăreanu și Veve Plătăreanu, pe Vasilica Tastaman și Liliana Țicău și... pre toți ceilalți de pe fotografia amintită.

Am mai rămas noi... cei puțini... foarte puțini: Sanda (Toma), Dan...(Nemțeanu), Tamara (Buciuceanu), Eva (Christian) și subsemnatul, să ne reamintim începutul... Victoriile și înfrângerile... Zile faste și, destule... nefaste. Primele mari turnee, la Paris, Praga, Berlin, Helsinki, Moscova... și - mai apoi - pentru unii, Viena și Veneția. De Radu... director... dar... mai ales... de Radu, un neuitat Beranger, în primele piese ale lui Ionescu, jucate cu real succes și acasă la el... la Eugen... cel din Slatina. Parizianul, mândria teatrului francez, dar... și a noastră. A noastră și a multor spectatori de prin bătrâna Europă, care l-au putut cunoaște și admira pe scenele lor.

Radu n-a mai apucat suta. Păcat! O merita! Dar a rămas, pentru teatrul românesc una din figurile mari, ce au făcut cinste nu numai breslei ci, de fapt, însăși artei noastre și care, sper că, va rămâne în memoria multora. Și a celor ce l-au iubit, dar și a celor care l-au invidiat. Și, poate... tocmai de acea.

XS
SM
MD
LG