Linkuri accesibilitate

Nu mai înțelegem nimic dar putem pricepe mult (I)


Traian-Ungureanu-blog-2016
Traian-Ungureanu-blog-2016

Nu e prima oară că oamenii care nu fac politică și dau majoritatea unei societăți ridică din umeri și spun scurt dar îngrijorați: nu mai înțeleg nimic! Probabil, multă lume își mai aduce aminte că a spus același lucru în 1989 și, apoi, în 1991 - anii în care vechiul regim comunist a căzut într-o aglomerare copleșitoare și nemaivăzută de evenimente. Tot ce părea de neconceput pînă atunci s-a petrecut de-a valma, în cîteva ore sau zile. Un val uriaș de informații, zvonuri și păreri a năvălit,atunci, din toate direcțiile asupra unui public buimăcit.

Trăim, azi, un moment asemănător. Știrile și schimbările se succed cu o viteză aproape ridicolă. În fiecare zi, un torent de informații curge spre un public dezorientat care e, mai degrabă, victimă decît beneficiar. Aproape oricine încearcă să se lămurească asupra mersului lucrurilor va fi izbit și respins de un zid de teorii, interpretări și analize care acoperă orice pagină de ziar, de net sau ecran tv.

Lucrurile erau în mișcare încă de acum cîțiva ani. Lumea a înregistrat măcar un lucru clar: ceva grav se întîmplă în Orientul Mijlociu. Apoi, după un an sau doi, totul a accelerat și a devenit de neînțeles. Recapitulînd, în doar cîteva săptămîni:

Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, la capătul unui referendum,

la Nisa, în Franța, 85 de oameni sînt omorîți cu un camion condus de un terorist,

Ministrul de Interne e huiduit de mulțime la comemorarea victimelor,

tot în Franța, sondajele spun că partidul radical condus de Marine Le Pen e pe prima poziție,

în Turcia o lovitură de stat militară eșuează și e urmată de o contra-lovitură condusă de Președintele Erdogan care duce la arestarea sau demiterea a aporape 50000 de persoane,

Donald Trump cîștigă la pas competiția pentru candidatura la Președinția Statelor Unite și dă peste cap un cor uriaș de contestații,

tot în Statele Unite, tensiunile între populația de culoare și poliție ating un nivel critic și, opt polițiști sînt uciși ca răzbunare la moartea a trei persoane de culoare împușcate de poliție,

Comitetul Internațional Olimpic e pe punctul de a exclude Rusia de la apropiatele Jocuri Olimpice de la Rio, după ce descoperă o fraudă uriașă condusă de statul rus, care participă la programe de dopaj sistematic,

China se fixează în Pacificul de Sud și anunță că va construi instalații militare în ciuda protestelor statelor din jur.

Și dacă ar fi numai atît. Filmul se derulează atît de rapid și derutant încît evenimente majore recente, de pildă mult contestatul acord americano-iranian, sînt, pur și simplu, uitate sau puse în planul doi. Acțiunea militară camuflată prin care Rusia a anexat Crimeeea e un alt exemplu.

Pentru fiecare din aceste evenimente s-a scris, în fiecare zi, o bibliotecă. Și în fiecare zi, omul obișnuit, destinatarul presupus al acestei literaturi, s-a trezit cu aceeași uimire îngrijorată și cu aceeași întrebare pe buze: ce naiba se întîmplă?

Adevărul e că nimeni nu știe. Mai clar: nimeni nu poate știi, dar poate, în schimb, emite păreri și observații. Ceea ce nu înseamnă că publicul larg e condamnat la neștiință. Mai degrabă, publicul larg e ademenit într-o direcție sau alta, tocmai pentru că percepția și concluziile societății sînt importante și fac parte din joc. În fața acestei presiuni extreme, publicul are totuși cîteva căi de ieșire. Prima și cea mai importantă e bunul simț. Nu e o cale ușoară, pentru că bunul simț nu e o atitudine la îndemîna oricui. Bunul simț cere un efort cu totul special, o detașare de impulsurile imediate și o capacitate de a pune în balanță experiența trecută, inclusiv erorile celui ce încearcă să se dumirească. Există. totuși, cîteva puncte fixe în iureșul care împinge o lume întreagă spre derută.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG