L’Orchestre du Mont-Plaisant e o trupă înființată la începutul anului 2010 nu în vreo țară fracofonă cum ar putea sugera numele, ci undeva în estul Londrei.
E vorba de patru băieți care au făcut parte înainte din alte două grupuri: Graham Mushnik (acordeon și orgă) și Luke Warmcop (tobe) de la Guess What? (sper să revin la ei într-o altă ediție a Dicționarului de sunete), și Juste Voyant (ghitară) și Andrea Pirovano (bass) de la Pissinboy.
În căutarea de informații pentru această filă a Dicționarului de sunete am dat pe internet peste următoarea descriere, publicată în Spoonfed, unul din ghidurile de evenimente ale Londrei: „L’Orchestre du Mont-Plaisant e unul din cele mai stranii grupuri pe care le-am auzit după multă vreme, muzica lor seamănă cu coloana sonoră a unui film polițist din anii 1960, în care eroul principal e fugărit prin Paris de spioni ruși îmbrăcați bizar”.
Unii spun despre L’Orchestre du Mont-Plaisant că sînt un supergrup... imaginar, alții că sînt un supergrup... baroc.
Imaginar și baroc poate pentru că în muzica lor se pot auzi ecouri ale multor trupe mari (una dintre ele e The Doors), împreună cu un amestec de sunete sud-americane, cubaneze (mie unul mi s-a părut că aud la ei ceva din „Mambo Sinuendo” al lui Ry Cooder și Manuel Galban), tempo-uri est-europene, și vagi sonorități africane și arabe, toate astea însă în compoziții originale, care nu sînt simple imitații, ci forme ale unui eclectism asumat într-o estetică nouă.
Noi ascultăm acum piesa „Prince of Babylon” de pe albumul lor de debut din 2011, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „Massanga Ya Mbila”.
Cutați deci Dicționarul de sunere la Europalibera.org
